Victoria Furcoiu – Învățăm să măsurăm timpul

Victoria Furcoiu

(semnal editorial)

de Vasile BELE

„Acum, mergem mai departe,
Să măsurăm, după carte,
Timpul scurs în ani, vreo zece,
Știți? Deceniu se numește!
Decenii, zece la rând,
Fac un secol, spun în gând!
Căci un secol e mai mare,
Ani în el, o sută are!”

(Victoria Furcoiu, Învățăm să măsurăm timpul)

Zilele acestea (29.04 – 01.05.2022), am avut bucuria (la Brașov, în cadrul manifestărilor organizate pentru Festivitatea de Premiere – Campionatul Mondial de Poezie, dar și pentru Campionatul European de Poezie, ediția a VII-a, de către editorul Trandafir Sîmpetru și poeta Florentina Danu), să revedem prieteni din toate colțurile țării, adunați pentru a ne bucura. Despre un astfel de prieten vreau să vă vorbesc.

Este vorba despre o distinsă doamnă – Victoria Furcoiu, cea care, prin talentul desăvârșit, scrie literatură pentru copii. Are foarte multe cărți și broșuri, în acest sens, multe din ele, reeditate, retipărite, adăugite sau revizuite. Îi cunosc performanțele, respect și prețuiesc omul – Victoria Furcoiu. Mi-a oferit cea mai proaspătă realizare literară, și nu oricum, ci cu o dedicație, pe care v-o dăruiesc, vouă, dragilor mei cititori, să vedeți că spun lucrurilor pe nume:

„Ține minte, copil bun,
Ieri, nu mai e. A trecut!
Pe azi, îl vedem, e acum,
Mâine va fi! E pe drum!”.

(30.04. 2022, Brașov)

Da! Mereu, un mâine este pe drum și îl așteptăm cu drag, nu-i așa?! Parcă acest mâine, vine de fiecare dată mult prea repede. Grăbit. Zorit. Azi, este clipa prezentă, iar ce-a fost ieri am trăit, am văzut, a trecut.

Doamna Victoria Furcoiu, scrie absolut minunat. De fiecare dată mă uimește și ne uimește, sunt convins că-mi veți da dreptate, cei care îi știți opera.

De această dată, m-a surprins plăcut cu „Învățăm să măsurăm timpul”, ediția a II-a, revizuită și adăugită, din Colecția Scrieri pentru copii, de la Bunica, 6, apărut la Editura Arco Iris, Brașov, 2022, ISBN 978-606-9672-10-5, 32 p., ce mai cuprinde ilustrații aparținând prof. Daniela Prundeanu, iar coperta și tehnoredactarea aparține lui Mihai Penciu – în fapt, o echipă minunată care fac lucruri minunate. Felicitări, și pentru această realizare. Nu uitați, invitația de a ajunge și prin legendarul și frumosul nostru Maramureș, rămâne valabilă… și nu vreau să-mi scape, în cele din urmă, motto-ul ales pentru această ediție – cele patru versuri, aparținând autoarei. Iată-le!

„Eu sunt timpul, știu să zbor,
Folosește-mă cu spor!
Prețuiește-mă, te rog,
Fiindcă nu mă mai întorc!”.

Doamne, cât adevăr! Trecem, sau ne trecem, cu fiecare secundă, cu fiecare clipă ce o respirăm și nu mai putem întoarce roata. Trecerea prin viață, sau viața în sine, cu bucuriile sau tristețile ei, nu a fost deloc ocolită de scriitori. Nici de cei de ieri, nici de cei de azi, și cred că nu va fi, nici de scriitorii generației de mâine. Nu degeaba, pe la români, se mai zice:

„Amu tânăr de-aș mai hi,
Aș ști în viață trăi!”,

poate un sfat, poate o replica la trecerea atâta de grabnică a timpului, poate o învățătură, pentru cei care înțeleg tâlcul acestor două versuri.

Autoarea, își începe lecția timpului, cu prezentarea secundelor (sau cu secunda), care „… trece repede, într-o clipă”, (p. 4). Așa cum foarte bine știm, mai multe secunde, adică 60, fac un minut, iar 60 de minute, fac o oră, dar puse în versuri și rimă, chiar sună minunat. E o joacă, pentru noi cei maturi, dar să nu uităm, că primii vizați în acest caz, sunt copiii, ce trebuie să știe și să prețuiască timpul/vremea. Sunt ei mici și nu are rost să le „facem capul calendar”. În acest sens, vine broșura Victoriei Furcoiu, și exact ca într-o joacă, ne arată tainele învățării acestei noțiuni, căruia noi îi spunem timp.

„Deci, cele șaizeci de puncte,
De pe cerc, ce sunt? Minute!
Și împreună, fac o oră,
Ca unitate de măsură!”
(p. 6).

Autoarea, pentru a se face cât mai bine înțeleasă, revine cu următoarea precizare:

„Pentru-a-nțelege fiecare,
Mai bine, înc-o precizare”,
(p. 8).

(…)

Până acum, au întins hora,
Secunda, minutul, ora.
Dar după oră, ce urmează?
Sigur, ziua ce însumează,
Ore, fix, douăzeci și patru,
Continuăm cu măsuratul
” (p. 10).

Foarte frumos ne prezintă, apoi, săptămâna cu zilele ce o compun:

„Dar n-o să ne oprim aici,
Vreo șapte zile, poți să-mi zici,
Ca timp, acestea ce formează?
O săptămână. Ea urmează!”
, (p. 11),

terminând, firesc, cu ziua de duminică:

„Duminică, o zi mare,
Știm că e și sărbătoare,
Ziua sfântă-a Domnului,
Spre odihna omului”
, (p. 14).

Urmează, luna (lunile anului) – cele doisprezece – începând cu ianuarie sau „Gerarul”, rostit în termen popular, februarie sau „Făurar”, până la decembrie sau „Undrea”:

„Ultima lună din an,
Undrea, ne bucură iar,
Chiar dacă-i mai puțin soare,
Cu zăpadă sclipitoare”,
(27).

Termină prezentarea fiecărei luni și ne prezintă anotimpurile –  cele patru anotimpuri:

„Nu ne va fi greu să știm,
Anul să îl împărțim
Și-n anotimpuri, firește,
Câte trei luni, școlărește!”
, (p. 28)

terminând prezentarea timpului cu deceniul, secolul sau veacul și mileniul:

„Timpul scurs în ani vreo zece,
Știți? Deceniu se numește!
Decenii, zece la rând,
Fac un secol, spun în gând!

(…)

Cu numele lui mă-mpac,
Dar pot să-i mai spun și veac.
Și, chiar dacă nu sunt geniu,
Am ajuns și la mileniu.
Care duce în spinare,
Zece secole. Ce tare!”,
(p. 32).

O broșură extrem de interesantă și de practică, din Colecția „Scrieri pentru copii, de la Bunica”, pentru care autoarea merită din plin felicitările noastre. M-aș bucura dacă acestea ar ajunge în inimile copiilor, iar părinții (sau bunicii) să-și găsească timp pentru a le prezenta copiilor (sau nepoților) conținutul ei. Desigur și a celorlalte broșuri, din această colecție, care nu sunt deloc puține.

Diversitatea tematică prezentată, este vastă, și cuprinde în întregime segmentul copilăriei, când este mai mare nevoie de a-i învăța pe cei mici cu fel de fel de lucruri sau lucrușoare despre viață sau din viață. Acest lucru îl face extraordinar Victoria Furcoiu, și nu oricum, ci în modul cel mai elegant – în versuri, găsind rime dintre cele mai potrivite, pe gustul și percepția copiilor.

Mă văd un copil, citindu-i creațiile și mă bucur. Aș vrea să mai stau cu copiii mei (deja majori, licențiați) și să depănăm sau să citim împreună din poeziile acestea. Desigur, când va fi cazul, voi face acest lucru cu nepoții, și mă bucur de materialul didactic de care voi profita din plin – cărțile primite cu „dedicație și iscălitură”, de la buna și distinsa prietenă, Victoria Furcoiu, cea care dorește să rămânem, în suflet, mereu copii.

Dorindu-le tuturor copiilor să fie fericiți și sănătoși, să aibă parte de o copilărie minunată, să se bucure de părinții și bunicii care-i iubesc necondiționat, din adânc de suflet, asigur autoarea de respectul și prețuirea mea. Revederea este mereu un prilej de bucurie. Și, reînnoiesc invitația de a ajunge cu caravana „Domniei Sale” și în Maramureș. Doamne ajută!

Victoria Furcoiu nu se va opri aici. Va continua să scrie literatură pentru copii și o face mereu cu responsabilitate și credința lucrurilor bine făcute – ca un părinte (și bunic!) responsabil. Felicitări pentru întreaga activitate desfășurată în spiritul valorilor și al calității literare. Cred că vă iubesc copiii și mai cred un lucru – și iubirea Dumneavoastră, pentru fiecare copil, este imensă, altfel nu știu dacă lucrurile ar ieși atâta de frumos.

Vă urmăresc activitatea literară și mă bucur de fiecare dată când văd că iar ați „încălecat pe-o șa!”, și ați dus frânturi din noblețea sufletului dumneavoastră, în careva colț de țară. Să fiți apărați și ocrotiți de Bunul Dumnezeu pe drumurile pe care porniți, că prea bucurați și fericiți publicul… chiar dacă, el, publicul, sunt copiii. Sunt copii noștri și au, clar, nevoie de aceste bucurii.

Prin această realizare literară, Victoria Furcoiu, a oprit timpul în loc. Vă doresc să dăinuiți peste veacuri. Să fiți sănătoși și să dăruiți bucurii din bucuria dumneavoastră. Să nu ne lăsăm captivi timpului și să prețuim fiecare clipă, fiecare secundă, fiecare zi sau săptămână, ce-o avem ca dar de la Dumnezeu. De aceea este extrem de important să conștientizăm fiecare moment al vieții și să ne bucurăm că suntem…

„Eu sunt timpul. Știu să zbor,
Folosește-mă cu spor!
Când vei ști să mă măsori,
Vei putea și tu să zbori!”,

îmi permit, în încheierea acestui scurt semnal editorial, să mai citez din autoarea Victoria Furcoiu, mulțumindu-i pentru sfat. Este exact ce spuneam supra… prețuiți timpul. Profitați de fiecare moment de frumusețe ce ne-o oferă viața. Fiți luptători. Fiți curajoși. Fiți puternici. Treceți peste supărare sau necaz cu încredere. Credeți, că după… urmează o bucurie, așa cum după senin vine ploaie, sau după ploaie vine iar senin.

Felicitări meritate din plin, distinsă Victoria Furcoiu!

Doamne ajută!

Chiuzbaia, 6 mai 2022
– încărcat de bucurie – Vasile Bele

Vasile Bele

Vasile Bele

One Response to Victoria Furcoiu – Învățăm să măsurăm timpul

  1. Victoria Furcoiu spune:

    Oricât aș alege cuvintele, nu cred că aș putea exprima mulțumirea mea, astfel încât să fie pe măsura celor scrise în această recenzie, întocmită cu atâta rigurozitate, pricepere și talent.
    Aleasă prețuire și gratitudine, pentru aprecierile onorante, prieten drag, iubitor și mântuitor al condeiului fermecat, înnobilat cu har Divin, Vasile Bele!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: