La început a fost femeia Sau Eliberarea femeii de sub blestemul lui Moise

de Traian OROS

„Femeie, ce mare porţi în inimă şi cine eşti?”- Lucian Blaga, Dorul

Această carte a apărut cu sprijinul copiilor mei: ADRIAN, CORINA ŞI ONDIN-CLAUDIU OROS.

Publicăm în format PDF romanul scriitorului clujean Traian Oros „La început a fost femeia Sau Eliberarea femeii de sub blestemul lui Moise”, apărut la Editura Studia, Cluj Napoca, în anul 2011.

[Descarcă – varianta PDF].

„În eseul de faţă ne propunem evidenţierea mai multor aspecte generale şi particulare – practice şi speculative până la un punct – legate de locul şi rolul femeii în familie şi societate, de locul şi rolul ei în istorie şi în mod implicit de prezenţa şi importanţa ei în viaţa noastră cea de toate zilele. Adică acele aspecte care definesc statusul ei particular de izvor şi scânteie a vieţii şi dragostei pe pământ, de personificare şi ilustrare a graţiei şi frumuseţii naturale, sub multiplele ipostaze de mamă şi soră, soţie şi iubită, de pereche a bărbatului; pentru că femeia este nu numai personajul principal în scenariul existenţei noastre cotidiene, ci şi singurul personaj important; atât de mare şi de important, încât s-ar putea spune că ea este forţa care zămisleşte şi stăpâneşte totul: individul, familia şi societatea; adevărul şi frumosul, viaţa şi moartea în alcătuirea lor concretă de azi şi de ieri, de ici şi de colo, în mod cu totul miraculos şi incredibil de-a dreptul: cu forţa fragilităţii ei fermecătoare, cu forţa braţelor ei delicate care ating, mângâie şi înlănţuie totul; cu ritmul inimii ei minunate şi cu dulceaţa glasului ei dumnezeiesc, alcătuit din cea mai sublimă armonie de tonuri şi culori, din împletirea celor mai suave sunete şi acorduri; ea care cucereşte şi se instituie în mod firesc ca stăpână şi doamnă peste cei mici şi cei mari, supuşi şi stăpâni, fără premeditare şi fără nicio constrângere fizică. Prin ce? Prin cele mai subtile şi mai sigure mijloace, prin cele mai comune şi mai inofensive arme; cu atât mai sigure şi mai eficiente, cu cât sunt mai expuse şi mai sensibile: farmec şi generozitate, graţie şi frumuseţe, gingăşie şi blândeţe, abnegaţie şi devotament, uitare şi dăruire de sine, dragoste şi protecţie etc. Adică, toate acele componente care alcătuiesc ceea ce îndeobşte numim cu o sintagmă foarte cunoscută „eternul feminin”.

Întâmplător sau nu, femeia este aceea care în limba română întruneşte într-un mod fericit impresionanta bogăţie de vocabule cu iniţiala f: familie, farmec, fată, fecioară, fecunditate, fericire, fertilitate, fidelitate, fiinţă, fiori, firav, fire, fiţe, fântână, fler, flirt, floare, fluid, foc, foşnet, fragil, frenetic, frivolitate, fruct, frumuseţe, frunză, fulg, fum, furnică etc. etc. Adică toate acele cuvinte care ar putea defini cel puţin poetic feminitatea.”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: