Cea mai proaspătă apariție editorială! Olimpia Mureșan – Scrieri literare

de Vasile BELE

Motto:

De dragoste, dor, întâietate și chin
Pe plaiuri natale cu înscris destin.
Sunt eu, sunt aceeași cu gândul curat
Ancorat în stele, în înalt, în preaînalt,
Nimic din nimic să răsară apoi
Ființă, cuvânt, joacă, și soare și ploi.
Ah! Doamne, adu-mi-i înapoi
Anii ce fost-au mai buni decât noi!”.

(Olimpia Mureșan, Autoportret)

Am primit zilele acestea, prin amabilitatea și prietenia, fără de margini a doamnei prof. Olimpia Mureșan (Ulmeni), cel mai proaspăt volum editat la eCreator, din Colecția CRITICA, 2022, cu dedicație și iscălitură, Scrieri literare.

Este un volum reușit, din toate punctele de vedere – conținut, aspect exterior, copertă. Nu pot spune că îmi sunt străine recenziile, semnalele editoriale, notele de lectură din cuprinsul volumului. Știu despre existența lor de la autoare, câteva dintre ele publicându-le chiar și în revista „Din vatra satului”.

Poezii, precum „Clopotele”, „Dans energetic”, „Nu mă mai dor” – dedicată fraților Iacob, dentiști renumiți în zonă, „Călător”, „Autoportret”, „Val de nouri / Inimă pictată cu lebede și crini” – sunt de factură modernă, unele din ele vizează un anume public/segment, fiind dedicate, cu imensă bucurie, anumitor persoane, care i-au dat curaj autoarei. Mă voi opri, preț de câteva clipe, la pomul „Autoportret” și voi cita câteva versuri reprezentative:

Mă văd mereu cum eram odinioară,
Pe ulicioare zburdând din zori în seară.
Acum privesc în urmă cu nostalgie,
– Unde ești, tu, minunată copilărie?
Troiene grele ne-au cuprins
Anii s-au scurs pe nesimțite,
Lumina din mine alunecă iute
Stele cu sclipiri în urme de ciute.
Respiră frunzele prin raze de lună,,
Cuvântul meu devine mut ca o alună.
N-am stare, mă-mpiedic, gândesc uneori
La timpul trecut ce mi-a dat fiori”, (p. 187).

Un poem-nostalgie, un poem-aducere-aminte, poate chiar și un poem-apel către noi toți, sau mai cu seamă spre aceia care nu conștientizează trecerea grabnică a timpului. Luați cu grijile, cu treburile cotidiene, gospodărești, cu munca sau serviciul fiecăruia – un fel de rutină, de-altfel, nu vedem cum trecem și nu suntem atenți că trecem.

„Zâmbet fugar”, alt poem care impresionează. Prin acesta, poeta Olimpia Mureșan, și-a dorit să se elibereze, folosind umorul sau ironia, prin repetarea, după fiecare vers a unui alt vers, mult mai scurt, care poate părea și ca un refren, dacă acesta ar interesa muzicologii și i-ar da muzicalitate – „cu mască / fără mască” – fiind și o ironie a vremurilor de pandemie prin care am trecut, sau încă mai trecem, când folosirea acestei „măști”, ne-a fost impusă.

Nu cred, în istoria acestor vremuri, că a existat vreun scriitor care să NU fi scris câte ceva despre perioada neagră-pandemilogică parcursă. Nu cred! În condițiile în care, unii scriitori mai curajoși au întocmit lucrări literare antologice în acest context.

Așa a procedat și autoarea Olimpia Mureșan. Pentru a se elibera de tot ce înseamnă frământare și probleme epidemiologice, la nivel global, a scris. A dorit ca acest lucru să fie consemnat și în plan literar, nu doar în statistici medicale, sau în alte domenii. I-a ieșit! La fel de frumos sună și poezia „Cât de mici suntem”, sau „Poezie populară”, din care voi cita câteva versuri, sau chiar în integralitate:

Frunză verde de negară / cu mască,
Mândra mea de astă vară / fără mască,
Mi-o trimis poruncă iară / cu mască,
Să mă duc la ea deseară / fără mască.
M-aș fi dus de mult s-o cat* / cu mască,
De nu s-ar fi măritat / fără mască,
M-aș fi dus demult la ea / cu mască,
Dacă era singurea / fără mască”, (p. 229).

*cat – caut (reg.), expr. „s-o cat” = s-o caut;

Eu insist pe muzicalitatea versurilor și-mi place umorul folosit. Este de „bon ton”, vorba prietenilor francezi, și-ți dă o stare de bine, te pătrunde frumos și te revigorează, stârnind râs, haz, chiar dacă este, în definitiv, „haz de necaz”.

Trebuie să recunoaștem că am trecut și prin astfel de momente nedorite, neagreate. Iată cum, poezia, (și nu doar ea) dă acea stare de bine, de care avem absolut nevoie. Este o artă, iar autoarea stăpânește acest stil prin eleganță și sobrietate.

Felicitări, pentru stilul personal pe care ni-l dăruiți! Deci, se poate, exact ceea ce rosteam supra. Și mai știu un lucru – nu vă veți opri aici – nici cu scrierile literare, nici cu consemnările sau notele de lectură, nici cu poeziile. Curând, parcă văd, debutul în volum de versuri, al autoarei Olimpia Mureșan. Doamne ajută!

Felicitări, pentru curajul de a aborda și acest gen literar, având, în definitiv, atâtea temeri sau chiar frământări interioare. Continuați-vă visarea și visul poetic, în paralel cu critica literară.

„Poezia este o stare de spirit” rostea Nichita Stănescu. Așa și este. Ea, (poezia) adună frământările tuturor și culege roadele fiecăruia. Te înalță (glumesc, „cu mască”, și te coboară „fără mască”), pentru că prea mi-au plăcut poeziile cuprinse aici.

Mă reîntorc, la notele de lectură, la semnalele editoriale, la recenziile cuprinse în volum. Nu sunt puține! Ele, reflectă o idee critică obiectivă. Ele, sunt „sinteză a unui timp și spațiu contemporan ei, iar prin imortalizarea momentelor viețuite, a unor oameni, locuri sau cărți pune pe harta simțirii literare românești o anumită zonă din Maramureșul neînchinat, o Țară a Codrului și Chioarului astfel ridicată la dimensiuni planetare și transformată-n centrul unui adevărat univers emotiv”, precum ne mărturisește editorul volumului Ioan Romeo Roșiianu.

Este vorba despre emoțiile sau trăirea unor autori de carte și despre părerea/ viziunea acestora în poezie, în studii monografice sau alte genuri sau volume, apărute la edituri de prestigiu, apariții editoriale pe care le-ați simțit aproape sufletului și apoi, după citirea/lecturarea lor ați „tras concluziile”, mărturisindu-vă, în stil și viziune proprie, dar obiectiv, părerea personală despre ele.

Altădată, cu regret și păreri de rău, ați punctat In memoriam, viața unora care au fost trăitori cândva, acum locul lor este bolta cerului. Trebuie să avem respectul cuvenit unor asemenea oameni – oameni care mai sunt doar în sufletele și amintirile unora. Toți suntem „călători” prin aceste vremuri. Unii suntem călători prin anotimpul poeziei, alții prin anotimp de poveste. Este cazul, profesorului Ioan Mureșan Lazăr, și așa se deschide volumul, (fără a exista vreun grad de rudenie între dumneavoastră), plecat mult prea devreme în Călătoria Galactică, fără a-și fi terminat/finalizat lucrarea literară, la care muncea cu abnegație și mult suflet. Am avut bucuria să îl cunosc personal, la întâlnirile cenacliere, în ultimii ani din viața Domniei Sale, fie iertat!

„A mai căzut o stea… prof. Ioan Lazăr Mureșan”, un patriot înflăcărat, un caracter sensibil și deopotrivă puternic, dar în fața Marelui Sfârșit, cine mai este puternic? Nimeni! Mereu, Ea, moartea, reușește! Scriitor prestigios și valoros, și-a iubit, până în ultima clipă, originea și rădăcinile.

Scriitorul Iacob Oniga, dar și un talentat poet, de o profunzime cuceritoare, nu este uitat sau omis din vizorul dumneavoastră, numindu-vă nota de lectură, chiar așa, precum titlul volumului recenzat: „Amintiri din copilăria cuvintelor, de Iacob Oniga”, (1) și (2).

Volumul, întocmit parțial de regretatul prof. Traian Rus, continuat de prof. Viorel Pop, cu titlul „Dascăli din Țara Codrului”, face parte, și el, din cuprinsul cărții „Scrieri literare”. De remarcat este strădania pentru adunarea materialului pentru întregul volum, imensitatea muncii și responsabilitatea acesteia, apoi, continuarea proiectului nefinalizat, până la terminare și reușita unui volum – sunt doar câteva aspecte de ordin general, pe care autoarea le-a punctat sensibil și frumos, fără a exagera, câtuși de puțin. Doar cei care muncesc știu ce înseamnă toate astea.

Continuarea și finalizarea unui vis. Așa aflăm amănunte despre câțiva din elita dascălilor noștri, cei care s-au dăruit trup și suflet acestei profesii nobile, indiferent de timp sau anotimp. Voi numi doar pe Maria Morar, Melania (Grofu) Olăhuț, Aurelia Odășteanu, regretatul Ioan Lazăr Mureșan, Vasile Oros, Valeria Oros, Traian Rus, Viorel I. Pop, Irina și Teofil Caiță, Georgeta și Emilian Gh. Cedică, Aurora Pușcaș, Olimpia Mureșan și câți încă alții, pentru care respectul și considerația sunt profunde.

„Elena Borcuti sau simfonia optimismului”, este o altă recenzie cuprinsă în volum. O autoare valoroasă, care transmite emoție, este și Elena Borcuti. Olimpia Mureșan, realizează un portret literar al volumului „Lumini și umbre”.

Prietenului de la Lucăcești (MM), prof. Gelu Dragoș, i se dedică multe pagini în acest volum. Olimpia Mureșan, realizează notă de lectură, pentru volumul monografic „Lucăcești – file de istorie”, volum lansat acasă la autor, acolo unde am reușit să ajung și eu, alături de foarte mulți oameni de cultură, litere, dascăli din zonă, preoți și colegi de condei. Este primul volum, care se vrea, în fapt, un pas spre descoperirea identității noastre. Un pas extrem de important pentru astfel de fapte. Sigur, prof. Gelu Dragoș, va continua cercetarea acestor meleaguri natale, din respect pentru moșii și strămoșii noștri, care s-au jertfit pentru ca acest ținut să rămână averea noastră, a românilor autentici, că prea mulți l-au râvnit.

Autoarea, nu putea să treacă cu vederea, peste volumul „Un prozator ezoteric – Mircea Eliade”, ce aparține lui Gabriel Cristian Moraru. Își numește recenzia „Gabriel Cristian Moraru – apariție editorială de excepție”.

În ordinea includerii în volum, mă simt onorat că apare o notă de lectură, întocmită de Olimpia Mureșan, volumului monografic privind „Graiul în Chiuzbaia. Expresii locale”, ce-mi aparține (Vasile Bele). După o muncă de câțiva ani, iată rezultatul. Mă bucur pentru aprecierile obiective asupra acestui volum, dar trebuie să recunosc faptul că el a fost apreciat, inclusiv de profesori universitari, specialiști în lingvistică. Mulțumesc din adânc de suflet!

„Ica Gaftone sau speranța nu moare niciodată”, este următoarea recenzie făcută volumului de versuri „Dorințe cu efect întârziat”, care aparține autoarei Ica Gaftone.

Volumul „Iubire-n anotimpuri”, aparține poetei Irina Vera Terebeși, cea care urmează, în ordinea includerii între scrierile literare semnate de Olimpia Mureșan. O recenzie profundă și obiectivă, din care reiese mesajul poemelor/volumului foarte frumos conturat și recenzat.

Costel Neacșu, apare inclus cu un „Semnal editorial. Istoria reală a Ardealului”, locul unde s-au făcut multe nedreptăți și locul unde dreptul de a fi român este contestat și astăzi.

Bucureșteanca Iulia Dora Marinescu, publică volumul de poezii „Evadare unde încep îngerii”, și acesta, trecut prin filtrul sufletului scriitoarei Olimpia Mureșan. „Iulia Dora Marinescu în dialog cu sinele”, este titlul dat de scriitoarea noastră, acestor note de lectură, pentru volumul amintit.

Revista „Izvoare codrene” numerele 20 și 21/2020 și revista „Izvoare codrene și chiorene”, numerele 15-17 / 2019, în fapt una și aceeași revistă, doar cu titlul schimbat, fără să înțeleg de ce, nici în aceste clipe, se bucură de aceleași privilegii. Dar, asta e, atunci când ești membru fondator și te încăpățânezi să faci unele lucruri pentru care nu prea știu câtă competență ai… cam așa se întâmplă. Este și cazul acestei reviste.

Maria Berciu – poetă, scriitoare, artist plastic – ne surprinde plăcut cu volumul „Culorile iubirii”, iar scriitoarea Olimpia Mureșan, ne surprinde cu obiectivitatea unor note de lectură pentru acesta.

Revista „Mărturii maramureșene”, membru fondator Radu Botiș, aduce un suflu nou peisajului literar maramureșean. De această dată, criticul literar Olimpia Mureșan, realizează un „Remember. Gânduri la apariția revistei Mărturii maramureșene”, punctând extraordinar de frumos conținutul acestui număr – 6-7 / 2021. Am bucuria să fiu cuprins și eu cu câteva materiale în paginile acesteia, spre bucurie și onoare. Respect colectivului redacțional pentru întreaga muncă depusă în spiritul valorilor literare.

Alte note de lectură, ale romanului „Întoarcerea în timp. Femeia din vis”, autor Milian Oros, face parte integrantă din cuprinsul volumului semnat de Olimpia Mureșan, dar și poetul popular Nelu Danci, beneficiază de același frumos privilegiu, pentru volumul de versuri „Poezii populare”, apărut la Editura Armonii culturale, 2019.

Poetului Nicolae Crepcia și volumului proaspăt apărut, numit „Suflet pictat pe lacrimă”, i se dedică note de lectură, preț de câteva pagini. Olimpia Mureșan semnatara acestor note de lectură, le numește metaforic „Lumina sufletului prin imagini intuitive în poezia lui Nicolae Crepcia din volumul Suflet pictat pe lacrimă”.

Prozatoarea Nicoleta Nussthaler, este prezentă în paginile acestei cărți, cu recenzia la volumul „Tu ești (di)vină”, apărut la Editura eCreator, Baia Mare, iar cea care realizează viziunea critică, Olimpia Mureșan, îi dă titlul „Descoperirea sinelui în cartea Tu ești (di)vină, de Nicoleta Nussthaler”.

Observ că mă bucur de o simpatie aparte în sufletul autoarei Olimpia Mureșan. Rostesc acestea, motivat de încă o recenzie a cărții „Frunze pictate cu rouă, lacrimi și vânt”, de fapt un „Pas prin lacrimă”, unul dintre cele mai recente volume de versuri. Mulțumesc, din adânc de suflet, pentru minunatele note de lectură realizate pentru acest volum.

Gelu Dragoș, prin volumul de versuri proaspăt lansat către inima cititorilor „Singurătatea poetului”, apărut la Editura Grinta Cluj-Napoca, impresionează, și te face să te întrebi, „o fi sau nu o fi poetul un însingurat?”. Răspunsul îl veți afla citind acest volum surprinzător de profund – volum de debut în poezie.

Revista „Sintagme codrene”, nr. 1/2020, continuă ideea revistei „Izvoare codrene” (pilot) și a revistei „Izvoare codrene și chiorene” (pilot, modificat) – în definitiv, una și deloc alta.

Ioan Astalus, este prezent prin recenzia la romanul „Ticăloșii”, apărut cu ceva vreme în urmă, lucru care nu schimbă cu nimic, cuprinsul acestui volum. Așa am aflat și eu despre prozator și opera lui. Felicitări!

Părintele Irineu, ne surprinde cu volumul „Vasile Robu – un eminent și devotat învățător al satului românesc din Transilvania”, iar Victoria Șuțu, cu volumul „Ecce Homo!”, sunt cuprinși cu recenzii, în aceste Scrieri literare.

Și iar „Vasile Bele și metaforele poeziei lirice”, despre care nu mai rostesc decât simplul, dar din toată inima, mulțumesc Olimpia Mureșan!

Cam astea sau ăștia sunt cei care apar în cuprinsul proaspătului volum, și care trebuia să se încadreze într-un capitol distinct – Recenzii, evenimente, semnale editoriale, note de lectură.

Felicitări, recenzorului, celei care realizează aceste valoroase și importante, pentru fiecare, note de lectură. Felicitări, celor cuprinși în acest volum de Scrieri literare, apărut la Editura eCreator, Baia Mare, 2022, SBN 978-606-9719-59-6, 252p., Colecția Critică.

Cititori pe măsura valorii acestui volum! Doamne ajută!

Chiuzbaia, 3 martie 2022

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: