Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 464 (16 – 28 Februarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Iadul pe pământ. S-au scurs nouă zile și nouă nopți de când a început iadul să-și facă prezența pe pământ. Ceas de ceas, fără întrerupere, asupra țării vecine, Ucraina, s-a abătut ploaie de rachete și de bombe. Oraș după oraș a fost supus tirului infernal. Au fost transformate în moloz clădiri oficiale, case particulare, școli, spitale, grădinițe, azile, muzee, biblioteci, teatre, biserici și tot ce s-a nimerit. Bijuterii de orașe de până mai ieri, – și citez în primul rând Kievul -, sunt astăzi peisaje înspăimântătoare.

Puțini mai sunt printre noi românii de azi, care au trăit nenorocirile celui de-al doilea Război Mondial. Ani de-a lungul mi-au povestit mulți dintre participanții la războiul de atunci cum a fost pe front și în spatele frontului. Am încercat de fiecare dată să-mi imaginez pe baza celor relatate de acei oameni, dar îmi dau seama cât de departe am fost. Am văzut numeroase filme de război, am văzut reportaje de pe teren din timpul unor conflagrații din diferite locuri de pe pământ. Filmele au reconstituit, atât cât au putut, evenimentele respective; reportajele au redat mai mult sau mai puțin faptele în toată amploarea și cruzimea lor. Nu-mi amintesc să fi văzut însă undeva ceea ce mi-a fost dat să văd zilele acestea în Ucraina!

Erau momente, când aveai impresia că arde cerul și pământul într-o singură vâlvătaie, pe ritmuri de bubuituri asurzitoare. Mașina de război toca-toca într-una clădiri și oameni, vieți și valori materiale și spirituale. Era un adevărat miracol, când vedeai în scurtele pauze ale bombardamentelor, oameni ieșind din buncăre și adăposturi, din stații de metrou și din beciuri, repezindu-se spre proaspetele dărâmături și încercând să scoată nefericiții vii sau morți din moloz, adunând morții și răniții de pe străzi.

Era un miracol să vezi un președinte și un guvern luptând pe baricade, alături de soldați și de civili cu o vitejie și o înverșunare, pe care le credeam demult dispărute de la oamenii zilelor noastre. Era o minune să vezi acea mână de om, Marele Președinte Zelenski, încurajându-și poporul, asigurându-i pe cei fără de nădejde că nu-i totul pierdut, că victoria va fi a lor. În zâmbetul lui dureros de trist se înfiripa nădejdea unui popor întreg. Minune adevărată a fost puterea acestui om de a concentra toate resursele umane în lupta pentru libertate, pentru viață. Minune a fost curajul și vitejia poporului ucrainean de a-și apăra țara. Cu armele, cu ce-au avut la îndemână, ba chiar cu mâinile goale, ucrainenii s-au opus cu înverșunare invadatorilor. Era înfiorător și măreț în același timp să vezi oameni de prin sate blocând cu trupurile lor drumurile în fața tancurilor, așteptând în genunchi să fie striviți de mașina infernală.

Am citit multe despre bejeniile din alte veacuri, când oamenii fugeau înnebuniți de acasă de teama invadatorilor. Nu credeam că voi avea prilejul să mai văd asemenea scene în veacul al XXI-lea. Și totuși! Aproape un milion de ucraineni s-au îndreptat cu disperare spre România și spre Polonia. Unii veneau cu trenurile, alții cu mașinile, alții pe jos. Femei, bătrâni și copii luau drumul pribegiei. Lăsau în urmă munca de-o viață, tatăl, soțul, fratele sau fiul și fugeau cu ceea ce era pe ei. Aveau în spate moartea, iar în suflet speranța. Cozi ce se întindeau de-a lungul multor kilometri așteptau să treacă de punctele vamale și să-și vadă visul cu ochii: salvarea. Nu aveau haine suficiente, nu mai aveau mâncare, era ger, ba chiar zăpadă, copiii urlau de foame și de frig, de frică, întrebau de tați, de frați. Erau  mulți bolnavi, care își întrerupseseră tratamentele și procedurile medicale. Erau copii bolnavi de cancer sau de alte boli în fază terminală. Doamne, Doamne, Doamne, câtă jale!

În iadul acela, care părea interminabil, niște îngeri cu chip de oameni îi așteptau pe cei plecați în pribegie la graniță. Instalaseră bucătării mobile, de unde le dădeau mâncare caldă, instalaseră corturi încălzite, le dădeau haine, medicamente și ce aveau nevoie. Unii erau angajații unor instituții și asociații umanitare și medicale, alții voluntari, alții simpli particulari. Biserica le-a oferit locurile de cazare ale mănăstirilor din Moldova, parohiile din zonă le-au oferit case de creștini, mulți patroni le-au oferit locurile de cazare din hoteluri și pensiuni particulare. Între bejenari nu erau numai ucraineni, ci și oameni de diferite etnii, care se aflaseră în Ucraina cu diferite prilejuri, mai cu seamă studenți din lumea întreagă. Nu conta, așa cum nu avea importanță nici faptul că nu erau toți creștini. În fața morții, a suferinței și a nevoii nu se ținea cont decât de faptul că toți erau legați de același numitor comun: omenia.

Era o adevărată minune să auzi că din multe țări și colțuri ale lumii vin ajutoare de tot felul spre Ucraina. Lumea nu rămânea indiferentă față de tragedia și lupta acelui popor. În marile orașe ale lumii aveau loc zi de zi manifestații de solidaritate, la care participau sute de mii de oameni. Lumea se dovedea a fi indignată și revoltată de cele ce se întâmplau în Ucraina, de drama poporului ucrainean. Mai puțin interesau în momentele acelea motivațiile politice ale unei părți sau alteia, esențialul era viața, pacea și libertatea. Conducătorii statelor s-au solidarizat și ei și au  impus tot felul de sancțiuni și restricții invadatorilor, doar-doar îi vor determina să se oprească. Distanța până la punctul de declanșare al unui nou război mondial era de câțiva centimetri.

Toate aceste fapte dovedesc cu prisosință că Răul are zilele numărate, că Binele are sorți de izbândă.

Laudă poporului ucrainean pentru curajul și vitejia cu care și-a apărat țara; cinste popoarelor român și polonez pentru omenia și ospitalitatea cu care au primit pe fugari. Cinste tuturor oamenilor și popoarelor  de pe pământ, care au contribuit cu ceva, cât de puțin, la oprirea războiului, la restabilirea păcii, la alinarea suferințelor.  Dumnezeu să le rânduiască pe toate, așa cum știe El mai bine!

Ucrainenii au dat o lecție de patriotism lumii întregi. Cu acest prilej s-a putut vedea care-i deosebirea dintre patrioți și globaliști. Patrioții ucraineni au luptat pe viață și pe moarte să-și apere țara și valorile ei; globaliștii ar fi fost asemenea țiganului din cunoscuta snoavă românească: „- Măi țigane-ți arde satul!” „- Treaba mea, mă mut în altul!” Abia în momente atât de grele ca cele pe care le traversăm alături de vecinii ucraineni ar trebui să ne întrebăm mai bine cine are interesul să promoveze concepția globalistă și disprețuirea convingerilor patriotice. Lecția ucraineană are și alte dimensiuni pentru noi. Ei și-au păstrat armata și stagiul militar obligatoriu. În felul acesta cea mai mare parte a populației a avut noțiunile elementare privind folosirea armelor, apărarea, camuflarea și toate celelalte care privesc instrucția militară. Să mai adăugăm și faptul că armata era și o școală de viață! Înainte de 1989 se promova și la noi teoria intitulată „Lupta întregului popor”. Era și o revistă cu acest nume. Lecția ucraineană ne dovedește cât de utilă este o asemenea pregătire minimă a populației pentru apărarea civilă.

Înainte de a ne apăra alții, trebuie să ne apărăm noi înșine.

*    

Rugă la vreme de primejdie.

Astăzi, când tunurile bat tot mai aproape de hotarele țării noastre, când se încalcă legi și hotare, când se rup bucăți din țări și din popoare, când dreptul internațional devine poveste de adormit copiii, când țările mici sunt amenințate de tăvălugul coloșilor, nouă, creștinilor, ne rămâne disponibilă o armă puternică: rugăciunea. S-o folosim cu speranță și credință, că Dumnezeu își va întoarce fața spre lumea aceasta atât de frământată, atât de învrăjbită și de bulversată și va face să domnească pacea, respectul față de dreptul fiecăruia, față de hotare, față de libertatea și demnitatea oamenilor și popoarelor. Am alcătuit o astfel de rugăciune, pe lângă cele oficiale, în spiritul vremurilor de restriște, de război și de prigoană dintotdeauna, ca o datorie față de neamul românesc de pretutindeni, o datorie față de toți cei ce grăiesc și gândesc românește. Iat-o:

Doamne…, Doamne, prea mult am mâniat bunătatea Ta și mânie îngrozitoare ai pornit asupra noastră. Biciul urgiei Tale este foc mistuitor și năvală de hoarde păgâne asupra noastră. S-a îngrozit sufletul de atâta sânge nevinovat, s-au spăimântat robii Tăi de cruzimile și fărădelegile barbarilor. Ne părăsim casele, bisericile, holdele, viile și livezile, cimitirele și fântânile și luăm drumul pribegiei. Adăpost ne sunt codrul, munții, văile, stufărișurile și crăpăturile pământului.

Caută, Doamne, degrabă spre plângerea și tânguirea poporului Tău, spre pustiirea moștenirii Tale, ce vine acum de la cei de alt neam. Auzi, Doamne, țipătul copiilor, bocetul femeilor, mugetul dobitoacelor și vezi speranța tuturor spre Tine îndreptată. Nădejdea noastră spre Tine o punem, Dumnezeul puterilor și al dreptății. Grăbește, ca un milostiv și ne ajută, până nu suntem robiți. Vrăjmașii au pângărit Biserica Ta cea sfântă. Zvârlit-au trupurile robilor Tăi mâncare păsărilor cerului; trupurile cuvioșilor Tăi fiarelor pământului. Se varsă sângele lor ca apa și nu are cine să-i îngroape pre dânșii. Venit-au neamurile, Dumnezeule, venit-au neamurile din puste fără hotare să ne-aducă dumnezei străini. Oprește, Doamne, carele de luptă și năvălirea barbarilor. Oprește, Doamne, mânia Ta pornită asupra noastră. Pune stavilă urgiei și cătușe furtunii dezlănțuite. Treacă de la noi paharul acesta! Ne-am dus Crucea până în vârful Golgotei, nu ne părăsi tocmai acum, când avem mai multă nevoie de Tine. Nu lăsa barbarii cei fărădelege să ne răstignească Neamul. Tu, Cel ce ai dăruit biruință lui Moise asupra lui Amalic, lui Samson asupra celor de alt neam și lui David asupra lui Goliat; Tu, Cel ce Te-ai îndurat spre robii Tăi de alt neam: Mircea Basarab, Ștefan Voievod, Constantin Voievod, Horea, Tudor, Iancu, Nicolae cu tot neamul lor, îndură-Te spre noi, până nu pierim. Contenește urgia vrăjmașilor; dă tărie oștirii noastre și iubitorilor de Hristos să-i pună pe fugă de întoarcere, zdrobește puterea lor prin brațul oștirii noastre!

Fii cu noi, ca să înțeleagă neamurile străine, că nu este alt Dumnezeu mai mare decât Tine. Degrabă sfărâmă puterea și îndrăznirea dușmanilor celor ce s-au pornit împotriva noastră și frica, spaima, cutremurul și șovăirea să cuprindă inimile lor. Oștirii noastre dă-i vitejie deplină și întărește brațul ei asupra nepoftiților vrăjmași. Precum se stinge fumul, așa să se stingă vrăjmașii noștri și precum se spulberă praful în fața vântului, așa să piară taberele vrăjmașilor din fața oștirii noastre. Trimite, Doamne, îngerii răi în corturile vrăjmașilor noștri, ca să-i învrăjbească pre dânșii, spre surparea puterii lor, ca să ne putem curăți pământul de liftele străine. Fă, Doamne, calea vrăjmașilor întuneric și alunecare și îngerul Tău să-i gonească prin brațul oștirii noastre și să-i alunge pre dânșii în locuri pustii și neumblate, unde este locașul lui satan și al slujitorilor lui. Păzește, Doamne, nevătămați și nebiruiți de tot răul, cruzimea și strâmtorarea vrăjmașilor pe credincioșii Tăi robi.

Veselește cu puterea Ta pe binecredinciosul Tău popor, dăruindu-i lui biruință asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău, armă de pace, nebiruită biruință. Cel ce ai potolit valurile mării și stihiile întunericului, potolește urgia cea pornită asupra noastră și adu-ne pace. Știm, Doamne, că după Cruce vine Învierea. Învrednicește-ne să ajungem Ziua Învierii cu bucurie, cu pace, cu libertate, stăpâni în casele noastre, în hotarele noastre. Amin.

*

Cuvinte duhovnicești.

Din scrierile de acum 600 ani ale unui bătrân călugăr de la Muntele Athos, Cuviosul Nil, redăm câteva rânduri, care privesc vremurile de la sfârșitul lumii. Orice asemănare cu vremurile noastre poate nu este chiar întâmplătoare! Iată-le: „În jurul anului 1900 lumea va începe să fie de nerecunoscut. Când se va apropia venirea lui Antihrist, mintea omului va fi în întuneric, din cauza patimilor trupeşti, şi atât necuviinţa, cât şi nelegiuirea vor creşte. Atunci nu vom mai recunoaşte lumea. Înfăţişarea oamenilor se va schimba şi nu vei fi în stare să deosebeşti o femeie de un bărbat, din cauza modului ruşinos de a se îmbrăca şi din cauza părului. Oamenii vor fi înşelaţi de Antihrist şi ei vor fi mai răi decât animalele sălbatice. Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi respectaţi, iar dragostea va dispare. Conducătorii creştinilor, arhiereii şi preoţii, vor fi oameni încrezuţi (numai cu câteva excepţii), cu totul necunoscători a ceea ce este bine şi ce este rău, şi astfel toată Tradiţia Bisericii şi a creştinilor se va schimba.

Printre oameni nu va mai fi evlavie, ci va domina imoralitatea. Minciunile şi dragostea de bani va creşte pentru cei mai mulţi, precum şi supărarea la cei ce adună bogăţie. Prostituţia, adulterul, păcatele homosexuale, hoţiile şi crimele vor ajunge la cel mai înalt nivel. Omul va fi lipsit de harul lui Dumnezeu primit la Botez şi-şi va pierde mustrarea de conştiinţă.

Nu vor mai fi conducători evlavioşi ai Bisericii şi cât de trist va fi pentru creştinii care vor trăi în acel timp, care-şi vor pierde credinţa complet, pentru că nu va mai fi nimeni care să-i îndrume. Atunci ei vor pleca din lume spre locurile sfinte, ca să caute mângâiere duhovnicească pentru durerile lor, şi peste tot vor fi numai greutăţi şi neplăceri.

Şi toate aceste lucruri se vor întâmpla pentru că Antihrist va controla întreaga lume, dând semne false ca să-i înşele pe toţi. Satana va da o anume înţelepciune pervertită pentru invenţia lucrurilor, încât oamenii vor fi capabili să vorbească unul cu altul de la un capăt al lumii la celălalt. De asemenea, oamenii vor zbura ca păsările prin aer şi vor călători pe sub apă ca peştii. Cu aceste lucruri, oamenii vor locui în confort, fără să-şi dea seama că Antihrist îi înşeală pe ei, făcându-i să creadă că, dacă au toate cunoştinţele ştiinţifice, nu au nevoie să creadă în Dumnezeu, Cel întreit în Persoane.

Atunci, mult-Milostivul Dumnezeu, văzând distrugerea fiinţei umane, va scurta timpul, pentru a-i salva pe cei puţini credincioşi rămaşi şi pe care Antihrist nu a reuşit să-i înşele. Şi, deodată, sabia cu două tăişuri va cădea să-l ucidă pe înşelător şi pe ucenicii săi.

*

File de jurnal – 4 – 5 noiembrie 1982.

Protopopul mi-a spus că mâine va avea loc recepția picturii bisericii de la Malovăț. M-a sfătuit „frățește” să-mi „văd de treabă” și „să nu fac greutăți comisiei! Să nu fac obiecțiuni cu privire la lucrare, să renunț la acțiunea penală, ca să nu iasă tărăboi. Nu ar fi frumos” ca tocmai la mine să se întâmple necazuri. Mda!

Am fost în seara aceasta la Malovăț și am anunțat consilierii parohiali, ca să fie mâine prezenți, deși protopopul îmi indicase ca să nu chem pe nimeni, nici din Consiliu Parohial, nici din sat. Taica Nicolae Tărăbâc, consilierul meu, mi-a spus că ieri a venit Dan Ivănescu, fiul pictorului, și și-a luat mașina din curtea lui. I-a spus multe bătrânului, printre care că „îi pare rău că nu are el timp să se ocupe așa cum ar trebui de mine!” (…).

„Azi a avut loc recepția picturii bisericii din Malovăț. Abia cu acest prilej am putut înțelege mai bine o serie de încrengături sociologice, am putut înțelege de ce unii vor să moară, iar altora le e scârbă să trăiască!

La ora 10.41 am fost la gară în Severin. A venit inspectorul Pr. Preda Virgil de la Mitropolia Olteniei și Prof. Achițenie Petre, profesor la Institutul de Arte Plastice și pictor bisericesc. Noi, parohia, îl cerusem pe Părintele Sofian Boghiu. M-a surprins și indignat manevra. La protoierie au încercat să mă descoase cu privire la obiecțiunile ce le am față de lucrarea lui Ivănescu, sfătuindu-mă să renunț la aceste obiecțiuni și să las lucrurile-n voia sorții. Am dat telefon și inspectorului teritorial de la Culte, Gheorghe  Hâncu, iar acesta m-a sfătuit să încerc să găsesc o soluție de rezolvare pe cale pașnică.

Am ajuns la Malovăț și acolo așteptau oamenii noștri, consilieri și credincioși, cu pictorul Ivănescu, pictorul St. Calopăreanu și familia lui Ivănescu.

De la început, intrând în biserică, „specialiștii” nu au mai contenit cu laudele la adresa picturii. Ivănescu devenea dintr-o dată o revelație, un geniu dezgropat peste noapte. Cei peste douăzeci de maloviceni adunați în biserică se uitau cu gurile căscate. Ceea ce au remarcat „specialiștii” a fost faptul că lucrarea executată de Ivănescu este genială, dar pictura originală, în ansamblu, nu prezenta nici o valoare artistică. Interesant. Altfel spus, cea veche poate fi distrusă, trăiască a lui Ivănescu!” (…) (Va urma).

*

In memoriam: Mircea Sântimbreanu (1926-1999) (I).

La vremea lui era cunoscut pe două planuri: în primul rând ca director al Editurii Albatros din București, iar în al doilea rând ca scriitor de literatură pentru copii, scenarist, publicist, producător de film.

Am avut ocazia să-l cunosc ca director de editură și ca om. Era o perioadă dificilă pentru cultura română, mari restricții. Cenzura era atotputernică, iar oamenii care lucrau în domeniul editorial se strecurau cu greu printre insistențele autorilor și exigențele acesteia. Reduceri masive de titluri, de pagini, de autori erau la ordinea zilei în vremea respectivă.

Pătrunsesem la Editura Albatros datorită unei minciuni. Eram student la Teologie, când am propus cartea cu Anton Pann. Am spus însă că sunt student la… Filologie. Cei de la editură m-au crezut pe cuvânt și, probabil, n-au mai cerut alte informații despre mine pe ușa din dos. Eram la început de drum și prea tânăr ca să am un dosar periculos. Mi-a apărut cartea cu Anton Pann în 1976, a apărut și volumul I din Coloana Infinitului în 1982 și abia atunci i-am destăinuit redactorului de carte, Gheorghe Marin, care era totodată și secretar de partid pe editură, că am absolvit Teologia și că sunt preot. Nu m-a crezut și a venit cu soția la Bârda, au mers și la biserică, la slujbă și abia atunci s-au convins. A rămas taina noastră…

Nu știu dacă de această „taină” a știut ceva și directorul Mircea Sântimbreanu încă din primii ani ai relației mele cu editura. E posibil ca să fi știut, totuși, mai multe despre mine pe linia lor informativă. De câte ori mă duceam la editură, trebuia să duc câte ceva și directorului, Domnul Mircea Sântimbreanu. Îi duceam câte un cartuș de țigări Kent, sau câte o sticlă de Wisky. Mergeam la director însoțit de domnul Marin și observam de cele mai multe ori câte o privire cu subînțelesuri schimbată între ei, dar mă gândeam că se referă la peșcheș.

Domnul Mircea Sântimbreanu era un om înalt, masiv, cu fața brăzdată de riduri, ușor buftăvită, cu o privire aspră, care te băga în răcori. Avea un păr mare, înfoiat, parcă nepieptănat de multe zile. Greu te apropiai de el. Abia atunci îți dădeai seama că nu e un om rău, dar poate că oboseala, țigările din care trăgea aproape necontenit, băutura de care nu era străin, zecile de cafele consumate ziua și noaptea erau cauzele ce-l făceau să pară ca un leu zbârlit. La acestea se mai adăugau nenumăratele conflicte pe care le avea cu superiorii pe marginea cărților ce le propunea pentru publicare, ale celor respinse de stăpânire. Îți dădea impresia, de la primele vorbe, că e un om stresat, tracasat, extenuat. Primea „peșcheș” de la autori, dar cea mai mare parte dintre cele primite le dădea mai departe celor mai mari ca el.

Pe 18 apr. 1981, Domnul Marin, redactorul, m-a rugat insistent ca să vin a doua zi la editură să vorbesc cu directorul, Domnul Mircea Sântimbreanu. Cererea mea pentru volumul Un veac de cugetare românească trebuia să primească viza directorului. Mi-a recomandat să duc directorului de vreo 100 lei votcă. Ca să mă convingă, mi-a spus că preotul din Bolintin a publicat trei cărți, dar obișnuiește să facă chefuri dese cu Domnul Sântimbreanu. Nu știu dacă a fost o aluzie…

La 20 apr. 1981, după o lungă așteptare în anticamera biroului său, am ajuns la Domnul Mircea Sântimbreanu. I-am dus un litru de coniac „cinci stele”. Cu ușurință mi-am dat seama că e un foarte bun psiholog. Mi-am dat seama, totodată, că se gândise atent și la propunerea mea. Nu i-a plăcut ideea lucrării Un veac de cugetare românească. Aceasta pentru că perioada 1848-1944 e prea întinsă; pentru că nu pot fi cuprinși toți gânditorii români(unii sunt încă ținuți „la sertar”; alții au publicat atât de puțin înainte de 1944, încât, având în vedere limitele de spațiu editorial, nu vor putea fi incluși, ceea ce va stârni nemulțumiri; alții sunt factori de răspundere înaltă în conducere și vor trebui reprezentați mai…., ceea ce va face ca să nu se mai păstreze proporționalitatea valorică). Lucrarea cu N. Bălcescu nu-l interesează. Editura Albatros „nu se ocupă de istorie”.

A mers cu mine în biroul Domnului Gheorghe Marin. Era bine dispus, chiar pus pe glume. Redactorul aproape se intimidase. Directorul a strigat la el foarte puternic: „- Mă, Marine, mă! La ce trimiseși tu la mine omul ăsta, mă?” „- Ca să discute cu dumneavoastră, tovarășe director, în legătură cu oferta dumnealui!” „- Păi, eu de unde pot să știu, mă, Mărine, de ofertă?” „- Omul a făcut o ofertă anul trecut și acum o săptămână a făcut o revenire. Eu de fiecare dată am făcut câte o notă explicativă.” „- Bravo, mă, Mărine! Ai făcut tu o hârtie! Mare lucru ai făcut! Tu știi, mă, Mărine, că de anul trecut până acum au trecut peste mine sifilisul, ciuma, holera, leii și tigrii?  De hârtia ta aveam eu timp? Amintește-mi, domʼle! Eu azi de cinci ori mă dusei până la WC și când mă dusei acolo nu mai știui pentru ce mă dusei!” „- Tovarășe Director, aveți în mapă pe birou oferta tovarășului Stănciulescu și referatul meu. Uitați copia!” „- Nu, n-am citit-o încă! În orice caz, problema trebuie studiată bine. Ăsta are niște planuri, așa, stil Iorga și Hașdeu, să cuprindă toată Biblioteca Academiei între tâmple și-ntre coperte. Tu știi, însă, că eu am alergie la lucrările mari!”

S-a întors spre mine și mi-a zis: „- Apoi, domʼle, lumea trece la ora actuală printr-o criză foarte serioasă. Trebuie să înțelegem acest lucru și să ne revedem proiectele prea optimiste și fantastice. Oricum. Ții legătura cu „poetul” Mărin. Noi trebuie să-ți dăm un răspuns la ofertă. Ne vom mai gândi și-ți vom răspunde!” (Va urma)

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel:  Părintele Prot. Dr. Ioan Dură din Bruxelles (Belgia): 340 lei; O doamnă Prof. Univ. din București, care nu vrea să i se știe numele, achită pentru Azilul de la Bâcleș, Domnul Buda Nicolae din Tr. Severin: câte 300 lei; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg (Germania): 243 lei; Domnul Haimana Valentin din Tr. Severin și Doamna Ionescu Floarea din Câmpina (PH): câte 200 lei; Domnul Mucioniu Nicolae din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna Tincu Alina-Adriana din Fetești (IL): câte 100 lei; Domnul Mănescu Alexandru din București, Domnul Stoichină Cristi din Franța, fiu al satului Bârda, Domnul Oprișoni Sorin din Ivanda (TM): câte 50 lei;

Domnul Popescu Dumitru din Malovăț a achitat 100 lei pentru contribuția de cult.

Domnul Dima Vasile din Malovăț achită 160 lei, sumă reprezentând costul pâinii donate în Malovăț la 26 febr. 

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În cursul lunii februarie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 2 Febr.(Malovăț): 92 pâini; 6 Febr. (Bârda): 110 pâini; 13 Febr. (Malovăț): 165 pâini; 20 Febr. (Bârda): 102 pâini; 26 Febr. (Malovăț): 200 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat 669 pâini.

Tot în luna februarie s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 0,80 lei/buc. astfel: 2 Febr. (Malovăț): 108 pâini; 6 Febr. (Bârda): 790 pâini; 13 Febr. (Malovăț): 485 pâini; 20 Febr. (Bârda): 848 pâini; 26 Febr. (Malovăț): 450 pâini. Așadar, în luna februarie s-au vândut 2.681 pâini.

*

Am achiziționat și am început să donăm câte un exemplar din cartea Arhim. Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în Biserică, tuturor familiilor din parohie, care binevoiesc să-și trimită la biserică măcar un reprezentant ca să ridice cartea și să semneze de primire, cât și credincioșilor din afara parohiei, care ne-au ajutat cu cel puțin 100 lei în perioada 1 Dec. 2020 – 30 Nov. 2021.

*

Împreună cu Consiliul Parohial am hotărât să organizăm o acțiune caritabilă la Azilul de bătrâni de la Bâcleș (MH) în ziua de 3 martie a.c. Le vom duce masa de prânz, formată din ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, mere, suc și apă minerală. Am dat deja comandă pentru aceasta. O familie care nu vrea să i se cunoască numele s-a oferit să suporte această cheltuială. Vom mai duce un aragaz cu butelie, ceas de presiune și furtun. Am cumpărat deja aragazul. Domnul Borcilă Dumitru din Malovăț, consilier parohial, a donat butelia de aragaz. O familie care nu vrea să i se știe numele suportă costul aragazului, împreună cu o Doamnă Prof. Univ. din București, care, de asemenea, nu vrea să i se știe numele.

*

Pe 7 aprilie vom face o acțiune caritabilă la azilul din Cujmir. Au 23 de bătrâni internați. Le vom asigura masa de prânz. Mai au nevoie de 23 costume de pijamale. Doamna Șeitan Elisabeta din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, s-a oferit să suporte costul mâncării.

Pentru luna mai, probabil în ziua de 4, vom face o acțiune la alt azil din Mehedinți. Doamna Corina Mălureanu din București s-a oferit să suporte costul mâncării.

*

Plăți. În luna februarie am făcut câteva plăți mai mari, astfel: 3.968 lei tipografiei pentru cărți; 2.680 lei brutăriei pentru cele 3.350 pâini donate și vândute în luna februarie; 1.400 lei protoieriei pentru icoane; 1.100 lei aragazul pentru azilul din Bâcleș (800 lei i-a pus o familie din parohie și 300 lei o Doamnă Prof. Univ. din București. Nu vor să li se știe numele); 1.000 lei cele 32 porții de mâncare, sucul, apa și fructele pentru masa de prânz de la azilul din Bâcleș (banii au fost achitați de o familie din parohie, care nu vrea să fie cunoscută); 668 lei impozit; 467 lei hârtie de scris; 400 lei timbre poștale; 380 lei poștei pentru colete; 240 lei program antivirus, cartuș și toner pentru calculator; 192 lei curentul electric.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 463, în „Armonii culturale”, 20 febr. 2022, ediție on-line (https:// armoniiculturale.ro/scrisoare-pastorala); în „Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 21 febr. 2022, ediție și on-line (https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în „Observatorul”, Toronto (Canada), 21 febr. 2022, ediție și on-line (http://www. observatorul.com); Arhivele pandemiilor… (II), în „Națiunea, București, 21 febr. 2022, ediție on-line (https://ziarulnatiunea. ro/category/ dosarele-natiunii); Ipocriții, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV (2022), nr. 1118 (24 febr.), p. 12; Rugă la vreme de primejdie, în „Observatorul”, Toronto (Canada), 25 febr. 2022, ediție și on-line (http://www. observatorul.com); Campion la minciuni, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV (2022), nr. 1119 (3 mart.), p. 12;

Parohia noastră a republicat următoarele cărți: Pr. D. Bălașa, Dacii de-a lungul mileniilor; Iisus Hristos – documente secrete; I. Neacșu, Martirii Ardealului.

De asemenea, a publicat cartea preotului Dvs. Jurnal, vol. IV (1985) (422 pag.).

„Volumul al IV-lea din Jurnal privește anul 1985. Este un an destul de încărcat de evenimente politice și sociale, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Este un an în care se continuă procesul de intensificare a unei stări de revoltă mocnită în statele Pactului de la Varșovia, un an în care starea conflictuală izbucnită în Polonia în anii precedenți capătă noi forme, noi manifestări, dar și noi victime. Este un an de pregătire pentru marile schimbări din anii 1989-1990. Jurnalul  ne oferă filmul evenimentelor interne și internaționale din anul respectiv, ajutând cititorul să perceapă pulsul lucrurilor și stărilor de spirit.

Cum era și firesc, Jurnalul pare, la prima vedere, să inventarieze evenimentele, faptele, gândurile, zbaterile din viața unui sau unor eroi principali, dar tocmai în felul acesta se conturează mai bine contextul politico-social în care acestea se desfășurau. Un concurs de crize multiple, precum cea politică, economică, socială, ideologică, determină o înrăutățire vizibilă, de la o zi la alta a vieții, a existenței individului. Lipsuri de tot felul ale celor mai elementare bunuri de consum, încălcări grosolane ale drepturilor și libertăților care caracterizează o lume civilizată, temeri de tot felul, lipsa de încredere dintre oameni, fac viața aproape imposibilă. La acestea toate se adaugă, ca un corolar al batjocorii și umilinței, o propagandă oficială aproape demențială, menită să contrazică realitatea concretă și să creeze o realitate fictivă, iluzorie.”

*

Excursii-pelerinaje. Pentru joi, 14 aprilie, organizăm o excursie-pelerinaj, pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Malovăț – Motru – Tg. Jiu – M-rea Vișina – M-rea Lainici – Petroșani – Hațeg – M-rea Prislop – Mormântul Părintelui Arsenie Boca –Caransebeș – M-rea Teiș – M-rea Piatra Scrisă – Orșova – Tr. Severin-Bârda. Costul e de 60 lei/persoană. Am început înscrierile.

*

Zâmbete.

☺ „- Ce e mic, negru și bate la ușă?” „- Viitorul!”

☺ ,,- Cum se numește organizația pensionarilor?” „- Șoimii piețelor…!”

☺ Cred că nevastă-mea are Alzheimer. Cică nu-şi aminteşte ce a văzut la mine când m-a luat de bărbat!

☺ Umblă vorba că femeile măritate se simt mai bine în zilele fără soţ…

☺ Propun să ne scriem numele pe măşti, că eu habar n-am pe cine salut pe stradă…

☺ Ştiaţi că în Insulele Canare nu există canari? Tot aşa e şi cu Insulele Virgine. Nici acolo nu sunt canari…!”

*

Program. În cursul lunii Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart. (Bârda: sfințirea apei și semințelor, la ora 9; Malovăț: sfințirea apei și semințelor, la ora 10); 5 Mart. (Malovăț – Bârda); 6 Mart. (Bârda); 7 Mart.(Malovăț, slujbă la ora 17); 8 Mart.(Bârda: slujbă la ora 17); 9 Mart.(Bârda, spovedit și grijit dimineața, la biserică și în sat; slujbă la ora 17); 10 Mart.(Malovăț: slujbă la ora 17); 11 Mart.(Malovăț: spovedit și împărtășit dimineața, la biserică și în sat; Bârda: slujbă la ora 17); 12 Mart.(Malovăț – Bârda); 13 Mart.(Malovăț); 19 Mart.(Malovăț – Bârda); 20 Mart.(Bârda); 25 Mart.(Bârda: pomeniri la ora 8; Malovăț: slujbă); 26 Mart.(Malovăț – Bârda); 27 Mart. (Malovăț). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.  Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: