A fost un „noi”

de Anca CĂLĂRAȘU

Așa s-a despletit cununa
Lacrimi de stea cădeau într-una
Și ropoteau grăbite-n jos
Să uite cât e de frumos.

Speranța vie mai aievea,
Trezită-n tunet, fulgera
Clipă de clipă se scurgea,
Ce, oare, în ea mai era?

În drum s-au dus potecile
Și împărțind cărările
De timp ghidate mai apoi
A fost odată, a fost un „noi”

Vibreaz-un tunet sau un glas
Mă uit în sus: ce-a mai rămas?
Cenușa e de bucurie
C-ar fi putut, ce-a fost să fie.

Acordul intră-n inimă
Și, iar, de tril se scutură
Arpegiul ei se urcă-n zare
Se simte țipăt de culoare.

Minutul strigă în târziu
În ieri, în azi aș vrea să fiu
Și mai apoi în viitor
Să curgă lin ca un fuior.