Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 473 (1 – 15 Iulie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Te-ai sclerozat, cucoană!

Ți-am scris, bătrână doamnă, de mai multe ori, dar nu te-ai sinchisit. Ori n-ai văzut, ori n-ai auzit, ori ai uitat, ori nu ți-a păsat! Ți-am scris, sintetizând în acele rânduri multe din nemulțumirile oamenilor de aici, de azi. Credeam că îți sunt de folos pentru a-ți croi planuri de viitor, pentru a ști cum te percepe lumea, ,,talpa țării”. Se pare că te simți prea sigură pe tine însăți, prea puternică și bogată, prea deșteaptă, ca să-ți pleci urechea la suspinele supușilor de aproape și de departe.

Veacuri la rând ai fost pentru înaintașii generațiilor de azi speranță, reazim, model de viață și de organizare. Veacuri de-a rândul am fost străjeri la porțile tale și am adăpat pământul cu sângele nostru, ca să te apărăm, să-ți fie ție bine, să poți să-ți bei liniștită cafeaua, să poată petrece în voie tinerii tăi în saloanele galante, să poată învăța studenții în marile tale universități. De câte ori ți-am cerut sprijinul militar, economic, sau de altă natură, ne-ai aruncat mai mult praf în ochi, amăgindu-ne speranțele și așteptările. Noi, totuși, te-am iubit și am crezut în tine și-n viitorul tău. Mii de confrați de-ai noștri și-au riscat viața în deceniile trecute ca să ajungă la tine, înfruntând pericole imense.

A venit 1989 și a renăscut credința că s-a îndurat Dumnezeu și de noi. S-au dărâmat ziduri, s-au demolat garduri, s-au deschis granițe și românii s-au împrăștiat în lume cu o bucurie greu de înțeles pentru cel care n-a trăit o jumătate de veac lipsit de libertate. Din păcate, dezamăgirile au venit repede. Am fost confundați mereu cu țiganii și cu cerșetorii, am fost considerați mereu rudele sărace, am rămas mereu cu mâinile întinse pe la porțile „fraților” europeni.

Salariile cele mai mici, angajările „la negru” și altele asemenea au fost destinate românilor. Răbdători din fire, românii s-au mulțumit și cu mult și cu puțin, sperând că într-o bună zi va răsări soarele și pe ulița lor. Ne-au plecat tinerii din sate și orașe, a rămas o populație îmbătrânită și tot mai bolnavă. Așa numiții investitori străini, în cârdășie cu atâția nemernici locali, s-au năpustit asupra bogățiilor țării, precum corbii pe cadavru, smulgând ce-au putut, cât mai repede și cât mai ieftin. Ni s-a dus pe râpă economia țării, fie că a fost vorba de industrie, fie de agricultură, fie de alte forme de activitate. „Frații” europeni și nu numai ei, ne-au umplut satele și orașele de magazine cu toate minunile aduse de aiurea, împănate cu chimicale și otrăvuri de tot felul. Produsele autohtone, atâtea câte au mai fost nu și-au găsit loc pe rafturi, în marile magazine, iar în piețe o adevărată mafie de interlopi au eliminat pe micii producători.

De pe o zi pe alta, tu, bătrână Europa, te dovedești a nu fi cea pe care o speram să fie. Am descoperit în inima acestui colos de peste o jumătate de miliard de locuitori putregaiuri greu de vindecat. O decădere morală cum nu ne-am putut imagina se tolănea la umbra așa-ziselor „drepturi ale omului”. Am fost oameni săraci, jecmăniți din generație în generație de mai marii zilei, de marile imperii din jur. Ne-au luat bogățiile solului și ale subsolului, ne-au luat bucate, vite, bani, copii, dar nu au reușit să ne ia sufletul. Rareori se întâmpla ca cineva să „se turcească”, să treacă în altă lege, în altă credință. Românii adevărați se comportau asemenea lui Brâncoveanu și nici moartea nu-i îndupleca să-și vândă sufletul. Ne-am ridicat biserici și mânăstiri, am plâns și ne-am rugat în fața sfintelor icoane și L-am avut pe Dumnezeu de ajutor la vremuri de primejdii și de încercare.

Tu ne-ai dovedit cu prisosință de-a lungul ultimelor decenii, că nu ne vrei doar ca vacă de muls, ca piață de desfacere, ci vrei să ne transformi în cifre statistice, fără personalitate, fără istorie, fără conștiință de neam, fără religie, fără Dumnezeu. Ne-ai dovedit cu prisosință, că-ți trebuie și sufletul nostru. Cu o nerușinare greu de imaginat cu câteva decenii în urmă, ai promovat tot ce e mai scârbos și mai josnic în comportamentul uman. Toate eculubrațiile, aberațiile și apucăturile morbide, bolnăvicioase, ale unor indivizi fără rușine de oameni și fără Dumnezeu ne sunt băgate pe gât ca „drepturi ale omului”. Aceștia au „drepturi”, pe care ni le impun în Constituție, dar majoritatea, milioanele de cetățeni creștini, nu sunt observați, nu sunt luați în seamă, nici ei, nici modul lor de comportare, de gândire și simțire. Sunt atacate instituții fundamentale, precum Familia și Biserica, în școală se introduc discipline care nu au nimic comun cu morala creștină, sufletul copiilor noștri este pervertit cu tot felul de păcate frumos ambalate. Nu s-a pomenit în țara noastră, în comportamentul părinților, moșilor și strămoșilor noștri, să se vorbească ori să se practice homosexualitatea, pedofilia, necrofilia (relațiile sexuale cu morți), căsătoriile între persoane de același sex și alte aberații de felul acesta. Sub pretextul „modernității”, „libertății”, „drepturilor”, devii, cucoană, o adevărată Sodomă a timpului nostru. În vremea aceasta, islamismul ocupă, treptat dar sigur, bucată cu bucată din bătrânul continent. Nesiguranța este prezentă la tot pasul. Moartea îți suflă în spinare, fie că te duci într-un magazin, într-o instituție publică, într-un mijloc de transport, pe stradă. Cei peste 60 milioane de musulmani din Europa sunt gata să se transforme în bombe, gata să distrugă cât mai mult și cât mai mulți dintre ghiauri (nemusulmani),

Nu este aceasta Europa, pe care noi, românii, am visat-o, am dorit-o, am iubit-o! Am crezut că este Europa marilor scriitori, poeți, artiști, oameni de știință, Europa marilor universități și academii, Europa hărniciei și omeniei, a belșugului, Europa fraților noștri creștini. Ușor-ușor, ne dăm seama că tu, Europa de azi, nu ești decât o babă sclerozată, incapabilă de a gestiona problemele grave cu care se confruntă lumea.

Și fiindcă lipsea bomboana pe colivă, te-ai grăbit s-o pui zilele acestea. Ai hotărât tu, așa, de capul tău, că de acum încolo ne vei introduce în alimentație goange de tot felul, adică lăcuste, scaluși, furnici, râme, viermi etc. Le vei coace, le vei frige, le vei măcina și ni le vei da să le mâncăm. Asta în timp ce vei continua să distrugi păsările și animalele cu care ne-am dus traiul de milioane de ani. Păsările ni le-ai distrus, că au făcut gripă; vacile că au avut limba albastră; porcii că au pestă. Nenumărate animale și păsări ne-au fost distruse sau luate de comuniști timp de aproape 50 de ani. N-am apucat să ne refacem șeptelul după Revoluție, că ai venit tu cu tot felul de măsuri care mai de care mai aiurite, menite să pună pe butuci pe producătorii români, țărănimea românească. S-au distrus livezi, vii, culturi de cereale și zarzavaturi, s-au închis târgurile în întregime sau numai pentru anumite specii de animale, așa încât orice încercare de a realiza o producție mulțumitoare să dea greș. Am ajuns azi să cumpărăm fructe și legume produse la mii de kilometri, să cumpărăm carne și produse lactate de aiurea, să consumăm tot felul de chimicale și tâmpenii producătoare de boli grele și incurabile.

Ți-a intrat în cap să distrugi rumegătoarele, fiindcă, vezi Doamne, fac vânturi, poluează atmosfera și contribuie la încălzirea climei. Nu te îngrijorează miile de bombe care explodează pe câmpurile de luptă din lume, milioanele de mașinării de tot felul, uzinele și combinatele, incendiile; te îngrijorează bietele vaci, care dau vânturi, pe care le-ai făcut responsabile de distrugerea planetei.

Buna-cuviință și statutul social mă obligă să mă păstrez în anumite limite. Tocmai de aceea, îți spun atât: să-ți fie rușine, cucoană!

*

Cuvinte părintești.

Selectăm o frumoasă și plină de miez rugăciune alcătuită de un mare trăitor al vieții creștine, Cuv. Sofronie Saharov, tradusă de Ierom. Rafail Noica. Iat-o:

Tu, Doamne Cel veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea. Eu n-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie decât numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi: „orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine: Curățește-mă de orice întinăciune a trupului si a duhului. Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvântează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat. Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie. Tu cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse Ţie. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine. Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire care nu-Ți este bineplăcută Ție şi-l rănește pe aproapele meu. Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Iar dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, în care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.

Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, astfel ca poruncile Tale să fie singură lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci. Doamne, rogu-Te, ai milă de mine! Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari, dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea. Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele, ci mai degrabă sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea. Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ti pot aduce căinţă cu vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e încă oarba. Iar când Îţi va bine-plăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.

Curăţeşte-mă de toate gândurile tăinuite, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată. Doamne, în mare mila Ta şi nemărginita Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea! AMIN!

*

alexandru-ioan-cuza

Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza – un posibil atentat

În seara zilei de 28 februarie 1984 mă aflam la Craiova, cazat la căminul „Renașterea” al mitropoliei. Am nimerit într-o cameră cu trei preoți din jud. Argeș. Veniseră la cursuri misionare de scurtă durată. Dintre ei, preotul Ion Eugen de la Pitești mi-a povestit că-n satul său natal, Mioveni (OT), după Unirea din 1859, prin 1862, Al. I. Cuza urma să treacă pe acolo. Boierul locului, Opran, antiunionist convins, a organizat un atentat împreună cu alți adepți ai săi. Dintre slugi, una a tras cu urechea și a spus preotului și învățătorului. Aceștia au alergat la Slatina și au raportat. Acolo s-a făcut un manechin îmbrăcat în costum domnesc și la ora la care trebuia să treacă domnitorul pe acolo, suita, având în frunte caleașca cu manechinul, au trecut în alaiul mulțumii. Un glonț pornit dintr-o șură a lovit manechinul în cap. Poporul a fost alertat. S-a făcut mare zarvă și jale. Numai la conacul lui Opran a început să cânte muzica și să se audă chiote și jocuri. La câteva ore, iată că vine o nouă suită, având în frunte pe însuși domnul Cuza călare, spre uimirea țăranilor și groaza lui Opran și anturajului său.

*

Incineratul. Maica Elena trecuse demult de optzeci de ani. Era slabă și uscată ca o stafie. Mergea greu, târându-și un picior înțepenit de reumatism, sprijinindu-se în boată. Vederea îi slăbise îngrijorător demult, mâinile îi tremurau, vorba îi era șoptită. Parcă și sufletul îi pâlpâia pe buze, gata în orice moment să fugă din trupul acela atât de uzat și de vlăguit.

Discutam adesea cu dânsa. De fiecare dată revenea în discuție durerea mare ce-i marcase anii bătrâneții. Când începea să povestească, parcă uita de mine. Vorbea cu sine, croindu-și drum printre amintiri, vorbea cu viii, adesea și cu morții, jelindu-și nefericirea. Nu găseam niciodată cuvinte potrivite și suficiente s-o mângâi, căci sufletul îi era prea rănit, poate cangrenat de suferință și medicamentele obișnuite nu mai aveau efect. Câteva secvențe din relatările ei ar fi suficiente să-l facă pe oricine să înțeleagă adevărul.

„- L-am crescut, părinte, ca pe-o floare! L-am ferit să nu-l mănânce porcii și câinii, să nu-l împungă vacile, să nu-l ardă focul! Am alergat cu cobelca-n spinare, cu sapa, cu coasa, cu acul, cu ce-a dat Dumnezeu și l-am crescut. Mi-a fost greu, căci eram văduvă de război cu șase copii, dar nu m-am plâns și mi-am dus crucea cum am putut. Erau cinci fete și numai el fecior. Credeam că el îmi va fi toiagul bătrâneților, stâlpul casei, bucuria mea. Mă uitam la el în fiecare zi ca la soare și-l așteptam să crească. A trecut vremea și el a crescut, dar viața și nenorocul mi l-au luat și l-au dus departe. A rămas în armată. A urmat școli înalte și a ajuns colonel. Avea răspunderi mari acolo, la București. Era copil deștept, harnic și ascultător. Respecta pe fiecare, așa cum îl învățasem.

S-a căsătorit, nu s-ar mai fi însurat! A făcut nuntă pe acolo, cu rude de-ale ei și cu ofițeri de-ai mari. Pe mine nu m-a chemat, că, de, eram de la țară și puțeam! Muierea și neamurile ei aveau nasuri subțiri. Mi-a povestit fiu-meu și mie mai târziu. El venea în fiecare vară pe la mine câte două-trei zile, dar noru-mea n-a venit niciodată. M-a luat și pe mine odată la spital, la București, și atunci m-a dus să văd unde șade. Își făcuse casă. Un adevărat palat. Am plecat repede, fiindcă noru-mea se uita la mine ca la muma-pădurii. Mă împăcam cu gândul că el e bine, sănătos, că trăiește bine. Îmi mai trimitea și mie câte ceva din când în când, câteodată pachet, câteodată bani.

Acum zece ani a murit. Nu m-a înștiințat nenorocita. L-a luat și l-a dus de l-a ars, l-a făcut cenușă pe copilașul meu. N-ar mai răbda-o pământul! A aflat un ginere al meu de la un ofițer, cu care a mers în tren. Ăla îi era prieten copilului meu. De zece ani plâng pe toate drumurile și-l caut, și-l strig, dar nu-l mai găsesc. N-o fi avut și el un locșor în pământul acesta?! I-am făcut toate pomenile și toate parastasele, că nenorocita aia nu știa de așa ceva. Abia a așteptat să-l facă scrum, ca să rămână ea stăpână pe avere. Of, of, of, vai de sufletul meu! Nu s-a pomenit, neam de neamul meu, ca cineva să ardă morții. Doar copilașul meu n-a mai avut noroc, nici viu, nici mort!

Și bătrâna rămânea de fiecare dată cu inima sfâșiată, jeluindu-și durerea. S-a stins și ea într-o zi și s-a dus la copilul ei să-l scalde în lacrimi și să-i oblojească arsurile.

Bătrâna îmi părea de fiecare dată că se identifică pe ea însăși cu tradiția multimilenară a neamului românesc, cu tradiția aceasta, care n-a acceptat cu ușurință modelele și apucăturile venite din cele patru vânturi. Neamul românesc și-a păstrat datinile și obiceiurile, credința, limba și portul cu sfințenie. Fiecare abatere de la „legile” nescrise a fost o mare nenorocire. Numai așa am putut și noi, ca popor, să străbatem prin veacuri, rămânând noi înșine, în mijlocul popoarelor și al furtunilor.

*

File de jurnal – 7 aprilie 1982

„(…) Au început să umble cu vitele și noaptea. Încă nu ni s-a dat iarbă pentru ele și de aceea trebuie să se ferească. Miliția e zilnic pe teren pentru oborârea vitelor. Numai cu contractele au avut grijă să ne prindă cât mai bine în menghină. Noi am contractat 100 kg brânză, 5 kg lână, un vițel și un porc. Avem o vacă și trei oi. Purcei încă nu am cumpărat. Criza de alimente e aceeași. Doar la câteva centre de carne au adus carne, pe care însă nu o cumpără nimeni. Carnea aceasta provine de la oile moarte de pe la c.a.p.-uri și primăvara nu e bună de consum carnea de oaie! (…)”.

19 aprilie 1982. „(…) Paștele de anul acesta a venit cu noi „bucurii”. Cimentul s-a făcut 125 lei/sacul (de la 50 lei!), gipsul 63 lei/sacul(de la 17,50 lei), fierul și alte materiale de construcție de asemenea s-au scumpit. Azi am auzit că s-au introdus taxele școlare, iar candidaților la examenul de admitere din facultăți li se cere taxă de 5.000 lei și nu li se dă dreptul de a candida decât o singură dată.

Vineri a venit pe la mine Florențiu Cărăbea de la Pârlage, elev la seminarul teologic din Craiova. Mi-a spus că pe 21/22 febr. a murit părintele Pr. Prof. Sanda Teofil, fost profesor de muzică la acel seminar. Îmi pare foarte rău de dumnealui. Era orfan de tată și de aceea crescuse ca o fire foarte nervoasă și debilă. A avut o viață agitată. S-a despărțit de soție (…). A rămas cu doi copii. A stat necăsătorit vreo 7-8 ani. L-au gonit mulți, printre care fostul director al seminarului, C.N. Era preot în Bucovăț, când un tractor l-a lovit cu plugul în cap, în timpul unei depășiri. El mergea pe bicicletă. I-a spart țeasta capului și a stat câteva luni în comă. De anul trecut era preot în Tg. Jiu. Se pare că era în perspectivă de a se împăca cu soția. Se zice că ar fi murit otrăvit. De la seminar nu s-a dus nimeni la înmormântare, deși elevii strânseseră bani ca să taxeze un autobuz (…).

Luna aceasta a fost înlocuit C. N. cu Pr. Prof. Ștefan Reșceanu la conducerea seminarului. N. a fost descoperit că și-ar fi însușit materiale de construcție din stocurile seminarului și ar fi luat mită de la unii elevi. Obliga elevii să meargă la lucru acasă la el, cât și la finul său, S. L., secretarul mitropoliei. Reșceanu mi-a fost coleg la redacția revistei „Mitropolia Olteniei”. Este omul mitropolitului. Provenit dintr-o familie numeroasă, este un om de caracter și bun prieten.

Anul acesta nu s-a dat voie ciobanilor să vândă miei pe piață. Până și mașinile care intrau în oraș erau controlate de milițieni și toată carnea, – uneori camuflată până și în bidoane de băutură special tăiate -, era confiscată. În magazinele de profil a fost foarte puțină carne de Paști. Cozi, cozi interminabile străjuiau intrările acestor magazine. La Crihala, la o coadă s-au luat la bătaie câțiva cetățeni și unul din Izvorul Bârzii a fost tăiat mortal de altul. Când a pătruns un cioban cu turma în oraș, pe străzi ocolite, lumea s-a înghesuit asupra lui și când au venit milițienii să „ia măsuri”, oamenii i-au alungat și ei n-au făcut uz de forță. Carnea, acolo unde a fost, s-a vândut cu 70 lei/kg.”

*

Mănăstirea Albotina (Bulgaria) (II)

În numărul trecut al „Scrisorii pastorale” publicam memoriul pe care l-am înaintat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române privind necesitatea construirii unei mănăstiri închinate Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab la Albotina, în nordul municipiului Vidin din Bulgaria. Am înaintat memoriul respectiv pe cale oficială și așteptăm rezultatul. O copie după memoriu am trimis-o și Asociației Românilor/Vlahilor din Bulgaria. Iată că a apărut o primă reacție. Domnul Dr. Ivo Gheorghiev, președintele asociației, mi-a comunicat că se organizează o delegație de vlahi/români din Bulgaria, care urmează să meargă la București în audiență la Președinție, Ministerul Românilor de Pretutindeni, Secretariatul de Stat pentru Culte și Patriarhia Română pentru a susține cauza înființării mănăstirii amintite. Să dea Dumnezeu să aibă succes! Se pare că se împlinește vechea vorbă românească: „un nebun urnește o piatră din vârful dealului și o sută de înțelepți n-o mai pot opri din rostogolirea ei!”

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Gogoașe Marian din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 500 lei; Domnul Diaconu Costinel-Denis din Tr. Severin: 250 lei; Doamna Elisabeta Leferenz din Germania: 243 lei; Domnul Gagea Florin din Timișoara și Domnul Michescu Cristinel din Puținei (MH): câte 200 lei; Domnul Enculescu Valentin din Tr. Severin, Domnul Băloi George-Marian din Colibași (MH) și Domnul Ciobănașu Sorin din Timișoara: câte 100 lei;

Domnul Bobiți Claudiu-Valeriu din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 200 lei; Domnul Ștefu Gheorghe din Malovăț a achitat 200 lei pentru contribuția de cult; domnul Ștefu George din Malovăț a achitat 100 lei pentru contribuția de cult.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

La o dată pe care o vom stabili în următoarele zile, vom face o vizită la Azilul de la Bunoaica (Cireșu). Am luat legătură cu conducerea azilului. Nu vor mâncare, ci au nevoie doar de 40 cearșafuri de pat și 40 fețe de pernă. Am dat comandă la Magazinul „Dedeman” din Tr. Severin și, în momentul în care ne vor anunța că au sosit cele solicitate, le vom ridica și le vom duce la azil. Aceste articole costă aprox. 1.600 lei. Orice donație e binevenită.

*

Pentru luna august vom face o vizită la Azilul de la Șimian. Doamna Michescu Maria din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, s-a oferit să suporte dânsa costul mâncării. Vom lua legătura cu conducerea azilului și vom vedea ce alte nevoi mai au.

*

Excursii-pelerinaj. Pentru luni, 25 Iulie, cu prilejul hramului Mănăstirii „Sf. Ana” de la Orșova, punem la dispoziție celor interesați un autocar. Participarea va fi gratuită. Așteptăm înscrieri.

*

Publicații. În această perioadă, preotul. Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 472, în „Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 3 Iul. 2022, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în „Armonii culturale”, Adjud, 4 iul. 2022, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); Mănăstirea Albotina (Bulgaria), în „Națiunea”, București, 5 iul. 222, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate); Globalizarea în concepția academicianului Francis Dessart, în „Art-Emis”, Rm. Vâlcea, an. XI (2022), nr. 51 (10 iul.), ediție on-line (https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/globalizarea-in-conceptia-academicianului-francis-dessart); Lucru ardelenesc și lucru oltenesc, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV (2022), nr. 1138 (14 iul.), p. 12.

*

Simpozion. Arhiepiscopia Râmnicului l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la Simpozionul din 28 iulie, care se va ține la Rm. Vâlcea, la centrul eparhial, simpozion dedicat regretatului Părinte Pr. Dumitru Bălașa. Se va face acolo și lansarea cărții pe care am dedicat-o Sfintei Teofana Basarab. S-ar putea să refuzăm?

*

Zâmbete

☺„- Știi cum faci un prost să aștepte?” „- Îți spun mâine!”

☺„- Ce funcție ai?” „- Stomatolog agricol!” „- Cum adică?” „- Pun dinți la greblă!”

☺Atunci când ești trist, gândește-te că pe lumea asta este măcar un prost, care trage de o ușă pe care scrie: ÎMPINGE!;

☺- Am amigdalită emoțională!” „- Ce-i aia?” „- Nu te pot înghiți!”

☺Șoferul anunță: „Următoarea stație: 1 Decembrie!” Cineva din autobuz întreabă: „- Dar mai devreme nu se poate?”

☺„- Mâine aniversăm 50 de ani de căsătorie!” „- Tăiem curcanul?” „- Doar nu este el vinovat de asta!”

☺Dacă împăratul Traian angaja firma Bechtel să-i facă podul de la Drobeta, noi am fi azi liberi! ☺„- Ioane, astăzi miercurea mănânci de dulce?” „- Aoleo, iartă-mă, părinte, eu crezui că-i vinerea!”

*

Botezuri. Cununii.

În ziua de 9 Iulie am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Ștefu Ana-Maria, fiica Domnului Ștefu George și a Doamnei Ștefu Alisa-Alexandra din Malovăț și pentru Borugă Eva-Ștefania, fiica Domnului Borugă Vasile Cosmin și a Doamnei Borugă Andreea-Gabriela din Malovăț; în ziua de 15 iulie pentru Gagea Ana-Elena, fiica Domnului Gagea Florin și a Doamnei Gagea Diana Maria din Timișoara. Să le trăiască! În ziua de 9 Iulie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Ștefu George și Doamna Ștefu Alisa-Alexandra din Malovăț. Dumnezeu să le ajute!

*

Amărăciuni. În repetate rânduri v-am spus și v-am rugat, prin viu grai sau prin scris, să nu mai organizați nunți și botezuri în zile sau perioade de post. Botezul ca Sfântă Taină sau ca slujbă se poate oficia în orice zi și la orice oră. Problema este însă cu petrecerea de după botez. Aceasta n-o faceți cu fasole! De asemenea și nunțile. În calendarele noastre sunt menționate zilele și perioadele când nu se oficiază nunți pentru anul în curs și pentru anul următor. Dacă nu vă descurcați, întrebați preotul. Se duc unii și încearcă să obțină aprobare de la ierarh, invocând tot felul de motive și de povești. Dacă ierarhul aprobă, preotul execută, dar păcatul rămâne. Atât Sf. Botez, cât și Sf. Cununie sunt capete de drum în viață. Nu începeți un asemenea drum cu stângul, batjocorind cele sfinte. Dumnezeu nu se lasă batjocorit și nici păcălit. Motivul cu localul nu rezistă. Când omul vrea, găsește soluții; când nu vrea, găsește pretexte! Când am avut asemenea cazuri, fericire n-a fost!

*

Anunț. Începând cu 1 Iulie, brutăria ne-a scumpit pâinea la 1,30 lei/buc.

*

Program. În cursul lunii August avem următorul program de slujbe: 6 Aug. (Malovăț); 7 Aug. (Malovăț); 11 Aug. (Spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 12 Aug. (spovedit și împărtășit adulții în Malovăț, la biserică și în sat); 13 Aug. (spovedit și împărtășit copiii în Malovăț); 14 Aug. (Bârda); 15 Aug. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 20 Aug. (Malovăț – Bârda); 21 Aug. (Malovăț); 27 Aug. (Malovăț – Bârda); 28 Aug. (Bârda); 29 Aug. (Mănăstirea Schitul Topolnița); În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! 

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: