Varujan Vosganian, din nou la Baia Mare

de Gelu DRAGOȘ

Vineri, 24 iunie, într-o autentică după-masă de vară, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, între prieteni, scriitori maramureșeni și simpatizanți ai poporului armean, așa cum s-a exprimat moderatorul acestei manifestări, a avut loc prezentarea romanului „Patimile după Gödel” a cunoscutului prozator, poet și om politic Varujan Vosganian. De remarcat faptul că a fost prezent în sală, alături de autor, Excelența sa Serghei Minasyan, ambasadorul Republicii Armenia în România!

Moderatorul acestei lansări a fost dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, care i-a sugerat distinsului oaspete să ajute la schimbarea statutului acestei instituții în a fi NAȚIONALĂ, așa cum merită, cu beneficiile ulterioare. I-au fost alături doi prieteni a lui Varujan Vosganian, senatorul și ex-prefectul Gheorghe Mihai Bârlea și poetul și editorul Gheorghe Pârja, și, de asemenea, conf. univ. dr. Florian Roatiș, cel care a analizat și prezentat romanul.

A vorbit apoi dr. Teodor Ardelean, fost coleg de parlament, care a citit din articolul scris în acest sens în săptămânalul „Gazeta de Maramureș”, unde Domnia sa deține o rubrică permanentă:

Reproduc mai jos câteva intarsii din conținutul de idei al romanului „Patimile după Gödel” de Varujan Vosganian, pe piață la ora actuală, după ce cartea a fost editată și tipărită de „Polirom Iași”. O carte cu mare greutate specifică, primită cu brațele deschise de critică, situație explicabilă pentru un prozator ce s-a validat în timp prin lucrări importante, pivotate în continuare de „Cartea șoaptelor”, care mie îmi pare o capodoperă fără egal în deceniile ultime ale existenței noastre literare.

– „Deasupra, cerul e cenușiu, greu, cu orizonturi încovoiate, precum un zeu umilit de toate rugăciunile care-i vin de pe pământ”.

– „Ca întotdeauna în preajma morții, aerul se dă deoparte. Moartea nu are aripi. Pasărea cade, fără să mai păstreze nicio amintire a păsării”.

– „Oamenii de pe scara noastră simt mereu, când se întâlnesc la intrare sau pe trepte, nevoia să se salute, ca un fel de scuză că n-au nimic altceva să-și spună”.

Pasajele sunt extrase din primele pagini, iar demonstrația mea despre o carte atât de prețioasă și de comentată vrea să atingă nu doar nucleul filosofico-matematic superb al cărții, ci și firicelele de lumină ce se pot naște chiar la confluența acesteia cu opusul său. Prin aceste câteva rânduri vreau să provoc cititorii rubricii de față să culeagă cele mai năstrușnice combinații de gânduri pe care talentatul romancier le-a așezat cu multă migală stilistică în scriitura elevată a cărții.

Nu știu câți contemporani pot explica Teoriile incompletitudinii ale lui Gödel, nu cunosc decât vreo 4-5 prieteni cu care am discutat aceste subiecte academice, dar când l-am luat între palme, cu sfiiciune, spre vizionare, romanul mi-a adus atât certificatul de autenticitate al proprietarului prozei, cât și forța sa mistuitoare de penetrare în teritorii abstracte, pe care le recunoaștem după nume, dar le putem asuma și asimila cu inerente dificultăți gnoseologice și hermeneutice. Avantajul prietenului romancier de a se înscrie prin destin tropic atât în rândul matematicienilor filosofi, cât și în categoria filosofilor matematicii, îi conferă o platoșă, o aură și o centură de siguranță demne de toate marile invidii literare românești. Nu știu deocamdată ce părere are despre acest ro­man acad. Gheorghe Păun de la Curtea de Argeș, adevărat monument de cultură în matematică, informatică și în toate sistemele ce se conexează pe acest teren; mi-ar fi plăcut să discut despre o astfel de abordare literar-științifică cu acad. Solomon Marcus, dar a plecat dintre noi înainte să apară această vulcanică producție editorială… Așadar, mă rezum în a mă mira filosofic și a admira practic cum a putut Varujan Vosganian aduce în literatura română un univers atât de special reliefat și delicat, inaccesibil unei majorități intelectuale consistente pentru care acest tip de teorii constituie fie pure abstracții, fie artificii logico-matematice de lucru.

Poetul Gheorghe Mihai Bârlea a dezvăluit publicului numeros, prezent în sala de conferințe, despre vizita în SUA a unei delegații parlamentare din care au făcut parte Varujan Vosganian, Teodor Ardelean și Domnia sa, și a putut să remarce calitățile, pe multiple planuri ale lui Varujan Vosganian, care se dovedește un mai bun român ca mulți alți semeni, și faptul că este un stâlp și reper moral al minorității armenești din România. De asemenea a apreciat valoarea indiscutabilă a prozatorului, matematicianului Varujan Vosganian.

Poetul Gheorghe Pârja, un stâlp al cetății, s-a reîntâlnit cu puțin timp în urmă, sub semnul poeziei, la Iași, cu Varujan Vosganian și știa că va veni în „orașul Domnițelor”, motiv pentru care editorialul din Graiul Maramureșului i-a fost dedicat în totalitate! Am să spicuiesc, cu acordul dumneavoastră, din el: … cum împrejurările au făcut să nu pot citi la timp romanul, și nu poți scrie despre ce nu cunoști, m-am refugiat într-un timp nu foarte îndepărtat, când am vorbit, tot la Biblioteca Județeană, și apoi am scris, despre un celebru roman al lui Varujan Vosganian: „Cartea șoaptelor” (2009). Citisem cartea la vreme și mi-am permis să am câteva păreri de lector fascinat de subiect. Atunci rugam cititorii, măcar pentru o oră, chiar pentru o zi, să uite că Varujan Vosganian a numărat o vreme banii țării, ca ministru de finanțe. Numai așa pot înțelege că la o pagină din dicționarul existenței imediate este numele unui scriitor de excepție, care poartă numele fostului ministru.

Nu-i numai o coincidență de nume, ci și una de destin. Este cartea unei eliberări despre istoria genocidului din anul 1915, împotriva armenilor. Despre un popor care are morminte pretutindeni. Armenii au primit moartea, dar, odată cu ea, și zâmbetul lacrimii în istorie.

A vorbit apoi autorul, care a spus printre altele că: „nu am dorit să dau verdicte și las pe cititor să-și imagineze desfășurarea și finalul poveștii. Este un roman umanist care se desfășoară pe mai multe planuri, te pune pe gânduri, dar este și un omagiu adus eroilor revoluției din 1989”.

A urmat o sesiune de autografe, fiindcă Domnia sa a venit și cu alte cărți care-i poartă semnătura: „Cartea șoaptelor”, „Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri”, „Copiii războiului”, toate tipărite în condiții grafice europene la editura „Polirom” București.

Pentru a incita publicul la lectură am să mă folosesc de ce scrie pe ultima copertă a romanului: „Patimile după Gödel este povestea generației tinere, a copiilor născuți după Revoluția din 1989 și crescuți în era digitală, într-o societate care se amăgește cu iluzia că a învins comunismul, dar riscă să fie învinsă de postcomunism. Ei trebuie să aleagă între avantajele și neajunsurile comunicării prin internet și-și fac, cu greu, drum printre traumele nelecuite ale societății românești. Este o confruntare între om și computer, între conștiința umană, cu istoria ideilor de la presocratici până la Kurt Gödel și Stephen Hawking, cu preceptele și frământările de natură morală, și memoria computerului, care nu face deosebirea între bine și rău, ci numai între adevăr și fals, un implacabil șir de combinații între zero și unu. După lectura cărții, cititorului îi rămâne să decidă cine este învingătorul acestei noi damnațiuni a lui Faust”.

Serghei Minasyan, ambasadorul Republicii Armenia în România și prof. Gelu Dragoș

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: