LA BIBLIOTECA „PETRE DULFU” BAIA MARE

de Mioara OPRIȘAN
Membru L.S.R.

A doua zi în Tabăra literară „OPREȘTE-MĂ LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ ÎN TINE, ANOTIMP!, ediția 2022, avea să ni se pregătească o minunată surpriză, prin dăruirea distinșilor domni, Vasile Bele și Gelu Dragoș: o vizită la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare.

De micuță copilă eram fascinată de biblioteci și cu aceeași sete de cunoaștere am pătruns în acest templu de cultură împreună cu colegii mei, scriitorii. Am făcut cunoștință cu d-l director al bibliotecii, dr. Teodor Ardelean, un moroșan în puterea vârstei, sigur pe el, cu chipul scăldat într-un zâmbet ospitalier și cu o iubire de carte cât România, cât Europa și mai mult de-atât. Ca să nu începeți să înjurați (românul cum aude expresia „om politic” începe să înjure), nu vă spun că a fost om politic, că și-a făcut prieteni influenți în Parlament și la Guvern, dar vă spun că ajutat de prietenii săi, a pus piatra de temelie clădirii acestei biblioteci, în 19 iunie 1991.

Prin implicarea domniei sale s-a ridicat o clădire imensă, impunătoare, uimitoare, care are în dotare peste 800 000 de cărți, periodice, colecții speciale, resurse electronice, oferind acces gratuit cititorilor de diferite vârste, atât fizic cât și on line, spre cunoaștere și informare. Citind, bei din cupa cu apă vie, din forța și puterea Universului, din lumina cunoașterii.

Prin realizările sale, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare este o instituție modernă, orientată spre utilizarea noilor tehnologii informaționale și, totodată, o instituție care ține la tradiționalismul specific bibliotecarilor, caracterizat prin activitatea de valorificare a trecutului zonei maramureșene, de cinstire a personalităților din comunitate și de susținere a unor activități de cercetare bibliografică importante.

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Am vizitat sală cu sală, oprindu-ne câte puțin și admirând: Secția pentru copii și ludoteca (care se remarcă prin bogăția fondului de carte și diversitatea activităților, în vederea atragerii spre lectură a copiilor), Salonul Artelor (destinat expozițiilor de pictură) și Cabinetul de medalistică, apoi Compartimentul „Colecții speciale” (care deține documente valoroase prin vechimea și raritatea lor, precum și volume care poartă dedicațiile și semnăturile unor mari scriitori români), Sala de lectură periodice, Secția împrumut adulți, Fondul documentar al Academiei Române (care se remarcă prin colecția de carte științifică și evenimentele de natură academică organizate), American Corner și Korean Corner (adevărate centre de informare cu privire la cultura și civilizația americană și, respectiv, coreeană, care ajută la întărirea relațiilor dintre țările partenere).

Bibliotecile au fost mereu considerate „parte din temelia civilizației”. World Book Encyclopedia afirmă că ele au jucat un rol foarte important în progresul mondial al culturii și al tehnologiei. Poetul german Goethe le-a numit „memoria omenirii”.

Din bibliotecă afli că prima scriere a omenirii a apărut în anul 650 î.e.n. pe tăblițe de argilă (8 cm lățime și 10 cm lungime), o scriere cuneiformă care ne informează despre obiceiurile religioase, despre viața socială și culturală a oamenilor din Sumer (Mesopotamia). Tăblițele, asemănătoare cu tabletele pe care le folosesc copiii noștri astăzi la școală, erau păstrate în vase mari de argilă și chiar transportate, ca o bibliotecă „călătoare”. Mai târziu, în jurul anului 300 î.e.n. aflăm că a fost înălțată de Ptolemeu I, unul din generalii lui Alexandru cel Mare, în orașul egiptean Alexandria, o mare bibliotecă. Și câte cărți nu au fost arse de-a lungul timpului, din grija „iubiților conducători”, împiedicându-ne să avem acces la informație.

La începutul perioadei de școlarizare am învățat alfabetul, am început să citesc, să învăț cu o nemaipomenită dorință de a afla lucruri noi, dar în toată această perioadă de școală nu mi-a spus nimeni de unde provine acest alfabet, cine au fost cei care au făcut această invenție astrală, care au revoluționat civilizația omenirii și cărora trebuie să le mulțumim cu recunoștință.

Biblioteca ne oferă cele mai proaspete informații în domeniu: „În anul 1961, în punctul Gura Luncii din localitatea Tărtăria, județul Alba, arheologul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj, descoperea trei tăblițe de lut inscripționate cu numeroase pictograme. Descoperirea a avut loc după cercetarea unui complex de cult neolitic, aparținând culturii Vinca, veche de aproximativ 7000 de ani.” În jurul misterioaselor tăblițe de lut descoperite la Tărtăria s-a avansat ipoteza că ar reprezenta cea mai veche scriere din istoria omenirii, mai veche decât cea mesopotamiană cu un mileniu.

Cercetătoarea americană, de origine lituaniană, Marija Gimbutas, ne informează despre Cultura Turdaș-Vinca (5500-3700 î.H.), răspândită în țara noastră (Banat, Oltenia), în sudul Serbiei, sud-estul Ungariei și nord-vestul Bulgariei și consideră că spațiul carpato-danubiano-balcano-pontic este leagănul vechii culturi europene.

Marija Gimbutas susține că „scrierea danubiană este scrierea prin care Vechea Europă comunica cu Marea Zeiță acum 7500 de ani. Această scriere era sacră, nu apăruse în urma necesității de a efectua conturi contabile agricole, ca scrierea cuneiformă sau hieroglifele egiptene. Scrierea din Valea Dunării avea o funcție religioasă, era considerată sacră și i se atribuiau puteri magice. Cei care au susținut cel mai mult ideea că Tăblițele de la Tărtăria reprezintă prima scriere a omenirii nu au fost oamenii de știință români, ci străini (italianul Marco Merlini, Harald Haarmann, Joan Marler, Marija Gimbutas ș.a.).

Nu vă spun toate acestea cu dorința de a epata, ci ca un truditor al condeiului ce mă aflu, am datoria sacră de a informa, de a atrage atenția asupra acestui subiect sensibil, care merită studiat, dezvoltat. Căci pe bună dreptate se întreba d-na prof. dr. Maria-Luminița Rolle în lucrarea „Despre ISTORIA ROMÂNILOR”: „- Cine promovează cultura milenară a României?”

Reverențe acestei doamne profesor! Reverențe acestei uimitoare lucrări care merită să se afle în oricare bibliotecă din lume, cu atât mai mult în Biblioteca „Petre Dulfu” Baia Mare!

Reverențe d-lui director al bibliotecii, dr. Teodor Ardelean, și întregii echipe cu care realizează zi de zi activități inedite întru luminarea cititorilor și înnoirea conștiinței lor!

Sursa: Gelu Dragoș

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: