Ursula, o mamă judecată de copii – de Mara POPESCU-VASILCA

de Johnny CIATLOS-DEAK
senior editor
jurnalist independent, membru UJIR

Cuvântul editorului  

„Ursula, o mamă judecată de copii” este cea de-a cincea carte din colecția Dragostea arză-o-ar focul corectată și adăugită în ediție reeditată de editura Globart Universum din Montreal, Canada.

„Ursula, o mamă judecată de copii” este un roman care va atinge fiecare fibră interioară a sufletului oricărui cititor făcând referire la greutățile vieții, renunțări și sacrificii pe care le face o mamă pentru copiii săi călcându-și pe propriul prestigiu, pe convingeri și pe onoare pentru a le asigura acestora un trai mai bun.

Cartea ridică foarte multe întrebări retorice cu privire la morală și la dreptul copiilor de a-și judeca mama. Este posibil oare ca atunci când o mamă singură, părăsită și fără niciun ajutor își calcă pe demnitate pentru a face bani pentru puii ei, aceștia să o judece și să pună la îndoială buna sa credință? Oare însăși telul demn și sacrificiul enorm în sine nu scuză mijloacele folosite pentru atingerea scopului final? Avem oare dreptul să ne judecăm părinții? Când și în ce context sau în ce condiții putem sau nu sa ii judecam?

Cartea „Ursula, o mamă judecată de copii” intră în inima cititorului direct de la primele pagini, captându-i atenția dar și punându-l în fața realității crude fără menajamente și fără să o judece pe Ursula personajul feminin principal în niciun fel dar ridicând mingea la fileul cititorului prin acuratețea detaliilor și prin franchețea relatărilor în cele mai mici detalii, lăsându-i acestuia posibilitatea să judece să analizeze și să hotărască dacă e de acord sau nu cu parcursul evenimentelor.

Legătura cu divinitatea este unul dintre punctele pe care scriitoarea Mara Popescu Vasilca le pune pe tapet în fiecare carte a sa, neuitând să specifice legătura sa și credința sa în Dumnezeu. Însăși eroina principală, Ursula se simte judecată de propria sa conștiință și consideră că nu e demnă să se prezinte în casa Domnului. Auto-flagelarea de natură psihică, auto-analiza, dialogul interior precum și măiestria împletirii povestirii fac din scriitoarea Mara Popescu-Vasilca o scriitoare de marcă care se încadrează cu succes în curentul de natura psihologică și filozofică al secolului nostru.

Construcția personajelor este amplă și detaliată atât din punct de vedere psihologic cât și vizual asigurându-i cititorului șansa să-și imagineze și cum arată și cum gândesc personajele construite de aceasta. De la amintiri și traume trăite în trecut și până la cele mai intense și pasionale scene de dragoste, scriitoarea Mara Popescu-Vasilca nu face economie de cuvinte sau de descrieri, păstrând însă frumusețea cuvintelor și nefolosind vulgaritatea ca și figură de stil. Acest lucru o departajează în mod evident de oricare scriitor sau romancier care descrie scene fierbinți de amor. Stilul său inconfundabil trezește broboade de trăire în inima cititorului folosind moderat cuvântul ca și instrument imaginativ și senzorial până la atingerea perfecțiunii narative.

Mara Popescu Vasilca

Folosindu-se de eleganța descrierilor sale  scriitoarea Mara Popescu-Vasilca își confirmă încă o dată talentul său literar prin acea caracteristică unică și personalizată a sa, acea oglindă venusiană a vieții prin care privește viața și vibrează într-o tresărire învolburată și plină de iubire, alături de personajele sale cărora le dă viață împodobindu-le cu sentimente dorințe, pasiuni, trăiri înflăcărate și sentimente adevărate, reale și umane. Ea își lasă personajele să se destăinuie, să spună ce simt ce cred, ce doresc, dar în același timp le croiește drumul și mediul necesar spre a ajunge la fericire.

Ceea ce este specific scriitoarei Mara Popescu-Vasilca în romanele sale este șansa pe care o dă personajelor sale să se îndrepte, să își corecteze greșelile, să se caute, să se analizeze, să se găsească și să își găsească un rost și o mulțumire sufletească. Interesant este și faptul în care aceasta ne prezintă personajele sale arătându-ne că în fiecare om este și o parte bună și o parte mai puțin bună. Personajele sale sunt credibile și se aseamănă foarte mult cu viața reală iar prin multitudinea de caractere și tipologii pe care le descrie este aproape imposibil ca cititorul să nu se regăsească fie și sporadic măcar în unul dintre personaje la un moment dat.

Așa cum de altfel ne-a obișnuit, scriitoarea canadiană de origine română Mara Popescu-Vasilca nu se dezminte nici de această dată și ne îmbie cu o carte a cărei poveste va fi trăită cu pasiune de la prima filă și până la ultima de fiecare cititor. Trecerea prin diversele stări sufletești de la tristețe, lacrimi sau suferință până la bucurie, împlinire, dragoste și împăcare, face din scriitoarea Mara Popescu-Vasilca o virtuoasă a trăirilor sufletești printr-o scriitură ce sclipește din depărtare.

Citind tot mai multe romane ale Marei Popescu-Vasilca, cititorul va ști de fiecare dată când îi va vedea numele înscris pe o carte într-o vitrină că acesta reprezintă o garanție a calității!

Johnny Ciatlos-Deak

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: