Tu când locuiești în tine?

de Alexandru PLEȘEA

Porția de echilibru intern este, în cele mai multe cazuri, deformată și direcționată spre alte interese, mai ales atunci când ne impunem să terminăm un proiect, o sarcină.

Echilibrul face ca energia să fie sub controlul interior.
Prin echilibru devin disponibil cât, cui și de ce să dau din energia mea.

Curentul social, răspândit în lumea de sud-est a Europei, este bine programat pe altruism neraționalizat. Ajutăm fără să măsurăm efectele faptelor noastre. Nu îi lăsăm pe ceilalți să învețe pe propria lor piele. Nu le dăm șansa „se dea cu capul de pereți”, lucru care ar fi mai benefic pentru ei decât dacă facem noi în locul lor.

Energia este dispersată de la obiectivul nostru pentru că am fost ghidați să ne ajutăm aproapele. Ajutăm pe oricine, ca să ne facem „loc în Rai˝, visăm noi.
Netrecând niciun moment prin interiorul nostru cunoscuta acțiune Divină de: „auto-determinare” a unei acțiuni fără stimuli din afară.

Echilibrul nu este legat de lumea din afară, ci la cum mă raportez eu la ea ACUM.
Nu poate fi inclusă nicio altă ficțiune, teorie sau concept despre ce „aș putea face în viitor”.

Scăparea nu este aproape pentru că, peste tot, la orice oră, cu oricine, fiecare dintre mulți îndrăgiții noștri prieteni, rude și colegi, au în ei, ceea ce se numește: „stimul instant de răspuns” fie la gândul sau emoția lor, fie la cuvintele sau acțiunea mea sau a ta.

Într-o astfel de manifestare, omul nu este decât un automatism de reacție la lumea exterioară. Ca toată natura. Sămânța depinde de solul în care este, planta de pământul în care crește, oaia de mâncarea ciobanului, insectele și toate celelalte viețuitoare de căutarea hranei, perpetuării și adăpostului. Și cam atât. Fiecare reacționează la necesități.

Omul are o șansă în plus față de acestea.
El are ceva ce toate celelalte nu au.
El poate ajunge să fie capabil, după lungi eforturi intrinseci, „să știe că face în timp ce face un lucru și de ce”. Acest lucru nu este pentru oricine.

Din investigațiile mele, într-o viață socială activă, echilibrul nu stă acolo unde reacțiile omului sunt permanente, el neavând niciun spațiu în el însuși de a gestiona timpul până la reacția lui.

Într-un astfel de caz, dezastruos pentru fiecare ființă om, care în loc să fie un om cu toate capacitățile deschise momentelor pentru gestionarea lor, el nu este altceva decât un mecanism de reacție la toți stimulii din afară și la stimulii din graba lui interioară.

Eu nu vreau să trăiesc așa, tu?

Rămâi cu bine!

Alexandru Plesea_logo
Splaiul Unirii 5
Bucureşti 030121
ROMÂNIA

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: