Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 476 (16 – 31 August)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Blestemul de a fi cobai.

Cobaiul este o viețuitoare pe care se fac tot felul de experiențe cu scop medical, științific, militar etc. De obicei sunt folosiți șoarecii, când se testează anumite medicamente. Li se provoacă, spre exemplu, o boală, și apoi sunt injectați cu tot felul de substanțe, ca să se vadă ce efect au acelea asupra bolii. Rar supraviețuiesc asemenea viețuitoare experiențelor la care sunt supuse!

Până la 1877, noi, românii, am fost câteva veacuri sub suzeranitate turcească. Le plăteam turcilor un tribut anual în bani, cereale, vite, copii, diverse bunuri. Le mai dădeam câteodată și armată, când aveau vreo campanie. Turcii se obligau să ne asigure protecție, dar nu aveau dreptul să se amestece în treburile noastre interne. Nu aveau voie să construiască moschei pe pământ românesc, nu aveau voie să-și impună limba, religia și obiceiurile în spațiul românesc. Ei ne recunoșteau domnul, iar pentru asta știau să-l jupoaie bine de parale. În Principate însă domnul trebuia să conlucreze cu divanul, care era format din boierii țării. Și aceștia erau grupați în partide cu orientări politice diferite: pro-otomană, pro-austriacă, pro-rusă. Exista un echilibru de forțe politice și așa am reușit să supraviețuim între marile imperii sute de ani.

După 1848, suflul de libertate ce venea dinspre Europa s-a abătut și asupra noastră. Mulți dintre luptătorii pașoptiști și-au găsit sfârșitul în temnițe, dar spiritul, ideile, proiectele lor nu au putut fi sugrumate. În momentul în care contextul internațional ne-a permis, l-am ales pe Alexandru Ioan Cuza domn în cele două Principate și am proclamat Unirea de la 1859. Parlamentul a votat legi menite să răspundă necesităților românești specifice. Multe dintre legile promulgate de Alexandru Ioan Cuza mai sunt valabile și astăzi. Țara a renăscut la viață, a început să facă pași mari spre progres și bunăstare. Când forțele politice au ajuns la concluzia că regalitatea ar putea să ne alinieze cu țările europene, am adus rege în țară. Au urmat câteva momente cruciale pentru națiunea română: câștigarea independenței la 1877, Unirea tuturor provinciilor românești istorice la 1918 și realizarea României Mari. Nimeni n-ar fi crezut că românii mai pot să devină cea mai mare țară din sud-estul european, țară bogată și puternică, cu legi bine întocmite, cu proiecte de țară cu bătaie lungă. Două decenii și mai bine, între 1918-1944, în ciuda distrugerilor colosale cauzate de război, în ciuda unei crize economice europene fără precedent, România Mare a înregistrat una dintre cele mai strălucite perioade din istoria sa. S-au dezvoltat industria, agricultura, comerțul, știința, artele. În acea perioadă s-au ridicat cele mai numeroase și strălucite personalități ale științei, artei și culturii românești. Aveam toate șansele să prindem Europa din urmă, să fim un stat modern, cu un nivel de viață ridicat. Regii noștri discutau pe picior de egalitate cu monarhiile europene, erau legați cu acestea prin grade de rudenie!

A venit peste noi tăvălugul celui de-al doilea război mondial. Ne-a tocat floarea tinerimii pe front; ne-a supt bogățiile solului și subsolului; a distrus vieți și destine! Am contribuit la scurtarea războiului cu șase luni, i-am gonit pe nemți până la Budapesta, iar rușii au venit după armata noastră fluierând, pe teren eliberat. Cu toate acestea, la masa tratativelor România a fost considerată țară învinsă și a trebuit să suporte consecințele. Aveam resurse să mai purtăm un război, dar nu mai aveam să suportăm o „eliberare”.

Noii stăpâni au făcut din noi o națiune-cobai. Ne-au exterminat fizic mințile luminate ale țării, au umplut pușcăriile și gropile comune cu cei care au avut curajul de-a gândi altfel decât ocupantul. Au pus în funcțiile cheie oameni fără pregătire corespunzătoare, marionete pe care le manevrau după bunul plac. Ne-au cărat zi și noapte cu trenurile și cu ce-au apucat bogățiile țării peste graniță. Au impus cu forța dispariția proprietății private și înlocuirea ei cu proprietatea de stat. Au înființat forțat întovărășiri și colective, luând cu japca forța de muncă și principalele mijloace de producție ale țăranilor. Au umplut Bărăganul, pușcăriile și canalul Dunăre-Marea Neagră cu cei mai vrednici gospodari ai satelor. Au demarat industrializarea forțată, captând tineretul satelor. În câteva decenii au reușit să distrugă o importantă categorie socială românească, țărănimea. Odată cu ea, au distrus cel mai important izvor demografic, au distrus cel mai competent creator de cultură și civilizație rurală, reazimul și stabilitatea națiunii române. Națiunea-cobai a trebuit să facă față lipsurilor alimentare, frigului, întunericului, supravegherii fără precedent, cultului personalității, cozilor interminabile la tot și la toate. S-a pierdut încrederea dintre oameni, fiecare s-a simțit spionat de toți din jurul lui, teama s-a infiltrat în toate mădularele. Mii de nefericiți și-au riscat viața, încercând să evadeze din lagărul comunist, cu speranța unei lumi mai bune.

A venit momentul astral 1989. Numai voința lui Dumnezeu a putut să măture un colos ce părea că nu mai are sfârșit. Oricine era conștient că trebuia să curgă sângele ca Dunărea, ca să se prăbușească sistemul comunist. Și, totuși! S-a prăbușit fără vărsare de sânge, fără desfășurări de forțe militare. Țară după țară din lagărul respectiv și-a schimbat macazul și s-a îndreptat cu speranță spre Vest. Ne-am dus cu căciula în mână și cu jalba-n proțap la porțile marilor puteri apusene, rugându-le să ne primească și pe noi în rândul lor. Eram ruda săracă, timorată, dar cu potențial și entuziasm; ei erau burjuii sătui, bogați, puternici, atoateștiutori, șmecheri și perfizi. Ne-au impus distrugerea economiei prin așa-numita „privatizare”. Fabrici, uzine, combinate și tot felul de unități de producție, care scoteau pe piața mondială produse greu de depășit, au fost socotite „grămezi de fier vechi”. În scurt timp, noi, cei care produceam rafinării și utilaje petroliere pentru tot Orientul Apropiat, am ajuns să importăm ace cu gămălie și agrafe din Taiwan, fiindcă nu mai eram în stare să ni le producem singuri! Fiecare unitate de producție a fost ștrangulată, scoasă din circuit, pentru ca produsele străine să-și facă loc pe piață. Pământul cel mai roditor al țării a fost vândut pe prețuri derizorii străinilor. Au fost distruse sistemele de irigație, băncile de semințe, stațiunile de cercetare, fabricile de îngrășăminte. Au fost bărbieriți munții de păduri, distruse livezile cu pomi și vii. Națiunea-cobai nu mai trebuia să producă nimic. Totul îi venea din afară în schimbul unor sume uriașe. Au dispărut repede locurile de muncă. Milioane de români, în special tineri, și-au luat lumea în cap și au plecat în străinătate să-și caute o pâine. Doar sirienii îngroziți de războiul de la ei din țară ne-au întrecut ca număr de emigranți. Niciodată în istoria românească nu ne-am confruntat cu un asemenea exod. A plecat forța de muncă tânără, dar a luat cu ea și copiii, iar șansele de revenire în țară sunt minime. Sub ochii noștri dispare un popor pe-ncetul, printr-un spor demografic negativ tot mai accentuat. Națiunea – cobai parcă e buimacă. Schimbăm regulile jocului în învățământ de la ministru la ministru, aducem tot felul de comportamente stupide, pe care le impunem ca model, distrugem instituții fundamentale ale societății, precum familia, distrugem șeptelul de animale pentru a aduce în locul lor insecte, viermi și alte parascovenii. Distrugem valori ideologice fundamentale, precum cele de patrie și patriotism, sădind în locul lor disprețul față de tot ce-i românesc.

Tristețea, îngrijorarea, frica, dezamăgirea, lipsa de perspectivă se instalează în sufletele tuturor celor din națiunea-cobai! Și când te gândești ce speranțe erau…!

*

Cuvinte părintești. Vom reda mai jos o primă parte din cuvintele Sfinților Părinți privitoare la Aproapele:Fericit este acela care suferă pentru aproapele său; dar vai de acela care, fără să bage de seamă, îndatorează pe aproapele său să-l sufere (…). Nu face ceva ce întristează aproapele, ci fii politicos în relaţiile tale cu toţi oamenii. Omul necuviincios urmăreşte pe vecinul său, iar cine umblă în lumină nu se opreşte cu gândul la rău” (SF. EFREM SIRUL);

„Creştin cum eşti şi ucenic al lui Hristos (…), tu ai, chiar în numele pe care îl porţi şi în calitatea cu care te slăveşti, dovada şi strălucita mărturie a blândeţii de care se cade să fii plin şi a iubirii cu care trebuie să tratezi pe fratele tău (…). Păzeşte-te să osândeşti pe fratele tău orbeşte şi în grabă şi nici să deznădăjduieşti de mântuirea lui. Arată-te mai degrabă, pe cât poţi, umil şi răbdător faţă de el, tu a cărui cumpătare trebuie să fie trăsătura felului tău de a fi. Respectă totdeauna în el acea plăcută calitate de frate (…). Noi dăm atenţie păcatelor altora, dar nu ca să le deplângem, ci pentru ca să-i ocărâm; nu ca să le vindecăm, ci ca să rănim şi mai tare, căutând să scuzăm păcatele noastre cu rănile aproapelui nostru. Socotim pe alţii buni sau răi, nu după puterea lor, ci după cum ne sunt prieteni sau duşmani. Ce lăudăm azi, mâine defăimăm şi admirăm la noi ceea ce detestăm la alţii. Bucuroşi arătăm totul celor păcătoşi, aşa de îngăduitori suntem cu viciul” (SF. GRIGORE DE NAZIANZ).

*

In memoriam: Grigore Maerean (I).

În perioada 2002-2015 am publicat nouă volume din scrierile unui viețuitor de la Mănăstirea Lainici, Părintele Grigore Maerean. Acestea au fost puse sub titlul generic Chemări la Domnul.

Nu l-am întâlnit niciodată pe Grigore Maerean față către față, ci doar am corespondat cu dânsul. Dumnezeu a rânduit ca să ajungă la mine manuscrisul primului volum. Am citit cu greu câteva pagini. Era un scris de mână tremurat, aproape ilizibil. Se vedea cât acolo că este scrisul cuiva neobișnuit cu această activitate. Curând am înțeles că e vorba de mâini obișnuite cu picamărul, cu târnăcopul, cu lopata și cu alte unelte de acest gen. Am aflat că autorul își petrecuse o mare parte din viață în sânul pământului ca miner în Valea Jiului.

Dincolo de greutatea descifrării scrisului, dincolo uneori de greșelile de ortografie sau de fraze neobișnuit formulate, am surprins o gândire proaspătă, mesaje surprinzătoare, ecouri venind parcă din predica lui Ioan Botezătorul de altădată. M-am apucat îndată de treabă. Era o trudă grea, dar frumoasă și incitantă, aceea de a pregăti acel text de tipar, de a da cursivitatea frazei. De dragul conținutului și stilului în care era făcută expunerea, am făcut-o cu bucurie. Volumele au apărut unul câte unul. Pentru autor era o bucurie mare, pe care Dumnezeu i-o rânduise. Erau primele lui pagini pe care le vedea tipărite.

Mereu i-am cerut în scrisori și câteva rânduri privind biografia sa, mereu a tot amânat, până când am aflat că o moarte cumplită i-a pus capăt vieții. Un accident banal într-o noapte târzie de iarnă a făcut ca Grigore Maerean să moară mistuit de flăcările care au izbucnit în magazia de lemne a mănăstirii.

Câteva crâmpeie autobiografice le-am găsit într-unul din manuscrisele ce mi le-a încredințat și pe acestea le redau mai jos: „Începând cu anul 1950, viaţa mea a intrat într-un adevărat labirint întunecos şi am început să trăiesc zile cenuşii, ca de toamnă târzie. Copilăria mea a fost destul de tristă. După cel de-al doilea război mondial, au început prea multe greutăţi, pe care le-am simţit cu toată fiinţa mea.

Singura mângâiere pentru sufletul meu a fost bisericuţa din sat. Când mergeam pe la pădure după viorele, primăvara, mă uitam mereu la biserica din mijlocul satului. Era pentru mine atrăgătoare şi plină de razele bucuriei, care se răspândeau pretutindeni, ajungând până la mine la pădure.

Acolo am fost botezat, acolo am fost purtat pe braţele sale de neuitatul preot emerit Emilian pe la sfintele icoane. Apoi au venit vremuri după voia lui Dumnezeu peste ţară, peste neam şi, strâmtorat din toate părţile, m-am strămutat la Bucureşti, lăsând câmpiile, pădurea şi dealurile cele pline de veselie ale Bucovinei. Acolo, câtă vreme am mai trăit, am îndurat neîncetate suferinţe, căci una trecea şi alta venea.

Pentru alinarea necazurilor, a frământărilor sufleteşti, mă retrăgeam la mânăstirile Cernica şi Pasărea, în apropierea capitalei. La aceste două mânăstiri mi-am mai făcut mângâiere sufletească. Fiind o persoană retrasă în sine şi tăcută, mi-am atras asupra mea batjocoritori, defăimători, care, văzând că nu trăiesc ca ei, m-au poreclit reformat la minte şi mistic.

Trăind aşa cum am mai arătat, mi-am atras spre mine fel de fel de iscoditori, de nemulţumiţi, care au tăbărât asupra mea, ca să mă întrebe de ce nu sunt şi eu în rând cu lumea.

Apoi, intrând mai adânc în viaţă, s-au înmulţit întrebătorii, cu nesfârşitele întrebări şi suspiciuni, pe care le voi arăta în această carte.

Întrebările care mi s-au pus atunci au fost pentru mine o mare extremitate şi un apogeu înalt, pe care mica şi strâmtorata mea minte de abia le-a putut discerne. Am avut ocazia să am convorbiri cu studenţi de toate gradele, cu ingineri de toate profesiile; am purtat corespondenţă cu episcopi, cu preoţi, cu profesori de înaltă catedră. Am avut conversaţii minuţioase, de multe ori foarte agitate. Am stat la convorbiri cu păstori de oi de la munte, cu vânători, cu pescari, cu aviatori, cu profesori agronomi, ce au avut înalte studii de doctorat. Am avut discuţii minuţioase cu ingineri de mină, cu activişti de partid. Cu ei am avut chiar multe conversaţii şi, spre mirarea mea, i-am găsit foarte civilizaţi şi ordonaţi în trăirea vieţii lor.

Am întâmpinat momente şi cazuri, când am avut discuţii acerbe cu nomazi (zlătari), cu cei care trăiau de azi pe mâine. Am avut ocazia de a vizita ospicii de psihopaţi, de schizofrenici, pe care i-am găsit cu unele atitudini, – în unele momente -, mai buni decât aceia din lumea cotidiană. Am întâlnit atei foarte agitaţi, cum le spune proorocul David – „nebuni” (Ps. 13,1 şi 52,1).

Am conversat cu mari hoţi şi criminali, ieşiţi de la închisori, la care nu am văzut nici un semn de căinţă, nici o părere de rău pentru cele săvârşite. Am dialogat cu o mare mulţime de femei căzute şi care au petrecut o mare parte din viaţa lor în casele de desfrânare, dar la nici una din ele n-am văzut vreo aplecare spre pocăinţă.

Am conversat cu beţivi notorii, care mi-au relatat că la beţie îşi găsesc uitarea de necazuri. Am avut ocazia să stau de vorbă cu vrăjitoare de la „stâlpul Buzăului”, care mi-au afirmat că de multe ori mai amăgesc. Am stat de vorbă cu oameni de diferite naţiuni: cu saşi, cu şvabi, cu poleaci, cu unguri, cu evrei, cu lipoveni, cu poloni, cu ucraineni, cu ruşi, cu turci, cu bulgari, cu slovaci, cu muntenegreni, cu coreeni, cu mai multe viţe de romi (ţigani) şi la toţi am văzut o neştiinţă, o ignoranţă şi o completă şi necurmată rătăcire şi neştiinţă despre Dumnezeu. Am cunoscut la mulţi dintre ei o depresie sufletească, că dacă i-ar fi pus cineva la vreun examen despre lume, despre viaţă, despre Dumnezeu, nu ar fi putut da vreun răspuns.

*

File de jurnal – 22 Noiembrie 1982.

Am ajuns pe la ora 4.30 în Tr. Severin. Aveam mașina la gară. Am luat-o și m-am dus la benzină. Eram al 145-lea la coadă. Până dimineața cred că se făcuseră 250 de mașini. Am încercat să mă plimb, fiindcă era foarte frig. Am întâlnit pe Domnul Prof. Ghebaur de la Liceul „Traian” din Tr. Severin. El este spaima liceului la matematică. Este autorul mai multor culegeri de probleme. Am stat cu dânsul în mașina dumnealui până la ora 7, când s-a deschis stația PECO (…). Domnul Ghebaur s-a plâns de lipsurile alimentare și de tot felul, care sunt prezente peste tot. Zilele trecute a fost ucisă o bătrână în Crihala. Farmacistă, soră de medic, abia ieșise la pensie. Niște bandiți au intrat peste ea în casă, au ștrangulat-o, i-au luat banii și bijuteriile și apoi au dat foc casei. Nici până acum n-au fost descoperiți.

Domnul Ghebaur mi-a vorbit de situația actuală a cadrelor didactice. Profesorul de azi nu mai are nimic din demnitatea și prestigiul profesorului de ieri. A ajuns la cheremul oricărui activist. E folosit la toate și la orice. Dacă îndrăznește să-i ceară elevului să învețe carte sau să-l lase corigent sau repetent, săvârșește o adevărată infracțiune, pentru care este aspru pedepsit, ajungându-se până la dezlegarea contractului de muncă. Elevii știu aceasta și le râd în nas cadrelor didactice. Domnul Ghebaur a criticat activitatea patriotardă desfășurată de Adrian Păunescu, spunând că aceasta este o plagă a vremii noastre. Spunea aceasta referindu-se în special la activitatea cu Cenaclul „Flacăra”.

Când au venit vânzătoarele de la PECO, ne-au spus că n-au nici benzină, nici curent. Nu știau nici când le va veni benzina, nici curentul electric. Un șofer a spus că la Brăila particularii au blocat cu mașinile o stradă principală a orașului și nu au deschis circulația până nu au adus benzină la stație.

Nu avea rost să mai aștept. Mai aveam câțiva litri de benzină puși într-o canistră. Am plecat spre casă. De la Liceul Agricol din Halânga l-am luat cu mașina până la Malovăț pe medicul veterinar de la Florești. A început să înjure birjărește stăpânirea pentru lipsurile alimentare și de curent electric. De la acestea a trecut la o altă pistă.

,,- Ce istorie avem noi, părinte, ce conștiință națională? Vacs! Unde suntem și noi cu o fărâmă din demnitatea polonezilor?”

Am încercat să-l conving că, în calitate de intelectual, nu trebuie să se coboare, ci trebuie să privească lucrurile într-o perspectivă mai largă. Oricum, istoria trebuie să ne fie sfântă, ca români, și nu trebuie s-o profanăm cu patimile zilei. Întotdeauna au fost aspecte pozitive și negative. Ca intelectual, însă, lucrurile trebuie judecate obiectiv și fără patimă etc.”

*

Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: O familie care nu vrea să fie cunoscută a donat 1.700 lei, sumă ce a reprezentat costul celor 40 costume de trening, pe care le-am donat azilului de la Șimian; Familia Nicolae și Maria Michescu din Tr. Severin, fii ai satului Malovăț, a donat 800 lei, sumă ce a reprezentat costul mâncării ce am dus-o la azilul de la Șimian; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg (Germania): 243 lei; Doamna Huțopilă Parasca din Câmpulung-Moldovenesc (SV), Domnul Ceontea Traian din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: câte 100 lei; Părintele Pr. Popescu Constantin din Boureni (DJ): 80 lei; Doamna Mustață Nina și Doamna Dobre Iulia din Tr. Severin: câte 70 lei; Doamna Prof. Anișoara Tănăsescu, Doamna Vâlcea Lorena Emilia, Doamna Filip Cornelia, Doamna Ana, Domnul Goldrag Victor și Domnul Dorca Constantin, toți din Tr. Severin: câte 50 lei;

Domnul Mucioniu Petre din Bârda a mai adăugat 250 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 445 lei; Doamna Coman Elena din Bârda a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până în prezent 215 lei. Domnul Diaconu Lucian din Malovăț a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 220 lei.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În cazul în care sunt familii în parohia noastră, care n-au posibilitatea să cumpere cele necesare copiilor pentru a-i trimite la școală, le rugăm să ia legătură cu preotul pentru a vedea în ce măsură poate să le dea ajutorul necesar. Important este ca să nu abandoneze copiii școala!

*

În cursul lunii august, am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 6 Aug. (Malovăț): 90 pâini; 7 Aug. (Malovăț): 204 pâini; 14 Aug. (Bârda): 147 pâini; 15 Aug. (Bârda): 140 pâini; 21 Aug. (Malovăț): 160 pâini; 28 Aug. (Bârda): 140 pâini. Așadar, în luna august s-au donat 881 pâini. Copiilor participanți la slujbe li s-au mai donat și ciocolate; Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc., astfel: 6 Aug. (Malovăț): 130 pâini; 7 Aug. (Malovăț): 576 pâini; 14 Aug. (Bârda): 783 pâini; 15 Aug. (Bârda): 30 pâini; 21 Aug. (Malovăț): 640 pâini; 28 Aug. (Bârda): 860 pâini. Așadar, în luna august s-au vândut la prețul de achiziție 3.019 pâini.

*

Joi, 25 August, am făcut o vizită la Azilul de la Șimian. Le-am dus masa de prânz formată din ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă de porc la grătar cu pilaf și cozonac. Costul mâncării a fost suportat de Familia Nicolae și Maria Michescu din Tr. Severin. La acestea s-au adăugat suc și apă minerală. Am mai dus, de asemenea, 40 costume de trening, pe care le-am cumpărat cu banii pe care i-a oferit o familie ce nu vrea să i se știe numele. Preotul a fost însoțit de Familia Nicolae și Maria Michescu din Tr. Severin.

*

Joi, 15 septembrie, vom face o vizită la Azilul și Spitalul-azil de la Strehaia. Au nevoie de o mașină de spălat rufe de mare capacitate, un aragaz, 25 icoane și de mâncare. Am găsit o familie, care s-a oferit să suporte costul mașinii de spălat și al aragazului. Sperăm să găsim sponsor și pentru cele 70 porții de mâncare. Le vom duce masa de prânz formată din ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă de porc la grătar cu pilaf și cozonac. La acestea se vor adăuga suc și apă minerală.

*

Plăți. În cursul lunii august am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 5.070 lei brutăriei pentru cele 3.900 pâini donate și vândute în cursul lunii august; 1.720 lei tipografiei pentru cărți; 1689 lei pentru cele 40 costume de trening donate azilului de la Șimian; 1.500 lei material și manoperă pentru aleea din fața bisericii de la Malovăț; 800 lei firmei de catering „Costea” pentru cele 40 porții de mâncare donate azilului de la Șimian; 668 lei impozit; 644 lei protoieriei pentru icoane; 587 lei poștei pentru colete; 400 lei două covoare pentru intrarea bisericii de la Malovăț; 400 lei poștei pentru timbre; 335 lei ciocolată pentru copii; 143 lei suc și apă minerală pentru azilul de la Șimian; 110 lei internetul; 50 lei curentul electric și altele.

*

Lucrări la biserică. În această perioadă am finisat peretele de la intrarea bisericii de la Malovăț. Finisarea a făcut-o gratuit domnul Borcilă Șt. Ștefan din Malovăț. Am demolat vechea alee din fața bisericii de la Malovăț, care se deteriorase și am turnat alta din beton armat. Lucrarea a executat-o Domnul Popescu Iulian din Malovăț. Familia Popescu M. Mihai din Malovăț au adus vaze mari cu flori și le-au așezat de-o parte și de alta a aleii ce duce de la poartă până la intrarea bisericii din Malovăț.

Dumnezeu să le răsplătească!

*

Avem de executat la Malovăț următoarele lucrări în viitorul foarte apropiat: zugrăvirea pereților afectați de montarea noii uși; construirea unei uși din gratii metalice pentru protecția ușii de lemn; cumpărarea și montarea unei cișmele în curtea bisericii de la Malovăț.

*

Excursii-pelerinaj. Pentru luni, 3 Oct., organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Motru – Tg. Jiu – Mănăstirea Polovragi – Mănăstirea Horezu – Mănăstirea Bistrița – Ocnele Mari (salina) – Rm. Vâlcea (oraș, episcopie) – Mănăstirea Cozia – Mănăstirea Turnu și retur. Prețul: 60 lei/pers. La salină, pensionarii să aibă talonul de pensie. Biletul de intrare e de 35-40 lei/pers.

După cum observați, s-a schimbat data și prețul.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Ofertă de carte – august 2022, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia), 8 aug. 2022 (https://bentodica.blogspot.com/2022/08/parohia-malovat-carti-rare-august-2022.html); Aspecte istorice în proverbele românești, în „Răstimp”, Tr. Severin, an. XXV (2022), nr. 2 (100), pp. 22-30; Merge și așa!, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV (2022), nr. 1144 (25 aug., p. 12; „Scrisoare pastorală” – 475, în „Armonii culturale”, Adjud, 15 aug. 2022, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia), 28 aug. 2022 (https://bentodica.blogspot.com/2022/08/parohia-malovat-scrisoare-pastorala.html); în „Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 30 aug. 2022, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpresept); în „Observatorul”, Toronto (Canada), 1 sept. 2022, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); Maica pălmuită, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV (2022), nr. 1145 (1 sept.), p. 12; pe situl Societății Ziariștilor Profesioniști din Caraș-Severin, 2 sept. 2022, ediție on-line (https://uzpcarasseverin.wordpress.com); Ofertă de carte – septembrie 2022, în „Armonii culturale”, Adjud, 3 sept. 2022, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro/ed-cuget-romanesc-carti-rare-septembrie-2022); Bogății nemăsurate, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XIV (2022), nr. 1146 (8 sept.), p. 12;

Parohia noastră a publicat o nouă tranșă din cartea preotului Dvs. Viața Cuvioasei Teofana Basarab.

*

Simpozion. Episcopia Severinului și Strehaei l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la prima ediție a simpozionului Mehedinți. Oameni. Fapte. Locuri, pe care-l organizează în cursul lunii octombrie. Preotul Dvs. s-a înscris cu comunicarea Canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab – moment liturgic și istoric de referință.

*

Zâmbete. „- Haida, noră și mănâncă, / Ți-am adus limbă de curcă!” / „- Poți să-mi dai și-o curcă-ntreagă, / Nu mănânc, că nu-mi ești dragă!”

*

Amărăciuni. Sunt printre enoriașii noștri unii foarte avansați în ceea ce privește mânuirea aparatelor electronice. Și-au instalat camere de luat vederi și urmăresc tot ce se întâmplă acasă, în curte, la poartă și în alte locuri de pe telefon, indiferent cât de departe s-ar afla de casă. E un lucru bun, care denotă inteligență, adaptare la noua tehnologie digitală, posibilități materiale. Una este însă ca să supraveghezi astfel copilul când îl lași singur acasă și lipsești un timp oarecare, ori să vezi dacă îți este casa prădată de hoți și alta să-ți spionezi părinții când se spovedesc. Mi se pare a fi un gest de-o josnicie fără seamăn. Îți instalezi aparatură sofisticată în camera unde tatăl sau mama își trăiesc ultimul segment din viață și apoi chemi preotul să-i administreze Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Vrei să știi neapărat ce impresie are bătrânul despre tine, despre alții din casă. La Sfânta Spovedanie omul își deschide sufletul cu sinceritate și spune ce-l doare, ce-l apasă. E convins că nu-l aude decât Dumnezeu și preotul, care n-are voie să spună nimănui nimic din cele ce aude. E posibil să mai vorbească și de unele neînțelegeri cu copiii, cu ginerii sau cu nurorile. Nu spune aceasta ca să critice pe respectivii, ci socotește că poate a avut și el partea lui sau partea ei de vină în cearta respectivă și de aceea crede că a făcut un păcat și-l spune ca să i se ierte. Cel care a instalat aparatura ca să spioneze pe bătrân și să poată astfel să-i impute cele ce a spus, să aibă motiv ca să-i interzică bătrânului de a se mai spovedi și împărtăși, ori de-a mai primi vecini, rude și cunoscuți în vizită, e de-a dreptul strigător la cer. E un păcat mare, care va apăsa greu pe sufletelor celor ce fac astfel de lucruri. Ar trebui să se cutremure, să se spovedească ei înșiși și să se roage pentru sufletele părinților pe care i-au spionat, căci poate așa îi va ierta Dumnezeu și-i vor ierta și părinții. Numai în celulele din pușcăriile de maximă siguranță mai găsești asemenea camere! Eu mi-am făcut datoria și le-am atras atenția!

*

Nunți și înmormântări. În ziua de 20 Aug. am oficiat „Nunta de Aur” pentru familia Ilie și Maria Boroancă din Bârda. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 18 Aug. am oficiat slujba înmormântării pentru Nistor Elena (83 ani), iar în ziua de 20 Aug. pentru Surugiu N. Ion (70 ani), amândoi din Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!

*

Anunțuri. Începând cu 15 Septembrie, slujbele din duminici și sărbători vor începe la ora 9;●Duminică, 25 Sept., la ora 11, în biserica de la Bârda, va avea loc licitația publică a terenurilor bisericii din Govăra, Bucium-Retezeanu și Dealul Corbului pentru anul 2023; Duminică, 2 Oct., la ora 11, în biserica din Malovăț, va avea loc licitația terenurilor din Ogașul Barbului, Țigăreni și Ogășanu pentru anul 2023. Cineva are purcei de vânzare.

*

Program. În cursul lunii Octombrie avem următorul program de slujbe: 1 Oct. (Malovăț – Bârda); 2 Oct. (Malovăț); 8 Oct. (Bârda – Malovăț); 9 Oct. (Bârda); 14 Oct. (pomeniri la Bârda; slujbă la Malovăț); 15 Oct. (Malovăț – Bârda); 16 Oct. (Malovăț); 22 Oct. (Malovăț – Bârda); 23 Oct. (Bârda); 26 Oct. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 29 Oct. (Malovăț – Bârda); 30 Oct. (Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: