Re-cucerirea obligatorie a interiorului

de Alexandru PLEȘEA

Din cele oferite fiecăruia dintre noi, ai ajuns la concluzia că lucrurile primite până acum ca beneficii sociale, ca de exemplu educația, medicina, religia, transporturile, drepturile birocratice, împrumuturile, accesul la fonduri UE și alte servicii incorporate sociale, nu fac decât să îți pună atenția „pe ce dai înapoi” celor care ți-au dat.

Sentimentul datoriei față de ceea ce primim este unul din programele care funcționează adânc, spunem noi: ca măsură responsabilă sufletească. Dar ce se întâmplă dacă primim și nu dăm înapoi? Ce se întâmplă cu sufletul în cazul acesta?

Un astfel de sentiment de „remușcare de sine” este cel care îl va ghida pe om spre a contribui spre locul sau evenimentul de unde sau prin care a primit.

Acest instrument, prezentat mai sus, nu face decât să îl țină pe om „în suspansul acțiunilor continuu” prin simpla sa „remușcare de sine” că trebuie să dea înapoi statului, economiei, angajatorului, societății și serviciilor ei, pentru ca să nu ajungă să fie „de gura lumii” sau, cum spunem noi, „bârfit” pe la colțul blocului.

Un astfel de om, „angrenat” în acest cerc vicios, este un alt manechin artificial produs, pentru ca să fie serviabil exteriorului său. Un asemenea caz, indiscutabil atrofiat în partea sa interioară rațională, rămâne activ doar procesului care a devenit atât de comun social, a ceea ce numim cu zâmbetul pe buze și cu stoicism în inimă, dar fără niciun fel de înțelegere, ci doar prin imitație: altruism.

Acest altruism nu este orientat decât la ceea ce a văzut omul în jurul său, neavând vreo clipă Divina idee să folosească altruismul în alt sens, ca de exemplu, spre binele său intern, așa cum o fac copiii până la 6-7 ani. Acest altruism imitat este deposedarea omului de posibilitățile sale pentru legătura cu Divinitatea din el. Însă programul său social va spune fix pe dos: că prin altruism ajung la desăvârșire și mântuire.

Acum, pentru că sunt pregătit să fiu confruntat și criticat și am marea nădejde că vei face acest lucru cu un ochi critic și un punct de vedere sănătos, spre a construi, mai ales spre beneficiul tău, un altruism orientat spre a „a avea grijă de mine mai mult pentru a putea deveni capabil să am tot ce îmi trebuie pentru a servi pe mai mulți din jurul meu”.

În cazul în care, din nou, ai citit în grabă, cum de obicei o faci, vei trece complet pe lângă sensul acestor lucruri și, posibil, așa cum faci cam cu toate lucrurile din viața ta, să nu înțelegi nimic cu adevărat, ci doar să te bați cu pumnul în piept oricărui cunoscut, cât de „avansat” ești în cutare sau cutare lucru.

Dar dacă, totuși, apare în tine impulsul Divin al ceea ce numim: mecanism de autoperfecționare a atenției, ai șansa în 2022, să te ocupi de tine în aceste sensuri:

  1. Să faci altuia ceea ce vrei ca el să-ți facă ție.
  2. Să servești propriei existențe tot ce momentul are disponibil.
  3. Să ai curajul să ieși la critică acolo unde vezi minciuni.
  4. Să nu stai să ți se dea.
  5. Să aștepți doar de la tine.
  6. Să ceri doar ce nu poți face singur.
  7. Să anulezi treburile care sunt fără participarea înțelegerii tale.
  8. Să aștepți măcar 2 secunde în reacțiile verbale importante.
  9. Să ajungi obiectiv, adică să devii capabil să renunți la păreri, crezuri, speculații, prognoze subiective și să manifești doar ce ai verificat.

Spre dobândirea acestor lucruri, fie ca 2022 să-ți fie direcție.

Calde îmbrățișări!

Rămâi cu bine! La Mulți Ani!

Alexandru Plesea_logo
Splaiul Unirii 5
Bucureşti 030121
ROMÂNIA

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: