CORINA NICA: TERAPIE PRIN VERS

de Vasile BELE

 

 „Tu mă înveți în fiecare zi
De viață, de răbdare, de iubire,
Eu uit tot ce mă-nveți, ca iar să vii
Să ne-ntâlnim la margine de fire.

 

Eu nu-ți făgăduiesc nimic, nimic,
Dar tu știi bine, cu tăceri senine,
Când vei veni, te voi salva un pic
De lumea toată, poate și de mine.

 

Ne vom hrăni cu pâine și cu vin,
Vom respire vocale și consoane,
Ne va părea prea mult ce e puțin,
Iar clipele le vom păstra, icoane.

 

Ne vom juca ca două spice-n vânt
Ce se-mpletesc pe câmp, iubire,
Vom crede-n Dumnezeu și în cuvânt,
În dimineți, în flori, în fericire”,

din poemul „Să respirăm împreună”, (p. 328). 

**********

Pentru a defini cuvântul PRIETENIE, sau substantivul PRIETEN… rostesc doar atât – George și Corina Nica și Terapie prin vers și muzică. Dacă mi-ați pune întrebarea ce reprezintă pentru mine BUNĂTATEA, aș răspunde, fără să stau pe gânduri, George și Corina Nica și Terapie prin vers și muzică de cea mai înaltă ținută artistică. Pentru a răspunde unei simple întrebări, „Cum aș defini modestia?”, aș răspunde, fără ezitare, George și Corina Nica și Terapie prin vers și muzică. Dacă cineva m-ar întreba ce înțeleg prin SINCERITATE, cu siguranță, asumându-mi responsabilitatea vorbelor, aș rosti – George și Corina Nica și Terapie prin vers și muzică.

Dragi prieteni, am avut bucuria să-i cunosc în urmă cu ceva timp, să tot fie câțiva ani, și ca un dat, nici nu ați ghici unde, sau în ce context? Vă spun eu, chemându-l pe Bunul și Dreptul Dumnezeu martor: Aici! Aici la dumneavoastră! Aici, în frumoasa și primitoarea Cetate a Neamțului, la Bicaz – mai precis. Și se întâmpla tot într-un februarie.

Veneam, spre Bicazul Neamțului, (pentru că și noi avem un Bicaz, al Maramureșului, comună și pârâu), cu membri Cenaclului literar „Nichita Stănescu”, aparținător Centrului Cultural al M.A.I. (coord. comisar Lidia Obeadă și comisar Andrei Zaharie), la festivalul In memoriam – Grigore Vieru, organizat de unul dintre cel mai destoinic și de frunte promotor cultural, bun și de nădejde prieten, un adevărat patriot și înflăcărat interpret de muzică folk, pe care Domniile Voastre îl știți, și clar, îl respectați, pentru că vă reprezintă oriunde ar fi în turneele prin țară – Marius Mihai Coșerariu.

Februarie 27, Anul Domnului 2022, la Biblioteca Bicaz – gazdă primitoare și ospitalieră, iată, ne-am unit drumurile, cărările, potecile, căile literare pentru a sărbători Poetul și Poezie! Cine este Poetul? De fapt, vorbim despre poeta Corina Nica și „rezultatul frământărilor sufletești”, însăși Poezia – profundă, autentică, picurată și sfințită cu mir, poezia care unește și sfințește suflete, adună sau culege foșnet de vânt, culori de curcubeu, face pod de cuvinte, cunună de flori albe de crin împărătesc, poezie sau poeme care pătrund, pătrunzătoare, unde, vorba poetei astăzi sărbătorită, nu-i așa, acolo unde este poezie, DISTANȚE NU EXISTĂ, (p. 281, recomand):

„Cu tine alerg către plus infinit,
Tăcerea din noi este pur răsărit,
Un lied al iubirii ne este sortit.

 

Mi-ești soare, mi-ești viață, mi-ești cer înstelat,
Senin sau furtună, cu tine străbat,
Noi doi – o lumină, un suflet curat!

 

Nu-i țărm, nu-i dorință să nu poată fi
Schimbată-n iubire măcar pentru-o zi…
S-ating nemurirea, cu tine, voi ști…”.

Felicitări! Și mulțumim gazdei pentru primirea extraordinară de care am avut parte. Sunteți minunați și minunat vă este sufletul.

Azi, Poetul și Poezia, (poeta mai precis), rânduit a se întâmpla sub ocrotirea și apărarea Bunului și Dreptului Dumnezeu, ne-au chemat să le fim părtași la emoții (dar stați liniștiți, am adus și noi, din astea, așa cum este firesc!), să le fim alături la prietenie mulțumiri, infinit repetate!), să ascultăm și să propovăduim cuvântul scris cu suflet și pasiune, cu lacrimă și patimă, cuvântul liber și curat al versurilor sau strofelor excelent așezate în icoana sufletului, cuvântul scris și dăruit în volumul „Terapie prin vers”, apărut la Editura Izvorul Cuvântului, București, 2021, ISBN 978-606-058-125-3, 408 p., cu o prefață, numită „Popas în poezie”, semnată de subsemnatul (V.B.) și încă un cuvânt de întâmpinare, ce aparține președintelui-fondator al Asociației Culturale Art Respect, din Brașov, doamna Elena Moisa.

Corina Nica

Volumul mai beneficiază de un „Cuvânt înainte al autoarei”, unde cu adâncă modestie, din care aflăm câteva amănunte interesante despre poeta Corina Nica, despre activitatea literară desfășurată de-a lungul anilor, în spiritul valorii și al autenticității, despre aparițiile editoriale în nume personal sau în nume colectiv, despre premiile și medaliile, pe drept cuvânt, primite și chiar despre debutul autoarei și colaborările cu reviste de marcă din țară.

Nu voi face referire la acest „Cuvânt înainte al autoarei”, lăsându-vă dumneavoastră, oportunitatea și curiozitatea acestor amănunte remarcabile, ci aduc completări firești, la ceas de adevăr și libertate a cuvântului rostit, completări, care desigur vor fi cuprinse în următoarele apariții, pentru că poeta Corina Nica – promite și-și respectă promisiunile.

Deci, în plus față de ce apare în acest volum, „Terapie prin vers”, alăturat eleganței, sensibilității cu care ne surprinde în fiecare poem din care răzbate sobrietatea și sinceritatea cuvântului scris, adevărul și lumina, se cuvine a mai fi adăugat:

– apariția editorial în volumul colectiv, Antologie de texte. Recenzii de cărți personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba, vol. VIII, coord. poet popular Nelu Danci, prof. Gelu Dragoș și subsemnatul;

– apariția în vol. III, Zece scriitori de nota 10, aflat în tipografie, coord. Vasile Bele;

– apariția cu un grupaj de poeme în revista de literatură, cultura și artă „Din vatra satului”, Anul XIV, nr. 2 (35) / 2022, membru fondator Vasile Bele, Cristina Bele, Ramona Ursan, Gheorghe Ursan, Florica Jurasko;

Datorită colaborării extraordinare dintre noi, antologatorii și antologații acestor volume, (supra amintite) am hotărât ca fiecare participant să primească din partea coordonatorilor de antologie – MEDALIA LITERARĂ – PARTICIPANT LA PROIECTUL ANTOLOGIE LITERARĂ – pe care am să o ofer, azi, aici, în fața dumneavoastră, cu bucurie și vădită emoție, în numele tuturor coordonatorilor (G. Dragoș și N. Danci), ca o recunoaștere a întregii activități literare desfășurate de-a lungul anilor, în spiritul valorii și al autenticității, transmise prin poeme. Felicitări, Corina Nica! Și-ți mulțumim pentru că ai avut încredere în proiectul nostru, manifestându-ți bucuria participării în două volume de antologie (vol. 1 și 8).

Revin la volum de față. Cum? De ce? Când? Întrebări pertinente, de-altfel, la care doar autoarea poate să ne răspundă. Și o face, de parcă ar intui întrebările noastre. Aflăm răspunsul la pagina 13: „după traversarea unei perioade de distanțare socială datorată pandemiei de coronavirus, într-o perioadă în care încercăm să ne regăsim curajul să ne îmbrățișăm, să ne zâmbim, să ne bucurăm împreună de muzică și poezie, de lumină și libertate”.

Poeta Corina Nica a făcut terapie, și la propriu și la figurat, nu degeaba suntem azi, martorii semnării „actului de naștere”, a acestui autentic, valoros și minunat volum, „Terapie prin vers”, singura noastră scăpare – Dumnezeu și rugăciunea, vorba poetei prin poemul, „Nădejdea mea, Dumnezeu!”, (p. 192):

„În țara mea sunt sclavă pe sume de nimic,
În pâine e otravă, pelin curge din spic,
Românii se revolt, cerând absurdități,
În loc să vrem salarii cinstite pentru toți.

 

Copii avem și multe am face pentru ei,
Înghiți o umilință chiar azi, iar mâine, trei!
Români frumoși la suflet, nu vă lăsați robiți,
Salvați-vă voi fiii, nu vă lăsați mințiți!

 

Îi pierdem, pierdem fiii, că nu avem spitale,
În școli se doarme bine sau scaunele-s goale,
În cărți plâng înțelepții și nimeni nu-I citește,
La știri vedem cum unul Biserica hulește!

 

Pe Dumnezeu îl caut în inimile noastre,
El este chiar acolo, nu sus, în zările albastre,
Să fim mai buni de astăzi, schimbarea să dorim,
Să-nceapă cu noi înșine, un mâine să gândim.

 

Războaie bat la ușă, ardem de vii, în foc,
Un vis azi e cenușă, ieri totul părea joc,
O țară fără suflet ai vrea să fim, străine,
Credința ne salvează, muncim și va fi bine!

 

Meriți bucata asta de pâine, zile bune,
Trezește-te, fii tare! Trezește-te, române!”,

iată, mărturia vorbelor mele. Un poem-durere, un poem-iubire-față de aproapele, un poem-libertate și adevăr, un poem-apel, un poem-sensibilitate și profunzime, un poem-strigăt-către-lume, un poem din care răzbate îngrijorarea, amarul, durerile noastre ale tuturor, foarte frumos potrivite în rime și așezate în vers și strofe, cum, de-altfel, este fiecare poem din volum.

Recomand acest volum tuturor… și dascălilor, și tinerilor, și celor mai puțin tineri, și elevilor sau studenților, și părinților, și celor care iubesc, și celor care sunt iubiți, chiar și celor care nu mai cred în conjugările verbului „a iubi”. Prin versurile sale, poeta Corina Nica, ne adună la adevăr, vrea să fim liberi dar la noi în țară, să nu fim supuși și nici umiliți, ferească Dumnezeu, mai ales copiii noștri, pentru care am fi în stare de orice sacrificiu.

Citind și recitind versurile, și acestea din cel mai proaspăt volum, și din celelalte volume înainte apărute, cu celeritate și responsabilitate afirm că avem o poetă sensibilă la tot ceea ce este lumesc, uman, pământesc. Corina Nica este o sentimentală – nu o spun doar eu, ci foarte multe din versurile care pot fi oricând cantabile. Este o altă calitate despre care putem mult povesti. Alătur acestor rostiri chiar și cuvântul perfecțiune, perfecționism, și la feminin, perfecționistă în a crea versuri cu sunet și răsunet, cu rezonanță înaltă, cu greutate literară dar ușurință în a le pătrunde.

Raportându-mă la un alt volum pe care am avut bucuria de a-l lectura, primit cu dedicație și iscălitură, de la malul mării, afirm, parafrazând, că tot ce este aici este o „casetă cu bijuterii”, precum titlul volumul primit ca dar, despre care am vorbit, „Caseta cu bijuterii”, aparținând poetei septuagenare Elvira Răceală. Da! Da, Elvira Răceală, bună prietenă, și chiar mă bucur că te pot da reper literar, pentru care am un respect și o apreciere imensă.

Iubirea autoarei nu are mărgini. Vorbim despre nemărginire în iubire, indiferent care poem l-ai citi, și știm foarte bine câte forme poate să îmbrace iubirea. Senzațional! Totul, curge dintr-o clepsidră în care este adunată iubirea, dar ce este cel mai minunat, este că nu se va termina niciodată, Corina Nica având un respect pentru cultul iubirii. Iubește și este iubită. Ocrotește și este ocrotită. Așterne pe coala de hârtie toate acestea cu o ușurință pentru care mulți ar fi în stare de invidie sau chiar și ură. Stau mărturie poemele, alese la întâmplare: „Balada iubirii nesfârșite”, „Iubire”, „Imn dragostei”, „Cântec de dragoste”, „Despre o iubire”, „Declarație de dragoste”, (pe care-l voi cita!)… și mă opresc, căci, aș putea nominaliza, „48 din 50”, dând drept reper un exemplu în acest sens:

„Sunt cu tine, nu-s cu tine
Ba mi-e greu, ba iar mi-e bine,
Ziua-i dusă, noaptea vine…

 

N-am cărare, n-am răbdare,
Am doar dragostea mea mare,
Visul meu prinde culoare…

 

Doar de vii, minune sfântă,
Îngerește, cerul cântă,
Dorurile le descântă.

 

Tu îmi ești lumină lină,
Care dragostea-mi alină,
Tu-mi ești sete, tu-mi ești vină.

 

Tu-mi ești soare, tu-mi ești ploaie,
Tu stârnești în noi, războaie,
Râu de dragoste-n șuvoaie.

 

Tu-mi ești zarvă, tu-mi ești pace,
Tot ce-oi face tu desface,
Dar iubirea asta-mi place.

 

Mă ridică, mă coboară,
Mă salvează, mă omoară.
Dar trăiesc a mia oară!”,
(p. 83).

Deci, ați înțeles de ce, acest volum „Terapie prin vers”? Sincer, din punctul meu de vedere, putea să se numească, la fel de bine, „Terapie prin iubire”. Iubirea îmbracă în frumusețe anotimpurile. A se vedea, în acest sens, poemele: „Uită-mă, toamnă”, „Cântec de martie”, „Toamnă nouă”, „Toamna, departe”, „Gust de toamnă”, „Hibernală”, „Iarnă, nu te grăbi”, „Flori de măr”, „File de ianuar”, „Ninsoare de april”, Vara noastră”, „Dă-mi primăveri”, din care citez doar atât:

„Fii mărțișorul meu! Dă-mi primăveri
La care să visez când va fi iarnă,
Dă-mi aromate cupe de tăceri,
Lăsând pe doruri, dragoste să cearnă.

 

Fii tu lumina mea din zori de zi,
Fii cântecul de leagăn al iubirii,
Voi acorda vioara inimii
Să știm cânta doar oda fericirii.

 

Iubesc și cred în pasul viu în doi
De parcă viața toată-i primăvară,
E verde-n cer, și-n pajiște, și-n noi,
Când ne iubim senin, întâia oară.

 

Fii mărțișorul meu! Dă-mi mângâieri
Cât să-mi ajungă o eternitate,
Hai să visăm frumos, uitând de ierni,
Hai să fugim doar noi… cât mai departe”,
(p. 240).

Terapie prin vers”, vine/apare după câțiva ani de la debutul care se întâmpla să fie în anul 2014, cu volumul „File de jurnal”. Iată, deci, după 7 ani de la debut – ani în care poeta a învins tăcerea, a refuzat orice altă formă de necuvânt, și-a lăsat inima să plângă, la modul frumos de exprimare, (a se vede poemul „De veghe la Valea Plângerii”), a adunat/acumulat experiență literară și nu s-a lăsat pradă suflării de vânt. Dimpotrivă, chiar și acesta, vântul, și l-a făcut frate, muză, prieten, vers, poezie.

Urmează, după volumul de debut, în 2017, „Dincolo de cuvinte”. Aici este nevoie de un supliment pentru a face o explicație necesară absolut. „Dincolo de cuvinte” este și numele Cenaclului literar, înființat de poeta Corina Nica, acasă la ea, în Codlea, Cetatea  Brașovului. Girez și semnez și această informație literară, în cunoștință de cauză, pentru că am fost invitat și la Codlea (BV) în cadrul unei ședințe de cenaclu literar. Deci, știu ce zic, vorba cuiva!

Mulțumesc și în acest moment pentru emoțiile acelei întâlniri, precum un mare și din suflet mulțumesc, îl adresez pentru întâlnirea de azi. Corina Nica este un om minunat și realizează lucruri minunate. Este un om cu suflet ș-atunci toate, absolut toate, îi trec și prin sufletul ei minunat și plin de sinceritate. Corina Nica este un „manual al sincerității”.

Mulțumesc pentru acel frumos și emoționant decembrie, petrecut alături de alți prieteni valoroși, care au achiesat invitației de a fi prezenți în cadrul acestui cenaclu literar, „Dincolo de cuvinte”. Doresc viață lungă și prosper, acestei instituții literare din Cetatea Brașovului – Cenaclul literar „Dincolo de cuvinte”. La cât mai multe, și mai frumoase, și mai interesante evenimente culturale, literare, artistice pentru că avem nevoie de astfel de evenimente, precum avem nevoință absolută de oameni cu suflet măreț care să-și asume responsabilitatea organizării acestora. Un om responsabil este și Corina Nica. Și de cuvânt.

Trecem în anul următor, 2018, și povestim despre apariția editorială a volumului „Gânduri de bine”, aceeași autoare. Și pentru că tot povestim despre „povestea cărților” sau „povestea poeziilor”, permis să-mi fie, rogu-vă, a cita poemul „Poeziile au viața lor”, dar aș continua afirmând și că poeziile au povestea lor. Fiecare poezie este o poveste sau poate fi o frumoasă poveste. Corina Nica ne introduce prin poemele Domniei Sale, chiar și în lumea poveștilor – a poveștilor interesante, frumoase, emoționante, captivante, care te captează și-ți captează întreaga ființă. Asta este, în definitiv, Corina Nica!

„Când scriu ceva frumos, mai uit de viață,
Mă-ntorc spre infinit și dăruiesc,
Iar fiecare nouă dimineață
Îmi amintește tot ce eu iubesc.
Aștern cuvinte-n forme de lumină
Cum, toamna, fructe pui pe un platou,
Iar seva lor, spre voi, tinde să vină,
Apoi se-ntoarce iar, ca un ecou.

 

Citesc ce scriu și nu e de la mine,
Sunt doar un scrib mărunt și muncitor,
Ceva de sus trimite către tine
Cuvântul bun și veșnic călător.
Când dorm, mi-s versurile-n alergare
Prin lume întâlnind suflete noi,
Adesea mă cuprinde o mirare
Că n-au somn poeziile din noi.

 

Vă mulțumesc că le gustați adâncul,
Că vă mai dor tristeți și bucurii,
Că fapta vi-i frumoasă cum vi-i gândul,
Că nu uitați cum e să fim copii.
Un vers este un lift spre fericire,
Alegi să urci sau poate să cobori,
Un vers e o fântână de iubire…
Să treci prin el cum ai călca pe flori!”
, (p. 18).

Ce mai pot să spun eu, oare? Las tăcerea mea să vorbească. Am să vă las dumneavoastră posibilitatea dar și curiozitatea de a citi opera măreață și vastă, și frumos pusă în valoare, cum rar mai vezi. Asta înseamnă dragoste și iubire pentru fiecare amănunt, care contează enorm.

Păi, să înceapă poezia, să nu se oprească muzica, și să-I dăm sufletului ce i se cade, o altfel de terapie, o „Terapie prin vers”.

Felicitări pentru toată munca depusă în plan literar, cultural, artistic. Recomand volumul și-l girez… Doamne ajută!

Garantez că voi reveni, foarte curând!

Vasile Bele și Corina Nica

Chiuzbaia, 23 februarie 2022

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: