de Irina Vera TEREBEȘI
Cântăm… Ne cântăm gândurile, emoțiile, cântăm natura, cântăm frumusețea ce ne înconjoară, cântăm puterea, cântăm iubirea…
Ne cântăm… pentru că ne iubim și ne acceptăm pentru ceea ce suntem. Poate unii vor spune că e o formă de egoism, că e imoral să ne iubim pentru că am fost educați să negăm sentimente care nu se ridică la standardele cerute de societate, am renunțat la a ne exprima liber, la a recunoaște că nu suntem perfecți, că uneori greșim, pentru a fi acceptați și apreciați…
Ne cântăm pe noi înșine, în fiecare zi, dacă ne iubim. Cântăm celor care ne ascultă și, poate, vor cânta și ei cu noi. Alții pot fi indiferenți, iritați de cântul nostru sau pot simți că este exact ceea ce simt față de ei înșiși?
Ne cântăm pe noi înșine, ne cântăm fericirea dinlăuntrul nostru care este mai puternică decât noi și uneori, ea este ademenită în îmbrățișări dureroase amorțindu-i simțurile…