VALI ORȚAN: MIERE DE NUFERI

(recenzie)

de Vasile BELE

când perla nu se mai naște
dintr-un gunoi
intrat în ochiul scoicii
și e doar o podoabă
vândută de bijutieri
când nufărul nu-și mai trage seva
din nămol 
și e doar floarea
vândută de țigănci
când rugăciunea
trece prin litanie
și devine cor bisericesc
ne rămâne speranța
că ne vom îndulci
cu miere de nuferi”,

poezia „miere de nuferi”, (p. 73), din volumul cu același nume, „Miere de nuferi”, apărut la Editura Alana, Slatina, 2020, ISBN 978-606-94988-2-7, 92 p., ce aparține poetului Vali Orțan, primit ca dar de la autor, „cu dedicație și iscălitură”, zilele trecute, când am participat la Festivalul Internațional de Poezie, de la Sighetu Marmației, ediția XVIX.

Volumul de față, are o postfață, semnată de către Ionel Bota, intitulată, „Inocentul bine temperat sau terapie cu miere de nuferi ”, (p. 85-87), care afirmă: „E multă sensibilitate și o organizare originală în spectacolul poeziei lui Vali Orțan, despre care mai scriam, nu de mult. O mentalitate aparte edifică estetici ale elementarului dar și o gesticulație impresivă, structurând cromatica simbolică a unui senzoriale disociind între imaginarul decompoziției galanton-boeme și despuierea cuvintelor de balastul oligofren care mai contaminează, din păcate, lirica veleitară a celor la modă acum, a grafomanilor de serviciu”, (p. 85).

Încă un amănunt interesant este faptul că acest volum a fost premiat la ediția 2016 a Concursului Național de Poezie „Eminescu la Oravița”, motiv de a felicita, odată în plus, autorul și apariția acestui volum.

Cu poezia, „timiditate”, se deschide acest volum:

azi ochii mei sunt îndrăgostiți de tine
te privesc luuuuung și se bucură
nu-i mai pot înțelege
sunt și timizi pe deasupra
cum le arunci o privire
cum se închid ca și cum
ar fi intrat un fir de praf în ei
să nu știi de ce
lăcrimează”, (p. 7).

*******

NUFERI ȘI MIERE

(autor Vasile Bele, poem îngemănat)

Iar te-ai așezat în sufletul meu
cuprins de nefrică!
Despre tine vorbesc timiditate
născută și crescută în
răsuflare de nuferi…

Așteaptă să curgă mirul din izvorul
de lacrimi din petale de iubire
iar spre seară
la răscrucea sentimentelor
după ce asfințitul ecoului adormit

se uită la umbre în oglindă
doar să te cuprindă
cu veșnicia raiului…

Azi, nu vom vorbi despre lacrimi
nici roua dimineții nu o vom striga,
avem gusturi diferite
iar primăvara din câmpul cu maci
mă cheamă să rămân în cuvinte
despre fluturi iubire și răbdare
Nu am să răspund acestei provocări

voi privi cum liliacul naște miros de vânt
iar lacrima toarce patimi…

Te-am ascultat tăcere
și mi-au crescut amintiri în priviri
tocmai de aceea azi voi rămâne în
anotimpul răstignirii
pentru încă un veac de rugăciune
pentru pocăință și credință
cu gând de curcubeu în lut
frământat de vânt…

De azi nu mai cred în astrograme
pentru că în oglinda ploii
s-a mai născut un izvor

peste podul de cuvinte
și revelație de zâmbet tăcut…

Mi s-au oprit pașii pe cărări de lacrimă
Mi s-a uscat privirea într-un
Altfel de calendar
iar preotul zidea cuvinte încrucișate

rostind rugă către veșnicia
clipelor
iar rândunica scria pe cer
orice îndoială e o altă Ană,
zidită și ziditoare…

poate că și copacii plâng
în zborul spre tine

dar lacrima lor naște zidire
doar foșnetul frunzelor de iubire
și rădăcina mitului au rămas la cină
eu nici tânăr nici bătrân
alergam spre tine veșnicie…

Azi, am să-ți fac o mărturisire
de când eram tineri
atunci am învățat să
trăim vremuri vesele
iar praful drumului

cernea clipe de albastru…

Așa s-a așezat în sufletul meu
o altfel de miere de nuferi

(N.A. – ce apare scris italic, sunt câteva din titlurile poemelor din volumul „Miere de nuferi”, autor Vali Orțan)

***********

Felix Nicolau, afirmă despre poet și volum, următoarele: „Fie că scrie despre un chiștoc de țigară, fie că aleargă după un tramvai pe care îl lasă să plece după ce l-a ajuns, Vali Orțan poetizează, adică scrie despre dor, iubire și sensibilitate. Din fericire, nu recurge la rime străvezii și are ochi pentru ființele și obiectele din jur. Miere de nuferi e un titlu ce anunță înclinație către splendoare și esență – anume lirică de compensație, în lumea actuală”.

Plăcut impresionat de acest volum, întăresc ideile celor doi care au girat pentru volum – Ionel Bota (postfațator) și Felix Nicolau. Am remarcat sensibilitatea poetică și poetizată, la care făcea referire cel din urmă și mă simt dator să repet această convingere. Poemele sunt stilizate, iar discursul este de actualitate. Când rostesc „discurs”, mă refer la ce ne oferă poetul în acest volum? Scopul nu este unul neapărat comercial – să scrii, să treacă, ci mai degrabă m-aș raporta la ce rămâne după acest discurs în mintea mostră, a cititorilor. Acest lucru este important.

În acest volum, (dacă tot am rostit cuvântul „discurs”), acesta, discursul adică, este unul care demonstrează că poetul este pe un drum în ascensiune lirică… ne demonstrează că există poezie, chiar și fără „rime străvezii”, (vorba lui Felix Nicolau).

Ne confirmă convingerea poetică, de care avem parte lecturând volumul. Sau, pe scurt, poetul convinge și demonstrează, lucru destul de rar întâlnit în lirica modernă, contemporană – pentru că, sunt mulți ce scriu, dar la puțini am găsit convingere, mesaj, profunzime.

În cazul poetului Vali Orțan, ideile, gândurile sau sentimentele poetizate, conving și demonstrează. Viziunea artistică, universul creat de autor sunt doar câteva aspecte ce sensibilizează profund cititorul și-i dau volumului o notă distinctă, îi dau greutate poetică.

Vocea autorului se face simțită din primele versuri – poetul exprimându-se direct, concret, obiectiv, fără urme de subiectivitate:

stăteam de vorbă cu o coală alba
vroiam să scriu un poem
ceva despre viață moarte naștere
credință ceva filozofic
sau despre natură
ea nu și nu
ce atâtea teme
scrie-l cu dragoste
și va fi”,

poezia „fecunditate”, (p. 42).

Lirismul adoptat de autor este unul autentic – sentimentul și emoțiile ne sunt transmise în formă directă, fără ocolișuri. Cu adevărat în opera lirică, autorul își expune gândurile, ne transmite emoție și sentiment, într-un mod constant și direct, cu expresivitatea limbajului. Eul liric sau vocea autorului, repet, sunt evidente și evidențiate – trăirile exprimate de autor nu pot fi confundate și nici confundabile.

Toate astea demonstrează însăși definiția lirismului care „este o tonalitate ce pune accentul pe expresia poetică a sentimentelor personale, a pasiunii”, iar autorul ne-a convins că se încadrează în aceasta.

Felicit apariția editorială și autorul! Dorindu-I cititori pe măsură, finalizez cu sintagma: „carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”. Doamne ajută!

Și-acum, să-nceapă poezia:

nu cerșesc nimic
încerc să ating timpul
încerc să văd dacă lasă ceva
în palma întinsă
o privesc atât de intens
încât am impresia
că liniile ei fac permutări
din ce în ce mai des
văd un fel de 7…
”,

(p. 38, poezia „uneori întind mâna”).

Vasile Bele

Vasile Bele

Chiuzbaia, 18 ianuarie 2022

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: