de Melania RUSU CARAGIOIU
Se-ntinde mâna iernii-n fluturare
De stele cristaline şi uşoare,
Fugind din eterata lor strânsoare
Pe cai de vânt, sub şfichiurile rare.
A prins toţi solitarii-n promoroacă,
Învolburând deasupra-le poeme
De nori plutinzi, ca albele trireme –
Cortine boreale-n dor de joacă.
Tabloul trist cu lupu-n flămânzire
L-am scos din pod şi-n sala cea de mese
L-am prins fundal, în ore de primire,
Unde bucate se topesc pe-alese,
În spaima mea vizând înzăpezire și…
Troici cu neguroasele mirese.
Din colecția de poezii și poeme „Pe un plai sfințit de grai”.