Despre răscoala lui Horea

Astăzi vă facem o recomandare de lectură: Despre răscoala lui Horea, în Istoria Transilvaniei de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, an apariție: 2016; ISBN/ISSN: 978-606-8770-81-9; format: 16x23cm; pagini: 422; ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată; apărută la Editura Școala Ardeleană.

Este un proiect editorial susținut de Banca Transilvania, apărut sub egida Academiei Române – Centrul de Studii Transilvane și recomandat de Revista SINTEZA. Volumul a fost distins cu Trofeul pentru Cea mai râvnită carte a Târgului Gaudeamus Timișoara (13-17 iunie 2018).

Transilvania este astăzi o parte a României şi a Europei în acelaşi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor săi. Pentru prima oară în istorie, sunt acum premise reale pentru ca toţi locuitorii ei să fie şi să se simtă egali şi la ei acasă. Ţara nu mai este Transilvania de odinioară, dar urmele istoriei sunt peste tot. În trecut, au suferit şi au fost fericiţi, adesea în momente diferite, şi românii, şi maghiarii, şi germanii, şi evreii etc. Nici suferinţele şi nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepreţuit, iar păstrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvană este un dat al trecutului, dar, în acelaşi timp, ne însoţeşte peste tot, astăzi, sub ochii noştri. (…) Este evident că cea mai importantă chestiune implicată în carte pentru epoca modernă se referă la explicarea, pe baza izvoarelor, a apartenenței Transilvaniei la România. Cu alte cuvinte, cititorul este invitat să înțeleagă cum și de ce s-a ajuns la mișcarea de emancipare națională a românilor, care a condus la integrarea Transilvaniei în Regatul României. Acesta a fost procesul istoric fundamental al epocii moderne, înfăptuit de români (adică de majoritatea absolută a populației) și finalizat prin organele lor reprezentative, alese și desemnate în mod democratic, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. Justețea acestei decizii de unire cu România a fost validată de istorie, prin confirmarea sa de către instanțele internaționale de după Primul Război Mondial și apoi prin alte foruri internaționale mai recente. (Autorii)

Redăm un fragment din carte:

„Oamenii de rând nu prea ştiau de aceste eforturi complicate ale învăţaţilor, depuse pentru emanciparea naţiunii, deoarece separaţia între conducători şi popor era încă mare. Intelectualii sau învăţaţii se gândeau cu simpatie la ţărani, deplângeau starea lor, dar considerau că îndreptarea putea veni doar prin apelul la raţiune, prin calea legală a petiţiilor, prin „iluminare”, adică prin şcoală şi prin cultură. Poporul vedea însă că nu se schimbă mai nimic în starea sa gravă de supunere şi asuprire. Obligaţiile ţăranilor faţă de nobili şi faţă de stat sporeau mereu; în plus, în Munţii Apuseni, minerii primeau sarcini în plus, dificile şi neplătite, iar sătenilor le erau răpite păşunile şi pădurile, dreptul la defrişări etc., de către organele statului austriac. Principala nemulţumire era însă faţă de nobilimea maghiară, care stăpânea şi conducea totul, în mod direct, în sate şi se folosea de roadele muncii ţăranilor. Astfel, în timp ce aceştia erau în proporţie covârşitoare români, nobilimea era aproape în totalitate maghiară. Ţăranii erau dependenţi, adică şerbi sau supuşi, şi munceau pe pământurile nobilimii sau, în măsură mică, ale statului. Speranţe de eliberare pentru ţărani, prin voia nobilimii, nu erau. De aceea, când împăratul de la Viena a dat un decret (1784) care prevedea că acei ţărani şerbi, din anumite zone ale Ardealului, care intrau în regimentele de graniţă (în serviciul militar) deveneau liberi, cu casa şi pământul lor, s-a produs o mare frământare. Mai toţi ţăranii români au pornit spre Alba Iulia să se înscrie în armată, ca să scape de iobăgie. Nimeni nu mai voia să lucreze pământul nobiliar. Atunci, la cererea nobilimii, înscrierea în armată a fost oprită şi s-au luat măsuri severe contra celor nesupuşi.

În acel moment, s-a ridicat un ţăran cu putere de convingere, de care ascultau toţi şi care fusese de mai multe ori la împărat, la Viena, răspândind vestea că există porunci împărăteşti de uşurare a slujbelor iobăgeşti, dar că „domnii” (nobilii) se opun aplicării lor. El se chema Nicula Urs (poreclit Horea) şi era ajutat de Crişan, de Cloşca şi de alţii. Cu toţii au organizat revolta: ei au hotărât să meargă cu reprezentanţii satelor – vreo câteva sute de ţărani – la Alba Iulia din nou, pentru a se înregimenta şi a primi arme. Pe drum, au fost atacaţi de soldaţii trimişi de autorităţi (la 1 noiembrie 1784). Din acest moment, mişcarea nu a mai putut fi oprită şi s-a întins din munţi în aproape toată Transilvania. La 11 noiembrie 1784, răsculaţii atacau cetatea Deva, unde se adăpostea nobilimea, căreia îi adresează un ultimatum: nobilii să jure pe crucea românească (bizantină); nobilii să nu mai fie şi să trăiască din slujbe (servicii) date de împărat; nobilii să nu mai aibă moşii şi să plătească dări ca oamenii de rând; pământurile nobililor să se împartă poporului, după ordinul împărătesc.

Este un program social avansat, în acord cu ideile de egalitate şi libertate ale vremii, dar rămâne un program ţărănesc. Autorităţile au fost înspăimântate, au început tratative cu răsculaţii şi au făcut promisiuni. Se voia doar obţinerea de timp în vederea organizării represiunii, a înfrângerii celor nesupuşi. Luptele au reînceput şi mai acerbe. Ţăranii s-au confruntat cu armata, dar mai ales cu nobilimea. În focul răscoalei, chemările sociale devin etnice, adică ţăranii sunt numiţi mai peste tot români (valahi), iar nobilii sunt numiţi unguri. Ca urmare, mişcarea socială capătă coloratură naţională, căci nu mai este doar o luptă a ţăranilor contra nobililor, ci şi una a românilor supuşi contra ungurilor stăpâni. Ca simbol al egalităţii sociale şi etnice, nobilii erau puşi să îmbrace veşminte româneşti, să se boteze ortodox, iar fetele nobile să se căsătorească cu ţărani români. Natural, până la urmă, cu mijloace reunite, răscoala este oprită. Horea, Cloşca şi Crişan, închişi şi purtaţi în lanţuri prin sate, au fost frânţi cu roata (1785) la Alba Iulia (Crişan se sinucisese în timpul detenţiei), în prezenţa forţată a mii de ţărani, iar apoi trupurile lor au fost tăiate în bucăţi şi expuse la margini de drumuri. Au fost omorâţi în timpul răscoalei vreo cinci sute de ţărani; dintre nobili muriseră cam o sută cincizeci.

Răscoala lui Horea a avut un puternic răsunet european şi american. Era timpul ideilor fericite ale Revoluţiei Americane şi ale Revoluţiei Franceze. Spiritele luminate ale vremii, ca de exemplu francezul Jean-Pierre Brissot, au luat apărarea ţăranilor români. Aceste spirite, dar şi presa au înţeles şi caracterul românesc al răscoalei. Horea, martirul, a fost numit „regele Daciei” şi i s-au atribuit idei naţionale. În fapt, răscoala de la 1784 a fost soluţia ţărănească a problemei naţionale, a fost felul în care ţăranii au crezut că pot contribui la eliberarea naţiunii române. Dacă ţăranii deveneau liberi, atunci întreaga naţiune română ar fi ajuns liberă, fiindcă ţăranii reprezentau peste 90% din naţiune. La 1789, în Franţa, se va spune la fel: starea a III-a se proclama adunare naţională deoarece reprezenta 90% din naţiune.

Curtea de la Viena nu a urmat îndemnurile la răzbunare cu metode medievale voite de nobilime, ci a luat o serie de măsuri de uşurare a sorţii ţăranilor, între care cea mai importantă a fost redarea libertăţii personale a truditorului gliei, adică a dreptului său de liberă strămutare (răpit în 1514). În rest, viaţa ţăranilor – şi deci a românilor – nu s-a prea schimbat în bine.” (Istoria Transilvaniei, p. 192-195)

Informații despre carte: https://bit.ly/36PjO5p
Sursa: Editura Școala Ardeleană

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: