DE DRAGOBETE – poezii populare

de Nelu DANCI

DRAGOBETE, ȚUCĂ FETE!

Dragobete, Dragobete,
Nu mai ești de țucat fete,
Numai babele, de-amu
Că ai îmbătrânit și tu.

Nici baba Dochia nu a stat,
Măi Dragobete, la țucat,
A fugit și ea la munte,
Cu oițele cornute.

Ca să se scape de tine,
Că nu ai țucat-o bine.
Așa că stai mai liniștit,
Lasă pe altu’ la iubit.

La iubit și la țucat,
Pe mândruțele din sat,
Care amu sunt tinerele,
Frumoase și subțirele.

Amu ești foarte bătrân,
Pensionează-tă de-acum,
Nu ținea postu-ocupat
Că nu mai ești de țucat.

Ești mai bătrânel ca mine
Și nu îți mai șade bine,
Dacă și baba a fugit,
Tinerele… nici atât…
Nu stau la tine, la iubit!

BATE VÂNTUL, BATE, BATE

Bate vântul bate, bate,
Fie zi sau fie noapte,
Rupe crengi și pomișori,
Rupe frumoasele flori.

Că astăzi de Dragobete,
Noi le dăruim la fete,
La doamne de bună seamă,
Ce acum poartă năframă*.

*năframă – (reg.) batic, maramă, zadie în cap;

Ce nu sunt prea tinerele,
Noi, cam de-o seamă cu ele
Și ne sunt și soțioare,
Merită câte o floare.

Flori multe, chiar un buchet,
Că le-am supărat bugăt*,
Când veneam din fogadău*
Și le necăjeam mereu.

*bugăt – (reg.) destul, și cu sens de ajunge! Gata! Atât!
* fogădău – (reg.) buffet, birt, crâșmă;

Ba ne apuca cântatu’
Pe urmă chiar și jucatu’
Și la urmă chiar în pat,
Ne apucam de… jucat.

Sărăcuțele de ele
Au avut și zile rele,
De aceea batăr* amu
Nu le necăjim altu’.

*batăr – (reg.) măcar;

CUM STĂTEAM 

Cum stăteam seara-n cambuză,
Singurel, îngândurat,
M-a mușcat mândra de buză,
Ușurel, ca altădat’.

Nu știu cum ea a sosit,
A auzit bombardamentul?
Sau a apucat-o de iubit,
Cum trăgea tot regimentul?

Că de noi nu prea departe,
Au început cu bătaia,
Soldatul nu știe carte,
Știi cum spune, vorba aia.

Nu cunoști mamă sau tată,
Nu cunoști nici mândruța,
Nu mai e că altădată.
Nu cunoști, doar țara ta.

Mândruța cum e fricoasă,
S-a refugiat la mine,
E cu inimioara arsă,
Doar cu mine i-a fi bine.

Amândoi la adăpost,
Nu ne știe nimenea,
A fost ceva sau n-a fost,
Între mine și mândra.

BADE-AL MEU E OM DE FALĂ

Bade-al meu e om de fală
Tot umblă pe ulicioară,
Pe la mine nu mai vine,
Că un pic îi e rușine.

Că aseară l-am certat,
C-o vinit la mine beat
Și atâtea mi-o tot spus,
Că încă n-o băut de-ajuns.

Atunci eu cum sunt miloasă,
L-am lăsat de mas în casă.
Dar i-am spus cam apăsat,
Să nu mai vină altu’ beat.

Și atunci el nevoie mare,
S-a supărat un pic cam tare
Și mi-o zis că n-a veni,
Nici dacă treaz el o fi.

Și s-o dus bată-l norocu’
Și-o uitat la mine clopu’,
Clopu’ cu pană de fazan,
Care l-o pușcat mai an.

Și amu stau îngândurată,
Că tot veniu-a el odată
Și altu’ nu l-oi mai certa
Și clopu cu pană a căpăta.

 

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: