Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 474 (16 – 31 Iulie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Felicitări, Domnule Victor Orban!

Zilele trecute am aflat că Uniunea Europeană a dat Ungaria în judecată și i-a tăiat o bună parte din subvenții, fiindcă n-a permis ca-n școlile din Ungaria să fie introdusă educația sexuală. Același lucru a pățit și Polonia.

Două state europene, care au avut tăria să pună mai presus de foloasele materiale educația sănătoasă a copiilor, protejarea unor suflete nevinovate de tot felul de scârnăvii și aberații, respectul față de morala creștină, față de tradițiile milenare ale popoarelor lor. Cinste unor asemenea popoare, cinste conducătorilor lor!

Sunt multe lucruri pe care le-a făcut sau le-a zis Domnul Orban, prim-ministrul ungar, acest „copil teribil” al Europei, cu care nu suntem mulți de acord, dar pentru această poziție fermă merită toată stima și toată lauda.

Am înțeles că și pentru o altă măsură asemănătoare au fost pedepsite cele două state: aceea de a nu permite pe teritoriul lor manifestațiile și mitingurile celor ce susțin căsătoria între persoane de același sex; să nu permită prin lege astfel de „căsătorii”.

Ne întrebăm și întrebăm, de ce nu iau exemplul celor două state și celelalte surate europene? Viața este grea, nevoile sunt multe, cheltuielile mari, banii sunt puțini, dar nu trebuie sufletul pus la vânzare. Sub o formă mai mult sau mai puțin mascată ne-au luat bogățiile solului și subsolului, ne-au pus economia pe butuci pentru a cumpăra doar produsele lor, ne-au secătuit țara de tineret și de forță de muncă, ne-au atras capetele luminate, pământul fertil al țării și pădurile ni le-au „cumpărat” bucată cu bucată. Acum vor să ne pună la zid o religie, o cultură și o morală, care de mii de ani au călăuzit popoarele Europei. Recent a mai început și campania introducerii în hrana europenilor a insectelor de tot felul: lăcuste, scaluși, râme, viermi, furnici etc. și distrugerea animalelor rumegătoare, care…. „poluează atmosfera” și „încălzesc clima”. Democrația de care se făcea atâta caz este mai terfelită ca oricând. Grupuri și grupulețe cu tot felul de apucături ciudate, ca să nu le zicem altfel, își impun voința în fața sutelor de milioane de locuitori normali ai Europei, toanele acelora devin „drepturi fundamentale ale omului”, sunt impuse prin legi naționale.

Mă întreb și întreb: ce vrea să facă din noi doamna Europă?

Avem și noi parlamente și guverne, președinți și ambasadori. Aceștia nu iau atitudine ca să-și protejeze popoarele? Avem europarlamentari aleși ca cei mai buni reprezentanți ai noștri în forul european suprem. Ce-i drept, printre aceștia au fost unii ajunși acolo din „succesuri” în „succesuri”, care n-au știut pentru ce s-au dus, dar ceilalți sperăm că sunt potriviți pentru funcțiile în care i-am investit. N-am auzit până acum ca vreunul să se opună unor legi străine de ființa și mentalitatea europenilor. N-am auzit ca vreunul să strige ca să audă Europa, oricât ar fi de surdă: „Asta nu se poate, măria-ta!” Pentru o strachină de linte, pe care ne-o azvârle din când în când, suntem în stare de orice compromis. Pentru bani suntem în stare să dăm totul, chiar și sufletul nostru și al copiilor noștri.

Pozițiile ferme ale Ungariei și Poloniei sunt un exemplu de demnitate, fermitate și viziune politică cu bătaie lungă pentru celelalte state europene și ar trebui să dea de gândit celor de la Bruxelles, care trag sforile din culise. Toate au o limită!

Tăierea unor subvenții, amenzile sau alte sancțiuni trec, sunt vremelnice. Sufletul copiilor, educația lor, viața lor, sunt mai presus de toate. Mai bine sărac și curat, decât bogat și cu sufletul vândut! Educația privește prezentul și viitorul unui popor. Nu avem dreptul să ne batem joc de ea. Suntem responsabili în fața memoriei moșilor și strămoșilor noștri, suntem responsabili în fața generațiilor viitoare de felul cum ne educăm astăzi pruncii. De această educație depinde viața lor, supraviețuirea și sănătatea Neamului.

Tocmai de aceea, am spus și repet: Felicitări, Domnule Prim-Ministru Orban!

*

Cuvinte părintești. Redăm mai jos o primă parte dintr-o grupare de texte selectate din Sfinții Părinți privitoare la ajutorul ce-l dăm semenilor noștri. Iată-le:

„Când tu împărtăşeşti săracului ceea ce ai, ajuţi pe fratele şi tovarăşul tău. Argintul pe care îl dai săracului este viaţă pentru el” (SF. AMBROZIE);

Vino în ajutorul orfanului, plăteşte împrumutul săracului şi vei vedea o slavă veşnică” (ASTERIE AL AMASIEI);

Cea mai bună vieţuire este în bună orânduire, căci ea e o adevărată frumuseţe şi o putere tare aşezată, bine răsplătitoare cu fapta pentru cei ce se ajută necontenit unii cu alţii, nezdruncinată pe calea virtuţii” (CLEMENT ALEXANDRINUL);

Bogatul să ajute pe sărac, iar săracul să mulţumească lui Dumnezeu că i-a dat prin cine să-şi împlinească lipsa (…). Să ne ajutăm unii pe alţii, spre a face şi pe cei slabi să meargă înainte spre bine, pentru ca toţi să ne mântuim şi să ne întoarcem unii pe alţii (de la păcat) şi să ne povăţuim” (SF. CLEMENT ROMANUL);

„Oameni fiind, trebuie să oferim oamenilor ajutorul blândeţii, fie că din cauza văduviei au nevoie de aceasta, fie din cauză că sunt orfani, fie din cauza alungării din patrie, fie din cauza cruzimii stăpânilor, fie din cauza nestăpânirii de sine a celor care conduc, fie din cauza lipsei de umanitate a celor care strâng impozitele, fie din cauza cruzimii piraţilor, fie din nesaţiu furiilor, fie din scoaterea la licitaţie a bunurilor, fie din cauza naufragiului. Toţi, la fel de sărmani, se uită la mâinile noastre, aşa cum noi ne uităm la mâinile lui Dumnezeu, ca să ne dea cele de care avem nevoie. Şi dintre aceştia, cei care suferă fără să merite sunt mai de plâns decât aceia, care s-au obişnuit să sufere. Şi cu precădere trebuie să fim milostivi faţă de aceia care sunt distruşi de boală până la măduva oaselor (…). Cel sănătos, cel bogat, vino în ajutorul celui bolnav, celui lipsit. Cel ce nu ai fost lovit, vino în ajutorul celui lovit şi zdrobit, cel cu inimă bună în ajutorul celui descurajat, cel care te bucuri de prosperitate, celui care este obosit de adversitate. Adu ceva drept mulţumire lui Dumnezeu, pentru că te-ai născut din numărul celor care pot să facă bine, nu din al acelora, care au nevoie să li se facă bine. Pentru că tu nu priveşti la mâinile altora, ci alţii privesc la mâinile tale. Nu te îmbogăţi numai cu averi de prisos, ci şi cu evlavie. Nu numai cu aur, ci şi cu virtute şi, mai mult, numai cu virtute (…). Ajută, oferă hrană, oferă o haină veche, adaugă un medicament, leagă rănile, întreabă ceva despre nenorocire, fă reflecţii despre răbdare, ai curaj, apropie-te (…). Cât timp eşti sănătos şi bogat, ajută pe cel care se află în suferinţă. Să nu aştepţi ca să înveţi pe propria ta piele ce mare rău este neomenia şi ce mare bine este să-ţi deschizi măruntaiele pentru cei care au nevoie. Să nu vrei ca Dumnezeu să ridice mâna contra acelora care-şi ridică mândri grumazul şi care trec pe lângă cei săraci. Învaţă acest lucru din nenorocirile altora. Dă ceva, chiar dacă este un lucru mic, celui care are nevoie. Căci nu este un lucru mic pentru acela care are nevoie de toate, dar nici pentru Dumnezeu, dacă este dat după putere. Dă, în schimbul unui mare lucru, bunăvoinţa. Dacă nu ai nimic de dat, să plângi. Este mare leac pentru cel în nenorocire. Faptul de a suferi împreună cu cel ce suferă, în mod sincer, uşurează mult nenorocirea. Nu este omul mai de puţin preţ decât animalul, o, omule, pe care, când cade în groapă sau rătăceşte, legea îţi porunceşte să-l ridici” (SF. GRIGORE DE NAZIANZ).

*

O nuntă de pomină. Domnișoara Grigorița a murit în urmă cu câțiva ani. S-a stins după o grea suferință fizică, tăcută, modestă și sfioasă, așa cum trăise de fapt.

„Celebritatea” se datorează unei drame, care i-a marcat viața. Era prin anii ’50, când „frații eliberatori” ne estorcau nu numai economia națională, ci ne profanau însăși ființa neamului, datinile și fecioarele. Domnișoara Grigorița a fost una dintre nenumăratele victime ale acelei perioade. Se trăgea dintr-o familie de oameni harnici și înstăriți, cu mult prestigiu în localitate. Frumoasă și deșteaptă, domnișoara Grigorița a fost dată la școală la oraș. Avea un vis al ei, acela de-a ajunge artistă. A terminat liceul la Severin, a plecat la București, a reușit la examenele ce-i ședeau în față, spre mândria întregii familii. Nu oricine își putea da copilul la școli înalte, așa că părinții s-au făcut luntre și punte și, în ciuda cotelor și impozitelor imense care-i striveau, i-au asigurat fetei cele necesare, ca să-și poată urma școala.

Într-o zi, Grigorița a trimis o scrisoare acasă. Printre altele, spunea părinților: „Vă rog, pregătiți cele necesare pentru nunta mea. Pe data de….. mă voi cununa la biserica din sat. Mă mărit cu un ofițer rus!” Mai dădea și alte amănunte nesemnificative în scrisoare.

Părinții au cântărit situația și s-au bucurat. Nu era rău! A fi avut la vremea aceea un ofițer rus în familia ta însemna, nici mai mult nici mai puțin, să scapi de teama dislocării în Bărăgan, arestului și hărțuielilor. Sigur, erau și inconveniente, dar gândul că vor avea un ginere ofițer i-a amețit pe bieții oameni.

Zis și făcut! Trebuiau să pregătească nuntă mare, nuntă cum nu se mai pomenise în sat. Și au pregătit-o. Mai aveau resurse suficiente pentru un asemenea eveniment. Au tocmit lăutari, au invitat neamuri de departe și de aproape.

În săptămâna nunții se uitau mereu în calea mirilor. N-au apărut luni, n-au apărut marți, dar poate vor veni miercuri, își ziceau ai casei. N-au venit joi, n-au venit vineri, dar cu siguranță că sosesc în sâmbăta nunții. Armata era armată, școala era școală!

Au tăiat vite, au gătit, au copt pâine, au venit lăutarii. Doar mirii nu apăreau. S-a petrecut mult sâmbătă noapte în casa domnișoarei Grigorița. Abia așteptau toți să vadă cum va arăta mirele.

Duminică dimineața, fratele miresei a urcat lăutarii pe o polată. Vrea să cânte acolo, să se audă până departe, iar când apare mirele să sune trompetele. Dar mirii nu mai apăreau! A venit prânzul, a terminat părintele slujba la biserică și a rămas să aștepte nunta. Au început să vină musafirii, după obicei, numai mirii nu. S-au dus chiar cu trăsurile la gară, la Severin, și au așteptat câteva trenuri. Zadarnic. Mirii n-au venit nici atunci, în ziua nunții, nici după aceea.

Petrecerea a continuat la casa Grigoriței până duminică târziu, ba chiar și luni, și marți, dar fără ginere și fără mireasă. A fost o nuntă de pomină, singura de acest fel de care se știe în împrejurimi.

Peste câțiva ani a venit domnișoara Grigorița acasă. Era tristă, dezamăgită, dezorientată. A trăit retrasă, până la sfârșitul vieții, crescând copiii fraților și ai nepoților. Eram elev și îmi amintesc că ne-a spus profesorul de limba română, licențiat în filologie:

„- Eu n-am citit atâtea cărți câte a citit femeia aceasta!”

Se referea la domnișoara Grigorița, care tocmai trecea pe lângă curtea școlii.

O înălțare și o cădere, un destin frânt, ca atâtea altele de la vremea aceea!

*

Limba română. Între poeziile lui Corneliu Vadim Tudor am găsit o superbă poezie cu acest titlu:

„Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.
De ce-aş vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.
În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.
Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.
Ce n-ar da alţii, Doamne, să vorbească
Atât de dulce, simplu şi bogat!
Ei ştiu să latre, să maimuţărească
Să dea comenzi scrâşnit şi cadenţat.
Fireşte, ştiu că toate au valoare
Exprimă stări de spirit, raţiuni
Dar nici o limbă nu cunosc sub soare
Precum e graiul nostru din străbuni.
Pentru această limbă a curs sânge
Pentru această limbă s-a murit.
E limba-n care Creştinismul plânge
În fiece biserică sau schit.
Eroică e limba cea română
A rezistat prin anii cei mai grei.
Cuvinte din retorica păgână
Ea a topit în creuzetul ei.
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Deşi le ştiu şi chiar le preţuiesc.
Fiţi demni, urmaşi de legiuni latine,
De acest vechi veşmânt împărătesc”.

*

File de jurnal – 28 aprilie 1982.

A venit domnul Vasile Ivănescu, pictorul de la Curtea de Argeș. M-am trezit cu el la Bârda pe la ora 13. Venea cu o mașină a fratelui preotului de la Valea Lungă (DB), cu un zidar și cu un prieten al său. I-am servit cu ce am avut și eu pe acasă. La masă, prietenul acela a început să critice unele aspecte ale situației din țara noastră. A povestit, de asemenea, despre Scornicești, satul natal al președintelui Ceaușescu, despre trecutul și prezentul acelui sat. În comparație cu ceea ce a fost, Scorniceștiul actual e de nerecunoscut. S-au alocat numeroase fonduri și multe întreprinderi din județ au făcut acolo „terenuri experimentale”, construind vile și tot felul de obiective. Acum, de vreo câteva luni, a început o adevărată campanie propagandistică acolo, care urmărește să realizeze tipul de sat comunist. Nu prea știa nici cetățeanul respectiv cam cum se desfășoară lucrurile, dar, în orice caz, se depun toate eforturile pentru a se realiza tipul satului model în orânduirea comunistă.

După-amiază, Dl. Ivănescu împreună cu șoferul și prietenul său au plecat la Severin, iar pe zidar l-au lăsat la mine. Zidarul, nea Biță, e dintr-un sat de pe lângă Curtea de Argeș. Aude greu și vorbește prost. Are vreo 52 de ani, patru copii și o femeie epileptică.

Seara, conform înțelegerii, dl. Ivănescu a venit la biserica din Malovăț. Urma să întocmim contractul. Spunea că e foarte grăbit, că peste o jumătate de oră are trenul. Nu am admis această grabă și nu am vrut ca să-i dăm acontul și să semneze hârtiile în alb. Când am început să discutăm amănuntele contractului, am înțeles și graba lui. Dacă astă-toamnă, la licitație, s-a oferit să-și asigure masa, iar noi să nu-i dăm decât 50.000 lei pentru lucrare și un litru de lapte pe zi, acum n-a mai recunoscut aceasta. A jurat chiar că nici nu a discutat ceva despre masă. Cu chiu cu vai, abia am putut ajunge la un compromis, ca să-i adăugăm 2.500 lei la preț și să-și asigure dumnealui masa. Acum am văzut și eu ce înseamnă într-adevăr omul și cât de puțină bază poate fi pusă pe cuvântul cuiva. În sfârșit!

Nea Biță a început lucrul a doua zi. Eu am demolat catapeteasma. Era crăpată rău de la cutremurul din 1977. Se clătina și nu a avut nimeni curajul să urce la ea de teama prăbușirii. Și azi lucrează la zidăria catapetesmei nea Biță. A făcut arcade la uși, fiindcă până acum nu avea. Repară pe la ferestre și uși. Malovicenii m-au ajutat și acum. Cei cu căruțe au adus nisip. Maluț Surugiu a dat 120 cărămizi, Ghiță Manolea a dat doi saci de ciment. Asemenea și Octavian Chilom și Micu Eugenia, nevasta lui Cună. Unii au venit să ajute voluntar: Bârnea Ion, Nicolae Tărăbâc, Gheorghe Manolea, Dumitru Crașoveanu, Stoian Nică, Maria Tărăbâc, Ana Tărăbâc, Ion Paicu (Sfântu) și alții. Marian Glavan i-a asigurat zidarului casă și masă pe tot timpul lucrării.

Nea Mitrică Trocan a început reparațiile la biserica din Bârda în vederea văruitului. Ieri am luat cu unchiul Sabin Lăsculescu de la Rupa Anghel din Severin opt ferestre de metal pentru turla bisericii de la Bârda și o poartă de metal pentru cimitirul de la Bârda (a treia poartă)”.

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Primăria Malovăț a donat banii pentru ușa bisericii de la Malovăț; O familie, care nu vrea să i se știe numele, a donat 1.600 lei, adică banii necesari pentru cumpărarea cearșafurilor și fețelor de pernă, pe care le-am dus la Azilul de la Bunoaica; Doamna Sfetcu Delia din Franța, fiică a satului Bârda: 300 lei; Doamna Elisabeta Leferenz (Germania): 242 lei; Domnișoara Bordeiașu Rodica-Ecaterina din București, Domnul Franț Titu din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul Șerban Stoica din Tr. Severin și Domnul Oprea Daniel din Calacea (TM): câte 200 lei; Domnul Băloi Gabriel din Colibași (MH): 150 lei; Doamna Pârvuceanu Eugenia din Gârla Mare (MH) și Doamna Doina Vasilca din București, fiică a satului Malovăț: câte 130 lei; Domnul Plăcintă Costache din Tr. Severin: 120 lei; Domnul Eugen din Tr. Severin, Doamna Almira Eliza din Tr. Severin, Domnul Bufanu Alexandru din Pârlagele (MH), Doamna Drăgan Liliana din București și Domnul Mucioniu Alexandru-Cătălin din Tr. Severin: câte 100 lei; Domnul Ing. Spătariu Miron-Filip din Reșița: 80 lei; Domnul Mănescu Alexandru din București și Domnul Oprisoni Sorin din Ivanda (TM): câte 70 lei; Doamna Rolea Viorica din București, fiică a satului Bârda, Doamna Anica Borneci din Tr. Severin și Domnul Bobocea Savu din Bârda: câte 50 lei.

Domnul Baltac Alexandru din Malovăț a donat un proiector cu senzori de mișcare și lumină pentru a-l monta la intrarea bisericii din Malovăț, după ce vom monta și ușa.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Marți, 26 Iulie, am făcut o deplasare la Azilul de Bătrâni de la Bunoaica (Cireșu) și am dus 40 cearșafuri de pat, 40 fețe de pernă, o sacoșă cu haine donate de către Doamna Înv. Sfetcu Sabina și prosoape. Mâncare nu au vrut, de teama Covidului. O familie, care nu vrea să i se știe numele, a suportat costul cearșafurilor și fețelor de pernă. Preotul a fost însoțit în această acțiune de Domnul Ivașcu Vasile din Bârda și de tânărul enoriaș Stănciulescu Bogdan. Dumnezeu să răsplătească celor ce au contribuit la această acțiune!

Pentru joi, 25 August, vom face o vizită la Azilul de la Șimian. Le vom duce masa de prânz formată din ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă de porc la grătar cu pilaf și cozonac. La acestea se vor adăuga suc, apă minerală și fructe. Vom mai duce, de asemenea, 40 costume de trening. Costul mâncării s-a oferit să-l suporte Doamna Michescu Maria din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț.

*

În luna Iulie am donat pâine enoriașilor care au venit la biserică, astfel: 3 Iul. (Bârda): 124 pâini; 10 Iul. (Malovăț): 203 pâini; 17 Iul. (Bârda): 120 pâini; 20 Iul. (Bârda): 75 pâini; 24 Iul. (Malovăț): 162 pâini; 31 Iul. (Bârda): 93 pâini. Așadar, în luna Iulie s-au donat 777 pâini. Copiilor li s-au donat și ciocolate. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc. astfel: 3 Iul. (Bârda): 976 pâini; 10 Iul. (Malovăț): 797 pâini; 17 Iul. (Bârda): 780 pâini; 20 Iul. (Bârda): 125 pâini; 24 Iul. (Malovăț): 638 pâini; 31 Iul. (Bârda): 807 pâini. Așadar, în luna Iulie s-au vândut 4.123 pâini.

*

Plăți. În această perioadă, parohia noastră a efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 12.000 lei sculptorului pentru ușa bisericii; 12.000 lei protoieriei pentru lumânări; 6.370 lei brutăriei pentru cele 4.900 pâini donate și vândute în luna iulie; 5.821 lei tipografiei pentru cărți; 1.736 lei fier și plexiglas pentru copertina ușii de la Malovăț; 1.600 lei pentru cearșafurile și fețele de pernă, pe care le-am dus la Azilul de Bătrâni de la Bunoaica (Cireșu); 668 lei impozit; 651 lei pentru hârtie de scris; 631 lei Casei Fierului Forjat pentru ornamentele copertinei ușii bisericii de la Malovăț; 400 lei poștei pentru timbre poștale; 298 lei poștei pentru colete; 220 lei protoieriei pentru cărți; 100 lei internetul; 50 lei curentul electric și altele mai mici.

*

Lucrări la biserică. În această perioadă am cumpărat materialele necesare pentru copertina ușii bisericii de la Malovăț. Domnul Pereanu Constantin din Malovăț, adevărat maestru în confecții metalice, a construit și a montat copertina. La montare au ajutat Domnii Dima Vasile, Pera Dumitru, Nistor Petre, Bogdan Gheorghe Gabriel, consilieri parohiali și Baltac Alexandru.

Le mulțumim pentru efort. Dumnezeu să le răsplătească! Urmează montarea ușii.

*

Excursii-pelerinaj. Pentru luni, 29 August, cu prilejul hramului Mănăstirii Topolnița, punem la dispoziție celor interesați un autocar. Participarea va fi gratuită. Așteptăm înscrieri.

*

Publicații.

În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 472, în „Observatorul”, Toronto (Canada), 14 iul. 2022, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); „Scrisoare pastorală” – 473, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia), 16 iul. 2022 (https://bentodica. blogspot.com); în „Armonii culturale”, Adjud, 18 iul. 2022, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); în „Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 19 iul. 2022, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis. WordPress. com); Ofertă de carte – Iulie 2022, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia), 18 iul. 2022 (https:// bentodica.blogspot.com); „Bărbatul fatal”, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII (2022), nr. 1139, 21 iulie, p. 12; Să-ți fie rușine, bătrână doamnă!, în „Art Emis”, Rm. Vâlcea, 24 iun. 2022, ediție on-line (https://www.art-emis.ro/literatura/sa-ti-fie-rusine-batrana-doamna); „Sărbătoarea fânului”, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII (2022), nr. 1140 (28 iul.), p. 12: Nevoia de comunicare, în antologia Glasul roților de tren, București, Editura Inspirescu, 2022, pp. 215-221; Dărâmătorii de biserici, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII (2022), nr. 1141 (4 aug.), p, 12,

Părintele Protopop Dr. Petru Buburuz de la Chișinău și-a publicat recent o amplă și cuprinzătoare monografie, Protoiereu Mitrofor Petru Buburuz (Chișinău, Editura Cozara, 2022, 176 pag.). Foarte surprinzător, paginile 69-71 din această carte sunt dedicate volumului preotului Dvs., Viața Cuvioasei Teofana Basarab, făcându-i-se o amplă și elogioasă prezentare. Îi mulțumim cordial Părintelui Protopop și-i urăm și noi la mulți și fericiți ani, cu noi și importante realizări.

*

Simpozion. Arhiepiscopia Râmnicului, împreună cu alte instituții culturale din Jud. Vâlcea, au organizat în ziua de 28 Iulie un simpozion dedicat regretatului Pr. Dumitru Bălașa. La simpozion au participat oameni de cultură și nu numai din Rm. Vâlcea, București și Cluj-Napoca. A participat și preotul Dvs., fiind invitat. Cu acest prilej, preotul Dvs. a prezentat cărțile Părintelui Bălașa, publicate de către parohia noastră: Dacii de-a lungul mileniilor, Țara Soarelui Răsare, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului daco-român și De la Zalmoxe la Iisus Hristos. A făcut, de asemenea, și lansarea cărții Viața Cuvioasei Teofana Basarab. Tânărul nostru enoriaș, Stănciulescu Bogdan, l-a însoțit pe preot și s-a ocupat cu vânzarea cărților prezentate. A fost un act de cultură foarte reușit. Felicitări vâlcenilor pentru realizare și mulțumim pentru invitație.

*

Zâmbete.

☺„- Tu ai posibilitatea să strângi bani?” „- Posibilitate am, bani n-am!”

☺Nu mă sperie ministrul culturii, mă sperie cultura ministrului!

☺„- Domnule doctor, mă doare ficatul!” „- Ai băut?” „- Am băut, dar tot mă doare!”

☺Întrebare la ora de istorie: „- Cine l-a bătut prima dată pe Ştefan cel Mare?” „- Mă-sa!”

☺Doi şomeri se plimbau pe stradă. La un moment dat ajung la un cabinet medical, pe care scrie: „Medicina muncii”. „- Vezi, ţi-am spus eu că munca e o boală!”

*

Cununii. Înmormântări. În ziua să nu de 16 Iulie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Michescu Ion-Dumitru-Mădălin din Malovăț și Domnișoara Bărbuț Maria-Adelina din Devesel (MH), în ziua de 17 iulie pentru Domnul Ștefu Costinel din Malovăț cu Domnișoara Pandia Ionela-Aida din Corzu (MH), în ziua de 22 Iulie pentru Domnul Curea Drăgan-Cristian din Bârda și Domnișoara Bufanu Diana-Mădălina din Bârda, iar în ziua de 30 Iulie pentru Domnul Mucioniu Alexandru-Cătălin din Tr. Severin și Domnișoara Cadar Raluca din Vinga (AR). Dumnezeu să le ajute! În ziua de 24 Iulie am oficiat slujba înmormântării pentru Lăpușan Raluca-Nicoleta (23 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!

*

Amărăciuni.

– O familie din parohie a mers într-o biserică de oraș și a solicitat preoților de acolo să-i oficieze Taina Sfintei Cununii. Gestul a fost interpretat de unii din parohia noastră ca o neînțelegere între familia respectivă și preotul paroh. Nu este adevărat. Preotul este în cele mai bune relații cu familia respectivă, nu s-a certat niciodată cu vreunul din membrii ei. Gestul familiei este de înțeles. Serviciile în parohia noastră, inclusiv Cununia nu costă nimic, sau, după cum precizează preotul „Zero lei, zero bani; dacă e prea mult, negociem și mai scădem!” În asemenea condiții, e logic ca cineva să spună că serviciile preotului Dvs. nu fac nici doi bani. Unii, mai ales din cei care au lucrat în străinătate, obișnuiți cu magazinele și cu cumpărăturile, consideră că o marfă cu cât e mai scumpă, cu atât e mai de calitate. Socotesc asta și când e vorba de servicii religioase. Foarte bine. Din punctul de vedere al preotului, nu e important unde sunt oficiate serviciile, ci important e să nu rămână copii nebotezați sau familii necununate. E posibil ca într-o bună zi, să fie printre enoriașii noștri unii care vor să vină la botez sau la cununie cu elicopterul. Așa s-a întâmplat la Strehaia cu o familie de țigani. Vă atenționăm de pe acum că nici la Bârda, nici la Malovăț, nu avem aerodrom. Există, așadar, pericolul ca cei ce ar veni cu elicopterul să rămână atârnați. De aceea, în astfel de cazuri e bine să vă interesați din timp de biserici cu aeroport, ca să n-aveți surprize.

– În Bârda a apărut moda de a arunca pământul rezultat din săparea gropilor pe gardul cimitirului. Nici Malovățul nu se putea lăsa mai prejos. Acolo, pe partea de nord a cimitirului, taie gardul cu bomfaierul în dreptul gropii, ca să poată mai ușor circula și transporta materiale. Și asta în ciuda faptului că avem trei porți pe acea parte. După ce-și pun sacii în căruță, dau bici cailor și pe-aici ți-e drumul. Pot să și jure că n-au văzut, n-au auzit, nici pe-acolo n-au trecut, sau, altfel spus, usturoi n-au mâncat și gura nu le pute!

În urmă cu aproape 20 de ani am făcut eforturi mari și investiții pe măsură ca să construim la cimitire garduri din oțel striat cu ramă de ø14 și ornamente interioare cu oțel striat de ø8 și ø6. Vedeți și Dvs. cât de scumpe sunt materialele și mai ales fierul. Gardurile noastre erau făcute să reziste cu brio și 200 de ani. Pe urmă, vedeam noi cum rezolvam problema. Asta în cazul în care nu le grăbim ruginirea, nu le tăiem cu bomfaierul sau flexul, nu le distrugem cu barosul. În astfel de situații, e normal să nu reziste. Chiar vreți ca cimitirul să fie izlaz comunal? Îi rog respectuos pe cei în cauză să rezolve problemele pe care l-au creat în sensul celor menționate mai sus. Eu îi știu că sunt oameni serioși. Tocmai de aceea, nu le menționez numele, ca să nu-i spurce satul!

*

Anunț. Cineva are grăsuni (4 luni) și purcei (2 luni) de vânzare.

*

Program. În cursul lunii August avem următorul program de slujbe: 6 Aug. (Malovăț); 7 Aug. (Malovăț); 11 Aug. (Spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 12 Aug. (spovedit și împărtășit adulții în Malovăț, la biserică și în sat); 13 Aug. (spovedit și împărtășit copiii în Malovăț); 14 Aug. (Bârda); 15 Aug. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 20 Aug. (Malovăț – Bârda); 21 Aug. (Malovăț); 27 Aug. (Malovăț – Bârda); 28 Aug. (Bârda); 29 Aug. (Mănăstirea Schitul Topolnița); În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: