Românii din Valea Timocului în Valea Chioarului

Mircea Crişande Mircea CRIȘAN

În perioada 11 – 18 august, 50 de studenți și elevi din localitățile din Valea Timocului, din jurul orașului Bor – Serbia, au venit să-și cunoască frații de la Nord de Mureș. În această tabără au susținut un spectacol autentic, o adevărată carte de identitate care demonstrează fără echivoc faptul că sunt români.

Maramureșenii Andrei Petreuș și Mircea Mihnea au materializat o idee de-a lor mai veche, de a aduce în Țara Maramureșului copii ai românilor din afara granițelor țării. Inițial, tabăra ar fi trebuit să aibă 200 de tineri, dar, pentru că n-au putut ajunge cei din Bulgaria și Ucraina, s-a organizat o tabără de vară pentru tinerii români din Serbia de pe Valea Timocului.

Aceștia au fost găzduiți timp de o săptămână de către enoriașii bisericilor din Remecioara și Posta. Programul taberei a fost unul foarte încărcat, care a cuprins excursii la diferite obiective istorico-turistice din Țara Maramureșului, printre care „Casa Memorială Vasile Lucaciu”, „Casa Memorială Justinian Chira Arhiepiscopul”, vizitarea mănăstirilor Bârsana și Săpânța Peri, precum și „Memorialul Victimelor Comunismului Sighet”, „Cimitirul Vesel de la Săpânța” și „Casa Memorială Gheorghe Pop de Băsești”.

„Din discursul susținut de conducătorul grupului, domnul Zabișa Jurj, am reținut faptul că românii de pe Valea Timocului, mulți dintre ei, care au vârsta de 70-80 de ani nu au fost botezați niciodată și nu au intrat într-o biserică unde să se vorbească românește, asta din cauza regimului care le-a interzis să se roage în limba lor și să meargă la școli românești, pentru că autoritățile îi consideră valahi și, în viziunea lor, valahii nu ar fi români. Cu toate astea, vorbesc foarte bine românește, iar copiii înțeleg limba română dar au o anumită temere de a vorbi în limba română. Bineînțeles că o parte din cuvintele fraților noștri din Serbia sunt arhaice și și-au păstrat rădăcina lor dacică peste care a venit elementul de limbă latină. Zabișa mi-a arătat o fotografie cu o măsuță de lemn așezată la izvoarele Timocului Alb și mi-a spus că locul acela este altarul casei lui, deoarece preotul Boian Alexandru i-a botezat acolo pe cei doi copii ai săi”, a declarat scriitorul Nicoară Mihali, care a fost în acest proiect atât ghid, cât și profesor de istorie, pentru că le-a vorbit pe tot parcursul taberei despre istoria neamului românesc.

L-am întrebat pe Nicoară Mihali cum i-a perceput pe tinerii din Valea Timocului: „au fost extraordinar de receptivi, dar în clipa când mi-am dat seama că anumite cuvinte le sunt greu de înțeles, i-am cerut lui Zabișa să le facă o mică traducere în limba sârbă, limba pe care ei o folosesc la școală. Această tabără nu a fost doar o excursie, ci un prilej să se convingă de faptul că au aceleași rădăcini și obiceiuri cu poporul român, același port popular, aceleași ocupații și ace­leași cântece de dragoste sau bocete. Tinerii m-au întrebat de ce casele memoriale pe care le-au vizitat sunt atât de mici în raport cu anvergura oamenilor care au trăit acolo, iar eu le-am răspuns pentru că nu era nevoie de o casă mai mare, din moment ce aveau sufletele uriașe și, clipă de clipă, au luptat în slujba Neamului românesc. Când am ajuns la Gheorghe Pop de Băsești, le-am spus că în lupta de eliberare a românilor din Transilvania a fost nevoie din când în când și de un Mecena, pentru că Gheorghe Pop de Băsești s-a născut într-o familie nobilă și, prin căsătorie și prin munca lui, a ajuns un om foarte bogat. I-a ajutat pe studenți să-și facă studiile în străinătate, a premiat învățătorii care s-au evidențiat în munca lor de apostoli ai neamului, a susținut înființarea de ziare românești în orașe din Transilvania și din Budapesta. Toate acestea le-am spus pentru ca tinerii să aibă exemple și modele în lupta care-i așteaptă și pe ei pentru a obține biserici și școli în limba română”, a spus Nicoară Mihali.

Tinerii de pe Valea Timocului au demonstrat cât de bine au reușit să conserve spiritul românesc și, la finalul taberei, au susținut un spectacol unde gazdele s-au regăsit în muzica lor și în costumul popular. Ei sunt singurii păstrători ai adevăratelor căciuli de dac, așa cum se purtau pe vremea lui Burebista și le găsim sculptate pe Columna lui Traian.

Unul dintre organizatori, Viorel Pop din Tăuții-Măgherăuș, le-a făcut propunerea tinerilor de pe Valea Timocului ca această tabără să continue și le-a spus că se va implica pentru a-i ajuta pe câțiva elevi să vină la școli din Maramureș.

„Românii de pe Valea Timocului provin din neamul tribalilor, tocmai de aceea, o perioadă de timp, zona locuită de ei s-a numit Tribalia. Ei au făcut parte din Provincia Moesia, care a fost cucerită de romani în anul 46 ÎHR. Legăturile lor cu românii au devenit mult mai strânse în perioada medievală, când teritoriul a aparținut Țării Românești condusă de Mircea cel Bătrân, care a ctitorit și o biserică pe Valea Timocului. Ceea ce este uimitor pentru acest neam al tracodacilor este faptul că pe acești valahi îi găsim și în Istria și în Nordul Italiei și în Croația și în Grecia, Macedonia sau Albania, Serbia și îi găsim în Ucraina, în Țările Baltice și până la gurile Râului Vistula din sudul Poloniei. Valahii din spațiul polonez, ceh și slovac sunt urmașii tribului de daci: carpii. Acești carpi au dat denumirea Munților Carpați. Românii din Polonia, din jurul localității Zakopanie, sunt vestiți producători de brânză și au un port și un dans identic cu maramureșenii și mai ales cu oșenii. Neamul românesc continuă să fie o enigmă și astăzi în marea de popoare slave. Ceea ce m-a surprins în legătură cu portul popular al celor de pe Valea Timocului este că femeile poartă cioareci (pantaloni de lână) ca și bărbații și peste aceștia îmbracă zadiile (fustele). Asta m-a făcut să cred că acest costum al femeilor are și simbolistică de centură a castității, folosită în familiile nobile din Evul Mediu, dar și faptul că atunci când bărbații erau plecați în bătălie sau în transhumanță cu oile, femeile rămase acasă purtau haine bărbătești pentru a-i duce în eroare pe posibilii atacatori ai gospodăriilor”. (Nicoară Mihali)

* Articol publicat în http://www.gazetademaramures.ro/, (29 august 2022). (Sursa: Nicoară Mihali)

Nicoară Mihali

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: