SPERANȚA VISULUI DE IARNĂ

de Melania RUSU CARAGIOIU

Când se-nvolbură zările
Se mai lipesc puțin nările,
Se pigmentează în roșu obrazul,
Nasul devine mai prezuriu decât prazul,
Îmbraci atunci două perechi de mănuși,
Una va rămâne lipită pe clanțe la uși,
Cealaltă va strânge ușurel
Un delicat fir de ghiocel…

Versuri din volumul: „Epigrame cu clame”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: