POETUL…

de Vasile BELE

Ție poet minunat din frumoasa Cetate Slănic-Moldova
Ție pictor de cuvinte și culoare în lumină

 

„Culege lumină și colorează ceruri,
Adună curcubeu și scrie libertate,
Trăiește clipa prin aceste vremuri,
Strânge rouă și dăruie dreptate”. 

 

Ție Om al cetății, ostenitor și truditor – Ionica Bandrabur
Succes în întreaga activitate…

 

Poetul
Singur poetul numără
          bob de rouă necălcată
          pentru a umple cupa veșniciei
          cu chipul Cuvântului…
Singur adună culorile de curcubeu
         din câmpurile pline cu maci
         pentru a le dărui celorlalte inimi
         spre eliberare, sinceritate și adevăr…

Poetul
Singur culege clipe de zâmbet
         le spală cu lacrimă luată din
         nesecatul izvor de mir
         și din nesfârșitele zboruri
         spre clipe de libertate…
Singur plânge clipa trecută și rămasă
         amintire în nesecate creioane
         care vor cuprinde eternitatea
         în vers și culoare…

 

Poetul
Singur își construiește cetate de vise
         neumbrite și nezidite
         apoi dezleagă foșnet de vânt
         și-l trimite spre răsăritul mereu
         încărcat de trudă…
Singur rătăcește prin Măria Sa – Cuvântul
         pentru a-l opri în loc fără
         a-l măsura –
         doar timpul și orologiul aleargă
         spre infinit și nerăzvrătire…

 

Poetul
Singur în cetatea Cuvântului și a Culorii
          cunoaște nemărginirea clipelor de libertate
          iar eternitatea îi devine soră-surată
          în trecerea prin aceste veacuri…
Singur alungă tristețile și cheamă iubirea
          la cununa stelelor și tihnă prin cugetare
          vremurile curg anotimpurile trec tribut
          călător neînțeles prin liniște de rouă
          prin rostire de mir pentru nemurire…

 

Poetul
Singur sărută fiecare clipă devenită muză
         îmbrățișează vântul și stânca și valul
         stoarce fir de iarbă pentru nemărginire
         și laudă sau cerne dimineți de rouă
         adună strălucire în culorile rostitului cuvânt
         de închinare și rugăciune…
Singur calcă pe neuitare și albastru
          pentru a opri clepsidra timpului
          sărută pământul și caută umbra ecoului
          colorat în lumină și visare
          își înalță chipul spre alte dorite clipe
          dintr-o simfonie nescrisă…

EPILOG:

„Adună muze în culori și cuvânt,
Scrie zboruri spre lumină-pământ,
Numără clipe de zâmbet-zbor,
Cu lacrimi de rouă – plânset ușor”.

Chiuzbaia, 30 iunie 2022 – Soborul celor 12 Apostoli