DIN CURCUBEU…

de Aurelia OANCĂ

Din curcubeu să nu-ți mai faci umbrelă
Și nici din nori izvoare care plâng,
Mai bine ia a soarelui tutelă
Și din copaci mari brațe care strâng,

Și-n care se adună veșnicia
Ce poate face raiul pe pământ,
Tu să-ți mai faci în joc ucenicia
La tot ce-i sfânt și tainic legământ.

Din cer de-azur să-ți faci iubite, ochii,
Din macii roșii buze fremătând,
Din vântul serii să-mi faci mie rochii
Iar din apus să-mi faci iubite, gând.

În pieptul meu să pui cântând o floare
Ce va dansa în ritmul meu de dor,
Peste sărut să-mi pui alint de boare
Ce potolește jarul din pridvor.

Așa să fie iar a mea iubire,
Așa să fie dorul tău de ea,
În vuiet lin o tandră tânguire
Iar în izvor răcoarea ta și-a mea!

24.06.2022

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: