Broderii din flori albastre

de Maria TOMIȚA CORINI
Antonești, Cantemir, Basarabia

Îmbrăcată-n voal de vară, sprintenă trec prin răzoare
Florile mi se închină, Tu, mă treci cu nepăsare.
Îmbrăcată-n pleata ploii, mă duc pașii pe cărare
Vin iubirea mea spre tine, Tu, mă vezi cu nepăsare.
Broderii din flori albastre cerul mi le-a pus pe umeri
Te provoc la întâlnire, vino, florile să-mi numeri!
Ochi-n geana dimineții, pentru Tine au sclipire
Eu sunt Boaba cea de rouă, pentru tine sunt iubire!
Îmbrăcată-n raze multe, darul soarelui, privește! 
Ia și-aruncă nepăsarea, eu s-aici, Tu mă iubește!
Croșetată-n gânduri multe și de stele sunt privită
Devenii o cerșetoare, de Tine să fiu iubită!
Îmbrăcată-n mii petale de-ale razelor plăpânde
Aștept ca să vii iubite, buzele-Ți să mă inunde!
Într-o dulce sărutare, vreau să adorm, să mă trezesc
Vino, Prințul meu Albastru, la ureche să-ți șoptesc
Cele două sfinte vorbe, să le-auzi vreau, Te iubesc!
Broderii din flori albastre peste umerii mei goi
Să presori spre dimineață și-nvelește-ne cu noi!