Viața unui om – istoria unei instituții

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Sociologii contemporani au concluzionat că cel mai important câștig al oamenilor este „indicele de relație”. Conexiunile cu ceilalți, reverberațiile, rezonanțele, comunicările, comuniunile și toate celelalte elemente ale unui astfel de „rol” aduc împliniri indivizilor înscriși în registrele de performanță, fie că e vorba de instituții academice, fie că ne referim la viața de zi cu zi a fiecăruia.

Mărturisesc public faptul că unele dintre cele mai mari „plăceri gnoseo” le am ca efect al lecturilor textelor rubricii de față. Așa s-a născut și ultima culegere de eseuri publicată la „Școala Ardeleană” a lui Vasile George Dâncu din Cluj-Napoca, la care prefața mi-a fost scrisă de jurnalistul și bibliotecarul sălăjeano-sibian Ion Onuc Nemeș, „Gânduri pentru o … bibliotecă de idei”, coleg de breaslă și prieten de viață. El face parte din eșalonul de oameni apropiați care îmi urmăresc „mersul” și „realizările” cu o constanță uimitoare. Din aceste rațiuni subiective, m-am simțit chiar obligat să-l „antrenez” într-o astfel de „pecete publicistică”. Cum s-ar spune în grai comun, cine să-mi prezinte „înfățișarea” sub formă de prefață decât un om sincer, prieten adevărat, neprefăcut și care-mi cunoaște atât de bine chipul.

Efectul a fost împlinitor cu asupra de măsură. Și prietenii lui Onuc „s-au îmbogățit” cu ideile mele, dar și numărul și calitatea „andrisanților” a crescut vertiginos. Iar relațiile dintre oamenii de o anumită factură și structură așa sunt. Când unul descoperă o carte bună, e ca și cum ar avea-o toți, când altul întâlnește o persoană admirabilă, e ca și cum și-ar fi apropriat-o toți cei din grup, chiar dacă „grupul” n-are un statut și un sediu.

Prin decembrie 2019, Ion Onuc Nemeș îmi trimite de la Sibiu cartea semnată de profesorul Ioan-Nicolae Popa „Viața unui om – istoria unui muzeu. Muzeul etnografic Pamfil Albu din Lupșa”, apărută la Editura Curs.

Volumul începe cu „Lista instituțiilor și a persoanelor care au sprijinit editarea cărții, în calitate de prenumeranți”. „Prenumeranți” – ce cuvânt roditor! În vremurile cele aspre, când românii nu beneficiau de niciun fel de ocrotire a autorităților, tot ce se edita (cărți, ziare, reviste, antologii, crestomații etc.) se făcea prin acest sistem în care se numărau dinainte¸ prin contribuții financiare ante-factum, persoanele care vor cumpăra respectivul produs cultural. Și domnul profesor Ioan-Nicolae Popa a ținut să reînvie această tradiție ASTRISTĂ, acum când viața culturală este … tristă, din cauza hemoragiei de fonduri în direcții oculte! Printre „prenumeranți” este, evident, și prietenul Ion Onuc Nemeș („publicist, Sibiu”), alături de alți oameni mari la suflet, preasfințiți, doctori, preoți, manageri, cercetători, învățători, juriști, ingineri ș.a.m.d.

Am citit cartea și am descoperit un om uriaș – Pamfil Albu. Dar și un altul, care l-a pus în lumină – profesorul Ioan Chindriș, ieudeanul nostru din Cluj. Iar titlul rămâne ca o pecete adâncă în memoria mea, unde, astfel de oameni, care au făurit instituții, nu trebuie uitați, ci permanent așezați în lumină.

(22 februarie 2020)

Sursa: Ardelean Teodor, „Biblioteca de idei. Semper fidelis”, Cluj Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2021, p. 204.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: