de Aurelia OANCĂ
Nu voi a scrie rânduri
Nici vorbe goale-a zice,
Voi doar a mele gânduri
Prin grai să vă ridice.
De veți vedea lumina
Ce-a răsărit din ele,
Se va-nălța tulpina
Ce-i dă vieții mele,
Un rost și-o sfântă cale
Spre ce-am pornit să fac,
Vreau bucurii nu jale
Ce plânge pe-un colac.
Vreau pentru toți aceia
Ce-n lume viețuiesc,
Să știe că-s femeia
Ce lumii dăruiesc,
Bucăți din suflet rupte
Din larg sufletul meu,
Care-au rămas din lupte
Ce le-am purtat doar eu!
24.02.2019