CLAUDIU ZAMFIR POP – IN MEMORIAM

(Scriitorul, Actorul, Starostele, Prietenul, Omul…)

Pop Claudiu Zamfir
(4 aprilie 1969 – 31 iulie 2022)

Motto:

„… să înțelegi că mâine, «prima zi din restul vieții tale», poate fi un «mâine» al speranței și încrederii, și nu un mâine ucis de tristețile atâtor zile de ieri!”

Claudiu Zamfir Pop – Greu de slăbit

Au fost în viața mea momente și oameni care mi-au stârnit nevoia de confesiune. trebuie să recunosc însă că rare au fost momentele și foarte puțini oamenii de acest fel. Așa că n-am lăsat să se vadă decât frânturi răzlețe din ceea ce sunt, în clipe disparate (și poate disperate) ale existenței mele. Astăzi, pregătit sau nu, dar hotărât să vă vorbesc, vă las pe voi să alegeți momentul în care, deschizând această carte, să facem cunoștință. Dacă măcar pentru câteva secunde (și ce mult pot să conteze câteva secunde de speranță în viața unui om!) sinceritatea pe care v-o declar de la început (cu certitudinea că fără ea demersul meu și-ar pierde orice sens!) va declanșa dorința de a căuta înăuntrul vostru și de a vorbi deschis cu voi înșivă, înseamnă că totul a meritat cu prisosință”.

Claudiu Zamfir Pop – Greu de slăbit

… azi, actorul, și-a jucat ultimul rol pământesc. Urmează un mare spectacol, pe scena din Ceruri. Invitat special, printre invitații speciali, maramureșeanul nostru Claudiu Zamfir Pop… 

Sunt Zamfir Claudiu Pop, actor la teatrul Municipal din Baia mare, și ne aflăm în momentul în care nu de mult împlinisem 35 de ani și (am aflat abia mai târziu) 203 kilograme. Dacă vârsta nu era o enigmă pentru mine (datele din buletin o confirmă implacabil), cealaltă informație, despre greutatea la care ajunsesem, mi-era complet necunoscută. Sigur că estimam uneori, deși preferam cel mai adesea să nici nu mă gândesc la asta, dar «estimările» mele se opreau îngăduitor undeva pe la 150 de kilograme. Pentru că, să nu uităm, era vorba despre propria mea persoană, și cine nu-i îngăduitor, înțelegător și chiar amabil (chiar și atunci când nu-i stă în fire), când vine vorba despre el însuși”. (…) Ca actor pe scenă am intrat din culise. „Aproape toți procedează așa”, veți spune. Da, numai că diferența este că la începutul începutului, în culise eu nu mă concentram asupra textului, ci mânuiam decorul. Eram mașinist. Lumea în care pătrunsesem era nu numai nouă dar și surprinzătoare pentru mine. Vedeam de la locul meu de atunci cum, printr-o magie benefică, chipurile spectatorilor, poate triste, poate obosite ori dezamăgite, împrumutau viață din viața scenei. M-am surprins dorindu-mi să fiu mai aproape sau chiar părtaș la acest miracol. Și asta s-a întâmplat când în, 1991, Mihai Maximilian m-a văzut, m-a remarcat și apoi m-a distribuit. Lui îi datorez întâiul rol și primele replici spuse pe scena Teatrului de Revistă”.

Claudiu Zamfir Pop – Greu de slăbit

… azi, poetul, și-a scris ultimul vers pământesc. Și-a adunat visele și muzele, și a pornit spre Ședința de Cenaclu din Ceruri… (din câte am înțeles, l-au invitat Adrian Păunescu și tribunul – Corneliu Vadim Tudor. La ședința literară vor fi mulți… mulți! Săraci, noi, pământenii, așteptăm încă… „Adio, dar rămân… aici!”, iar vântul-muză a împrăștiat filele din manuscris…

De câte ori Claudiu Z. Pop ne încântă inima cu rolurile jucate la revistă sau la teatrul Mare, uităm cealaltă aplecare a sa: scrisul. De câte ori Claudiu Z. Pop ne poartă prin imaginația sa ascunzând în spatele cuvintelor scrise bătaia sensibilă a inimii sale, uităm că el ne oferă neprețuita zăbavă: cititul!”. (Gelu Badea)

„«Ultimul zâmbet al unui zâmbăreț zâmbitor» va fi poate titlul unei cărți pe care s-ar putea să nu mai apuc să o scriu. Așa că vă rog din suflet! Faceți și dumneavoastră un gest imoral… Nu mă invidiați…! Aș prefera, dacă nu vă este prea greu, să mă iubiți și, dacă se poate… nu post-mortem!”.

Claudiu Zamfir Pop – Cercul pătrat, p. 11.

Grafică de Papp Zoltán (Maestru de Balet)

… azi, (31 iulie), starostele Claudiu Zamfir Pop, prin excelență, un adevărat promotor cultural și un valorificator al tezaurului din lada de zestre a folclorului și a tradițiilor autentice, a plecat, să stărostească la cei nenuntiți dintre stele… nași Soarele și Luna, Codru și Izvorul… printre ceterașii acestei veșnice nunți – frații Petreuș, Nicolae Sabău, Tatiana Mihali, Victor Negrea și Ghiță Negrea. Sigur, ajunge și Viorel Costin, Victoria Darvai. Valeria Peter Predescu vă aduce… „găina la nănași”. Benone Sinulescu, le va cânta „Prin pădurea bradului”… ce mai, nuntă cu staroste și lăutari.

„Au plâns stâncile
care te-au cuprins în brațe
ai cules limpezime de mir
dintr-un izvor de rouă
foșnetul de vânt l-ai lăsat
să devină amintire
precum prietenia noastră
care de azi, va deveni,
neuitare și nemurire…”

DRUM LIN, PRINTRE STELE ȘI ÎNGERI, drag prieten, AKEBONO, alias CLAUDIU ZAMFIR POP – din Sălsigul Maramureșului – prieten, poet, actor, staroste, filolog de prestigiu din pepiniera U.B.B.-ului (un centru universitar cu pretenții, din elita universitară)…

Folclorul a pierdut un promotor cultural – un staroste talentat care și-a făcut meseria cu acribie și respect – Claudiu Zamfir Pop… „mica industrie teatrală”, a pierdut un extraordinar om, un actor care și-a iubit meseria…, care a știut să-și joace rolul vieții profesionale, și la propriu și la figurat – Claudiu Zamfir Pop.

Eu, am pierdut un prieten, dar l-a câștigat cerul și activitatea literară din ceruri, căci Claudiu Zamfir Pop – azi, și-a început drumul, spre tine, Cer. Dacă, de azi înainte, voi fi invitat să stărostesc în această comună – Sălsig, MM, voi onora invitația cu drag, dar voi cere gazdelor îngăduință de a rosti In memoriam, doar atât: „Claudiu Zamfir Pop – neuitare și veșnică pomenire! Drum lin printre stele și îngeri!”. Clar, dacă nu-mi vor fi permise aceste vorbe, am să renunț la a onora invitația… din prețuire profundă pentru ce a însemnat acest Om, pentru mine și pentru ascensiunea mea în activitatea literară și filologică.

Plânge scena rămasă văduvită
de nemersul pașilor actorului grăbit.
plânge cerul de fericire – a mai câștigat un aliat (of, Doamne!) –
Claudiu Zamfir Pop
plâng stelele și muzele rămase în singurătate,
căci, el, poetul, azi, și-a scris ultima respirație
pământeană…

 

Zorit către treptele cerului
ne-a lăsat săraci
preferând raiul îngerilor…
În dimineața de azi (31 iulie)
cortina s-a ridicat pentru ultima oară
și, încet, încet s-a lăsat peste scena plină cu actori
luându-și tributul său…
El, poetul/actorul/scriitorul/prietenul
nu s-a mai ridicat
îngerii l-au vrut al lor…

 

A înflorit tristețea și s-au semănat lacrimi de vise
s-au născut promisiuni semănate în
VEȘNICIE NEUITARE NEMURIRE!

Trist, mă întorc în amintiri. Am colaborat mulți ani. Ne vedeam, când ne permitea timpul (cu supra-măsură aglomerat!), la o cafea. Povești… poezie. Claudiu Zamfir Pop a fost, este și va fi o poveste. Claudiu Zamfir Pop – poezie… da! Volumele de versuri rămase în lacrimi, sunt dovada. Azi, fiecare filă… sau, din fiecare filă și poezie, curge o lacrimă. Avea un cult al prieteniei. Claudiu Zamfir Pop era un om cu greutate și la propriu dar și la figurat.

Ai plecat să culegi maci din stele
să aduni un buchet de rime
să oferi muzelor o clipă de bucurie
și de libertate
Nu ai spus nimănui lacrima ta
de azi doar cerul și îngerii-ți vor înflori
în veșnicia albastră.
Trist, mă abat din cărări de vise
încă rostind trăind așteptând
nici nu știu ce…

C.V. – Claudiu Zamfir Pop

Cuvinte simple, 2000 (versuri);

Gogoașa imperfectă, (caleidoscop umoristic), volum premiat la Festivalul Internațional de la Vaslui în 2002;

Cercul pătrat, Editura Anvolina Impex SRL, Baia Mare, 2003, ISBN 973-85684-1-2, 98 p., proză umoristică, (premiată în 2004, la Festivalul Internațional de la Vaslui);

– Claudiu Zamfir Pop – „Greu de slăbit”, Grupul Editorial Corint, sub rezerva Editurii Tuna, București, 2006, ISBN (10): 973-7785-05-3 și ISBN (13): 978-973-7785-05-3, 136 p., cu un Cuvânt înainte semnat de către autor.

Din colecțiile Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”

Am să zidesc și eu, dacă-mi veți permite –
(și veți avea și nițică răbdare literară –)
un CUVÂNT ÎNAINTE
pentru veșnicia clipelor rămase pământene
nu știu dacă-mi va ieși zidirea
dar, sigur, CUVÂNTUL zidit
va fi precum o cărămidă
care tace și plânge…

 

Poate, într-un alt context relativ literar
(mai bine mi-aș asuma unul politic!)
am să dau curs la o
SCRISOARE DESCHISĂ, ADRESATĂ (INUTIL)
DOMNULUI PRIMAR
dar încă nu am curajul curajosului
care-și face risipă de cuvinte încurajatoare.
Mai bine scriu despre
OUL ZBURĂTOR
dacă tot ne raportăm la ce a fost întâia dată
Oul? Sau, găina?
Găina asta o fi fost și ea puicuță…

 

Nu voi face economie de cuvinte, dimpotrivă
le voi risipi, le voi împrăștia aiurea
dar nici BECUL DIN BAIE nu-l aprind.
Voi culege freamăt de maci
și voi ține o
DISCUȚIE AMICALĂ CU
PROPRIUL MEU DESTIN
pentru a mă descoperi eu pe mine
că mi-am auzit vorbe prin târg.
Două puicuțe, cică:
„Uită-te și la cocoșelul ăsta!”.
M-am pus pe gânduri întrebând muza-stea
Dacă nu fugise pe-aici vreunul cu
CERCUL PĂTRAT?

 

Mi-au răspuns greierii prin cântul lor
și ghioceii și albastrul dintr-un val
și verdele-miracol
toți și toate cunoșteau această cărare
dar fiind aproape de Ignatul decembrist
interesul suprem era
REABILITAREA MORALĂ A PORCULUI…
Nimic nou s-au interesant de când
cu noua imagine – una despre idea că
OMUL SFINȚEȘTE LOCUL, SAU NU!
Euterpe dansa valsul verdelui-împletit
pe scena–cerului plin de stele
Ursitoarea aștepta primul cântat al cocoșilor
Pentru că era vremea trezitului pentru
FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ…

 

Mi-am scris trei vorbe pe-un colț de inimă
pentru MICA SIRENĂ –  din poiana cu maci înfloriți
izvorul de cuvinte a secat
foșnetul de vânt a îmbătrânit și a devenit melancolic
iar din POVESTEA VRÂNCIOAIEI curge libertate
adevăr și cuvânt
legat de muza-speranță.
Întreb și eu… „Visarea a adormit”?
Curcubeul venit de la nunta de flori
ne-a surprins cu O NOUĂ DESCOPERIRE
pe care nici azi nu aș fi în stare
să v-o mărturisesc…

 

Era… ceva… legat de
COLEGELE BEȚIVE…
și
LECȚIA DE PESCUIT!
O fi vreo legătură, mă întreabă Zâna-Măseluță?
Am rămas mut! Nu că n-aș fi fost!
Oricum stelele s-au aprins
soarele a tras perdeaua de lumină
pentru a-și acoperi lacrima din ziua de duminică
prima noapte în care plânge chiar și
CERCUL PĂTRAT…

 

Credeam că va fi
O NOAPTE „LINIȘTITĂ” ÎN CARTIER
dar n-a fost să fie
pentru că actorul și-a jucat ultimul rol pământean
de-aici încolo urmează
CUVINTE SIMPLE ce vor înveșnici trecerea
și ne vom amăgi sau sătura
(dacă va fi cazul!) cu
GOGOAȘA IMPERFECTĂ…

Mulțumesc, actorului Claudiu Zamfir Pop – pentru muntele de prietenie de care am avut parte!

Mulțumesc, scriitorului Claudiu Zamfir Pop – pentru explozia de râs și bucurie dăruită și culeasă lecturându-ți scrierile!

Mulțumesc, poetului Claudiu Zamfir Pop – pentru lecția de poezie și emoție, împletită cu mult zâmbet și autenticitate!

Mulțumesc, starostelui Claudiu Zamfir Pop – pentru sfaturile și (iar!) lecțiile predate!

 N.A. – ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile volumelor și al prozelor scurte care-și plâng izvorul… Au rămas uscate! Probabil, vor fi și alții care-și propun același țel – CLAUDIU ZAMFIR POP – NEUITARE! NEMURIRE!

Dreptul și Bunul Dumnezeu să-l primească în Grădina Raiului, acolo unde-și duc Înveșnicitul Somn, cu toții ceilalți. În veci pomenirea lui!

Amin! Amin! Amin!

 VASILE BELE
(Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – U.Z.P.R.);
președinte ASCIOR, Filiala Baia Mare
(Asociația pentru Civilizație Ortodoxă);
Membru L.S.R. – Filiala Cluj-Napoca
(Liga Scriitorilor din România);
Membru Asociația Scriitorilor Maramureș.

********************

* (Sursa foto: Claudiu Pop / facebook)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: