Singurătatea – piedică sau oportunitate

de Alexandru PLEȘEA

Spațiul intim al casei sau locului unde îți petreci cea mai mare parte a zilei este de multe ori frecventat de cei care îți sunt dragi sau ai anumite treburi cu ei. Însă după un timp, începi să te cam saturi. Vrei să afli de ce?

Energia fiecăruia dintre noi este mare atunci când un lucru sau om nou este în aria noastră energetică de manifestare. Ea scade după ce relația cu exteriorul devine complementară, adică după ce ai întregit lucrurile care păreau goale: camera, relația, parteneriatul etc.

Umplerea acestora se face din energia ta, iar ulterior, echilibrându-te, energia se stabilizează și începe să piardă din intensitate. Poți vedea la copii, când primesc o jucărie.

Până aici este partea automatizată a relațiilor umane, cea pe care o primim ca educație imitativă de la ceilalți. O altă parte, voită, intențională, se ocupă cu ceva ce rar vedem în societate.

Acest ceva poate fi numit: determinarea din interior a forței necesare pentru a echilibra și păstra lucrurile din afara. Poți vedea la mărețul astru ceresc, numit Soare.

Unii sunt conduși pentru că nu știu să determine din ei, iar alții conduc pe cei care nu determină, pentru că au învățat să determine. La unii e nativ, la alții din necesitate.

Avem nevoie să conducem și să fim conduși, astfel prin fiecare din ele, ne putem vedea reacțiile, nevoia, problemele, alegerile, condiția cu totul.

Cel care e singur, neavând stimuli, nu are acces să primească comportamentele de orice natura ale altora și nu vede ce este în el.
Cel singur nu accelerează cunoașterea de sine.
Cel care are oameni lângă, obține stimulii necesari pentru a vedea reacțiile din el însuși.
Cel care se îndepărtează de oameni, nu face decât să aibă iluzia că trăiește cu Divinitatea.
Cel care îi judecă pe oameni, nu are capacitatea să folosească timpul lui altfel.
Cel care îi evită pe oameni, nu se poate cunoaște și nici iubi pe el însuși.
Cel care stă doar între oameni, nu are timp să digere tot ce primește de la ei, iar pauzele constante într-un asemenea caz sunt procese de digestie benefice.
Cel care stă doar în lumea virtuală își atrofiază hormonii, intoxicând sângele.
Cel care e dependent de alt om, are oportunitatea să-i mulțumească acestuia, pentru că cel dependent își poate rezolva problema.
Cel care se oprește din a dărui, se oprește din a se construi.
Cel care dăruiește fără să înțeleagă și să măsoare efectele, e doar bine programat social.
Cel care frecventează bârfele, este bun de a fi bârfit.

Păreri, observații, sugestii?

Rămâi cu bine!
Avem 100 de ani în față!

Alexandru Plesea_logo
Splaiul Unirii 5
Bucureşti 030121
ROMÂNIA

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: