ODOR NESPUS

de Aurelia OANCĂ

De vrei să știi istoria străbună
Dar și pe cea pe care o trăim,
Ascultă doina, cântul din țărână
Și vei afla ce mult noi o iubim.

Din roșul sânge care ea îl poartă
Se nasc pe bluze pete de culori,
Ce stau și spun a țării mele soartă
Pictată-n firul dulce și în flori.

Când lanul galben vântul îl alintă
Și soarele se scurge-n bobul sfânt,
Pe ia noastră pâinea se frământă
Cu firul galben ca un spic-cuvânt.

De stai s-asculți poveștile din râuri
Care preiau culoarea din ceresc,
Vedea-vei cum pe ie-s rânduri, rânduri
Și care despre țară povestesc.

Din rădăcini ce seva o înalță
Spre ramurile-n rugă tresărind,
Pe trupul iei brunul se răsfață
Printre mici frunze verzi ușor doinind.

Când vei vedea o ie pe o fată
Să știi că-n ea sunt toate ce le-am spus,
Care cu fire dragi este brodată
Și este pentru noi, odor nespus!

(22.06.2022)