Mâna ta

de Cristian BODNĂRESCU

Lumină din lumină
Astfel a început,
Îi împleteai cunună
Precum te-ai priceput.

În anii ce-au urmat
De mână fata-ţi luai,
Visul tu îl vedeai
Erai îngândurat.

În parcul din poveste
Adesea te plimbai,
Fiica îţi aducea de veste
În drumul spre serai.

„Lumea noastră e aici
Fără de timp şi spaţiu”,
Poveşti tainice îi zici
Despre un alt solstiţiu.

În cercul vieţii important
În seara cea frenetică,
Cinau la ceasul sfânt
Un tată lângă fiică.

Şi mâna-ţi de părinte
Mereu o prelua,
Erau doar jurăminte
Că nimeni nu o va lua.

Dar anii vieţii au trecut
În lumea asta mare,
Fiica te-a petrecut
La ultima strigare.

La crucea-ţi stă acum
O doamnă, e bătrână
Venea de pe acelaşi drum,
Pe mormânt a pus cunună.

Poezie publicată în volumul: Maria Bezer-Postolachi, Întinde aripa, Înger blând, poezii, Chișinău, Editura Epigraf, 2021, p. 62-63.