28 iulie 1854 – s-a născut Victor Babeş

de Mária BERÉNYI

Victor Babeş
(1854-1926)

Victor Babeş (personalitate al cărui nume îl poartă Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj) a fost unul dintre marii oameni de ştiinţă ai veacului său, bacteriolog de renume internaţional.

A scris în jur de o mie trei sute de studii, articole, monografii. Spre deosebire de mulţi bacteriologi ai epocii – care considerau că îmbolnăvirile sunt cauzate în exclusivitate de bacterii, – el a atras atenţia deja în primele articole ale sale asupra importanţei reacţiilor organismului uman. Babeş şi-a înscris numele în istoria ştiinţei prin concepţia sa de integrare prin combinarea aspectelor microbiologice şi histopatologice, prin abordarea patomorfologică a procesului contagios şi prin descrierea a peste de 30 de microbi. 

Victor Babeş s-a născut la Viena, la 28 iulie 1854. Şi-a făcut studiile elementare şi medii la Lugoj şi la Viena, a început medicina la Budapesta, pentru a o termina, în 1878, la Viena. Apoi a revenit în capitala ungară, unde şi-a început cariera ca asistent universitar la Facultatea de Medicină din Budapesta.

Activitatea sa de profesor şi de cercetător a fost deosebit de intensă în Budapesta, deoarece, pe lângă studiile de patologie, el a fost şi unul dintre pionierii bacteriologiei, domeniu care pe atunci era doar în fază incipientă.

În 1880, a fost numit profesor privat şi şef al laboratorului de bacteriologie, condus de Korányi Frigyes, iar în 1884, devine profesor public extraordinar de histopatologie. Babeş a fost investit cu atribuţii speciale, astfel i s-a încredinţat conducerea secţiei autonome de anatomie patologică de la spitalul Stefánia.

Redactorul şef al Săptămânalului de Medicină (Orvosi Hetilap), unul din îndrumătorii formării medicilor în Ungaria, Markusovszky Lajos, a jucat un rol important în progresul rapid al carierei lui Babeş. Datorită lui Markusovszky, Babeş a primit o bursă de stat pe anul universitar 1882/83, ca şi în 1884/85, pentru a-şi continua studiile în Germania şi în Franţa. Atunci i-a cunoscut personal pe Louis Pasteur şi pe Robert Koch. A avut ocazia să studieze metodele cele mai moderne de microbiologie şi de histopatologie. André Victor Cornil, profesorul său de histopatologie de la Paris, şi-a dat seama de cunoştinţele bogate ale tânărului şi l-a invitat să redacteze împreună cu el un important studiu cu titlul Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses, care a constituit, de fapt, primul manual de bacteriologie din lume. Academia franceză a decernat acestui studiu, publicat în 1885, la Paris, marele premiu Monthyon.

După ce a revenit la Budapesta, Babeş a redactat, în 1886, un Scurt manual de Bacteriologie (Bakteriológia rövid tankönyve), care este primul manual de bacteriologie în limba maghiară este recunoscută în lume ca una dintre operele originale în domeniu. Acest manual, împreună cu descoperirea protozoarelor patogene, care-i poartă numele (Babesiile) constituie apogeul activităţii lui Babeş la Budapesta. La cererea guvernului, Babeş a creat la Budapesta, împreună cu Hőgyes Endre, cel de-al treilea institut Pasteur din lume, unde se prepara vaccinul pentru vindecarea turbării.

În acelaşi an, Babeş s-a căsătorit cu Torma Josefina, fiica renumitului profesor şi academician de la Budapesta, Torma Károly. Cununia a avut loc la Biserica Ortodoxă Greco-Macedoromână din piaţa Petőfi, pe data de 1 mai 1886. Naşul de cununie al lui Babeş fost Alexandru Mocioni.

În 1887, Victor Babeş este chemat în România. Este numit profesor la catedra de bacteriologie şi histopatologie a facultăţii din Bucureşti. În 1889, când renunţă definitiv la postul său din Budapesta, el publică o declaraţie în Săptămânalul de Medicină, mulţumind tuturor acelora care l-au susţinut în anii petrecuţi la Budapesta.

La Institutul de Patologie şi Bacteriologie de la Bucureşti, pe care l-a condus timp de patru decenii, el a desfăşurat o intensă activitate de cercetare şi de predare şi a efectuat multe lucrări practice. Babeş a fondat societatea de anatomie, care a devenit unul dintre forurile cele mai de vază ale ştiinţei în România. A publicat o gazetă de medicină, care a câştigat renume şi în străinătate, denumită Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti (1889). A fost mult timp redactorul şef al revistei România medicală şi împreună cu alţi savanţi români a participat la publicarea revistei „Archives des scienses médicales” (1896). În 1895 a fost ales membru al Academiei Române.

După unirea Transilvaniei cu România, în 1919, Babeş s-a grăbit să ajungă la Cluj, pentru a contribui la organizarea noii universităţi româneşti din oraş. Savantul era deja în vârstă, a predat doar câteva luni la Cluj. O dovadă elocventă a convingerilor sale democratice era faptul că preda studenţilor de limbă maghiară, care nu cunoşteau încă limba română, în limba lor maternă. Babeş a rămas până la sfârşitul vieţii un sincer prieten al poporului maghiar. În 1926, cu numai o lună după ieşirea lui la pensie, a murit de infarct, la 72 de ani.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: