Mi-e dor s-alerg spre un izvor…

de Maria TOMIȚA CORINI
Antonești, Cantemir, Basarabia

Mi-e dor s-alerg spre un izvor, să adun șoaptele cu dor, tălmăcite-n limba lor,
Voi găsi semn de iubire-nmugurit spre înflorire, ochii tăi sunt în venire…
Doamne câtă fericire să trăiesc într-o iubire veșniciei dat menire.
Când știu să te aștept cu dor, acolo, seara în pridvor și stelele din cer cobor,
Ca să ne vadă pe-amândoi, iubindu-ne cu foc în toi, ce se mai bucură de noi!
Vai ce dor îmi este dor de lumina ochilor ce-mi trimiți în dar cu dor…
Și-acel semn plin de iubire, dulce merge spre-nflorire braț la braț cu o-mplinire.
Nu mă simt în amăgire, tu exiști sfântă iubire ce-mi devii o pătimire,
Deseori nesomnul ești, asta e doar când iubești, dar te simți ca în povești.
Uneori uiți și de nume, nu-ți mai pasă nici de lume, oricum ce-ar gândi ea, spune.
Of iubire prea măreață, mă trezești în dimineață, chipul tău îmi stă în față…
Nu știu câte aș mai scrie, despre tine-n poezie, dar mă simt într-o magie
Doar la gândul că-ți cerșesc, trei cuvinte și-ndrăznesc, tainic dorului șoptesc
Tot ce-n mine azi trăiesc și cu visele-mplinesc, acel trio „Te iubesc!”
Dorurile se adună și mă iau ușor de mână, către tine vin să-ți spună,
Nu sunt astăzi o nebună, sunt un semn de voie bună, lacrima ce o adună
În zori de zi sub pleoapa albă, care-n soare se tot scaldă, când pe-obraz ar vrea să cadă,
Nemișcată vrea să vadă razele ce vin cascadă, împletindu-se-n arcadă
Peste iriși se opresc, ochii îi înveselesc, din iubire strălucesc…
Vai ce dor îmi e de tine, râuri cu iubire pline, toate sunt iubite-n mine…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: