Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 480 (16 – 31 Octombrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Cioburi colorate.

Când europenii au descoperit continentul american și l-au ocupat, au găsit acolo o populație băștinașă simplă, primitivă, străină de toate patimile, năravurile și „valorile civilizației”. Oamenii de acolo trăiau ca-n „sânul lui Avraam”. Erau mulțumiți cu ceea ce le ofereau pământul, apele și pădurile lor, nu jinduiau după teritoriile și bunurile altora. Aveau aur mult, pe care-l adunau de pe văile apelor. Aveau reguli de comportare simple, bazate pe respect față de oameni și de proprietățile lor. Erau niște oameni cu adevărat fericiți, trăitori în mijlocul naturii. Erau încrezători în noii veniți și-i considerau prieteni și frați.

S-au dus europenii peste ei, fie că au fost englezi, fie spanioli sau alte nații. Nu i-au înțeles, nu i-au respectat. Dimpotrivă. Au profitat de naivitatea lor. Fiindcă oamenii aceia nu cunoșteau valoarea aurului, europenii au recurs la înșelătorii și viclenii, ca să le răpească cantități uriașe. Le-au oferit cioburi de sticlă colorată în schimbul aurului. Localnicii nu cunoșteau sticla și au socotit acele cioburi ceva de mare preț. Au scos din toate cotloanele grămezi de aur și l-au dat europenilor, fiindcă aceștia își făceau reclamă la cioburi. După ce i-au stors de aur, i-au trecut prin foc și sabie. Au mai rămas azi din acele populații băștinașe grupuri mici, izolate, ascunse prin păduri mari sau în rezervații naturale, ca niște piese de muzeu.

De multe ori am avut prilejul să mă gândesc la drama acelor oameni în ultimele decenii. Ceva mă face să-i asemăn cu unele popoare europene din vremea noastră și, de ce nu, cu noi, românii. Mai bine de o jumătate de veac am jinduit după Occident și valorile lui. Ne-am dus cu capul plecat și cu căciula în mână, atunci când am avut posibilitatea, și am rugat Apusul să ne primească în marea lui „familie”. Credeam că l-am prins pe Dumnezeu de picior, când ne-am văzut intrați în structurile lui, fie că a fost vorba de Uniunea Europeană, de NATO, de parteneriatul strategic cu S.U.A. Am fost convinși că vom fi tratați cu respect, pe picior de egalitate. Ne-am angajat că vom respecta valorile altora, sperând că și ceilalți vor avea aceeași atitudine față de ale noastre. Trec anii și, din păcate, constatăm că nu este așa!

Ne-au distrus fabricile, uzinele și combinatele, „mormanele de fier vechi”, cu care produceam mărfuri pe care le vindeam în lumea întreagă, asigurându-ne că ne vor aduce aparatură performantă, de „ultimă oră”. Azi importăm și ace cu gămălie de cine știe unde! Prelucram lemnul din pădurile noastre și făceam mobilă căutată în multe țări. Ne-au bărbierit munții de păduri și-au cărat lemnul zi și noapte peste hotare ca să-l prelucreze ei! Construiam sonde pentru extracția petrolului și rafinării în țările din Orientul Apropiat; astăzi cumpărăm benzină și motorină de la țări care n-au strop de petrol în pământul lor, dar iau petrolul nostru pe prețuri de nimic. Avem gaze în pământ și în mare, dar le exploatează țări și firme străine, iar noi importăm gaze de aiurea. Aveam agricultură performantă, eram „grânarul” Europei. Aveam podgorii și plantații de pomi, exportam zarzavaturi. La ferma de la Bârda, spre exemplu, ședeau la rând TIR-urile din multe țări europene, inclusiv din Suedia, să încarce mere, pere, prune, cireșe. De mai bine de treizeci de ani plantația a rămas a nimănui, teren de pășunat, apoi pepinieră de mărăcini, pârjolită cel puțin o dată pe an. În piețe și magazine găsești mere din Italia, din Polonia, struguri din Africa de Sud, fasole din Egipt, usturoi din Turcia etc. Numai de la noi nimic! Aveam animale, atât în mediul privat, cât și în cel de stat. La Berecsău în Banat aveam cel mai mare abator din Europa cu ferme proprii. Ne-au adus „prietenii” pesta porcină și milioane de porci i-am distrus. Cumpărăm carne de la ei. Acolo nu e pestă! Am avut păsări în ferme și la particulari. Ne-au adus pesta aviară și ne-au distrus tot ce aveam. Cumpărăm de la ei. La ei nu e pestă!

Ne disprețuiesc familiile noastre formate din bărbat și femeie, așa cum ne-am pomenit din moși-strămoși, cum a lăsat Dumnezeu rânduit și ne impun „familii” formate din bărbați sau din femei. În acte copiii nu mai au „tată” și „mamă”, ci „părinte 1” și „părinte 2” sau, așa cum am văzut noile certificate, nu mai au sărmanii nici tată, nici mamă!

Eram un popor cu bun-simț și bună-cuviință, cu rușine și respect față de oameni, cu frică de Dumnezeu. Aiurea! De la grădiniță trebuie învățați copiii curvăsăritul de performanță! Aveam religia noastră și credința noastră cu toate valorile ei. Pe toate căile trebuie subminată, compromisă, batjocorită, ca ceva învechit, depășit, periculos. Aveam sărbătorile noastre și tradițiile legate de ele. Nu mai avem voie să vorbim de Crăciun și de Paști, ci doar de „sărbători de iarnă”, de „sărbătoarea iepurașului”, ca să nu se simtă jicniți cei de altă credință! Avem însă datoria să facem reclamă, să promovăm în școli Halowenul, o „sărbătoare” dedicată diavolului și slugilor lui. Portul nostru național, tradițional, atât de frumos, trebuie aruncat la coș. E la modă minijupul, cracii goi, cerceii la buric, la nas, tatuajele cât mai trăsnite. Horele și doinele noastre trebuie uitate. „Muzica nouă”, trebuie să le ia locul. Musai! Bubuiturile, țipetele, scălâmbăielile cât mai dezmățate, atmosfera de infern, asigură distracția tinerilor noștri moderniști. Ne impun să ne abandonăm hrana obișnuită și să mâncăm lăcuste, viermi, țânțari și alte gângănii! Exemplele pot continua!

Mă întreb și vă întreb? Nu cumva dăm și noi aurul și Apusul ne dă cioburi de sticlă colorată?

*

Cuvinte părintești.

Redăm mai jos câteva texte din Sfinții Părinți privind Bârfirea, un obicei și o patimă tare iubit și practicată de mulți dintre noi:

Bârfirea aduce azi încântarea şi fericirea urechilor. Este o trufie şi o deşertăciune de nesuferit în bârfitori. Căci, de ce pun în socoteală vecinului defecte şi vicii, dacă nu pentru a fi băgate în seamă ale lor, ca ei să treacă, dimpotrivă, drept oameni cu conştiinţă iubitoare şi gingaşă?! (SF. EFREM SIRUL); „Nu bârfi pe alţii, nici nu te crede sfânt, dacă sfâşii pe alţii cu clevetirile tale, căci adesea se întâmplă ca noi să blamăm la alţii tocmai ceea ce înşine facem şi să ne înrăim acuzând propriile noastre vicii.” (FER. IERONIM); „Fereşte-te ca nu cumva limba sau urechea ta să fie plină de puroi, adică nici să bârfeşti pe alţii, nici să asculţi pe altul bârfind… Fereşte-te de clevetire, controlează-ţi vorba. Să ştii că pentru toţi ceea ce spui despre alţii te judecă propria-ţi conştiinţă, care te va găsi vinovat tocmai de cele ce tu acuzi pe alţii. Nu încerca să te dezvinovăţeşti, motivând că tu nu spui decât cele ce auzi de la alţii, căci nimeni nu vorbeşte ceea ce nu-i place, iar clevetitorul când va vedea, că tu nu vrei să-l asculţi, va înceta de a mai bârfi. „Nu te amesteca, zice Solomon, printre bârfitori, căci curând va veni pieirea lor şi a celor ce sunt împreună cu ei“ (Proverbe, 20, 4; 21, 22), desigur pieirea şi a celor ce clevetesc şi a celor ce-şi pleacă urechea lor la cle­vetirea altora.” (FER. IERONIM); „Să ne ferim de bârfe, de vorbe de ruşine, de hulă şi să nu blestemăm nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR); „Nu primi bârfirea împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteşte pe el, ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale şi să te stârpească din pământul celor vii (…). Închide gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela, pe tine obişnuindu-te cu patima pierzătoare, iar pe acela de a flecari împotriva aproapelui” (SF. MAXIM MĂRTURISITORUL).

*

Traian Dorz
(1914-1989)

Un lung tren ne pare viața…!

Redăm mai jos o poezie a poetului Traian Dorz cu acest titlu, care ne citește gândurile și temerile din toată vremea și din toate locurile:

„Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut….!

 

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc
Și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

 

Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!…
Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit!

 

Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi!
Ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n Gara Veșniciei: am trăit și n-am știut!…”

*

In memoriam: Prof. Olga Buzatu.

N-am crezut că va veni vremea, când despre Doamna Olga se va vorbi la trecut, ca despre cineva care a plecat dintre noi. Și, totuși, iată că a venit și acel timp! Nu credeam că acel zâmbet aproape permanent, acea bunătate maternă se va stinge într-o zi.

Așa am cunoscut-o cu mai bine de șaizeci de ani în urmă. Venise cu familia în Malovăț de mai mulți ani. Se stabiliseră acolo, se obișnuiseră cu oamenii. Îi cunoșteau pe toți și erau cunoscuți și iubiți. Participau nestingheriți la clipe de bucurie și de durere ale localnicilor, învățau, cununau, moșeau, petreceau, într-un cuvânt se înfrățiseră cu oamenii satului, parcă ar fi fost de acolo de când lumea.

Veniseră de prin Gorj, dar nimeni nu-i socotea venetici, ba, dimpotrivă, erau de-ai noștri. Organizau serbări, piese de teatru sătesc, încercau să facă viața mai frumoasă, încercau, pe cât le era posibil, să trezească interesul față de cultură.

La școală Domnul Nicolae Buzatu era director. Doamna Olga mi-a predat Geografia și Botanica. La orele domniei – sale se învăța carte. Nu bătea pe nimeni, nu dădea note rele, dimpotrivă. Avea însă un fel de a fi, un anumit tact pedagogic, care-l făcea pe cel leneș să învețe și pe cel mai zurbagiu să se potolească. Ne iubea pe toți și se bucura când intra în clasă. Ne era dragă și o doream tot veselă și zâmbitoare. Dacă vreunul nu învăța sau nu era disciplinat, Doamna Olga se întrista. Tristețea dumneaei era mai dureroasă decât o palmă pe obraz. Erau prea frumoase orele acelea, ca să le profanăm prin lene, indisciplină sau alte copilării. Era vreme de învățat, era vreme de glumit la orele dânsei.

Geografia era un obiect destul de greu, dar cu Doamna Olga era ușor și frumos. Când vedea că ne poticnim la urcuș, organiza concursuri pe clase. Ne aducea tot felul de broșuri și reviste, cu care ne răsplătea răspunsurile bune. Multe din întrebările și răspunsurile de la acele concursuri îmi mai stăruie și azi în amintire, iar în biblioteca mea mai întâlnesc și azi broșuri de la Doamna Olga.

În clasele de liceu și seminar puține cunoștințe mi-au trebuit să mai adaug la geografie față de cele ce-mi rămăseseră de la Doamna Olga. Am călătorit, mai târziu, țara în lung și-n lat, dar o mare parte din bucuria călătoriilor am filtrat-o prin sufletul elevului cu lecția învățată la orele de geografie.

La o oră de Botanică ne-a vorbit despre toporași (tămâioare) și ne-a precizat, printre altele, că din această floare se extrag parfumuri foarte scumpe. Atunci, privind undeva în zare, peste noi și peste ani, ne-a spus:

„- Poate într-o bună zi și dintre voi se vor ridica doamne, care vor folosi parfum de toporași, sau domni, ale căror soții se vor parfuma astfel! Atunci veți trece pe lângă mine, care voi fi o băbuță urâtă, cocoșată și zgâită, și vă veți face că nu mă mai cunoașteți!”

Nu știu dacă dintre numeroasele generații de elevi și eleve ale dumneaei a folosit vreunul sau vreuna parfum de toporași, dar știu că aproape niciunul n-a văzut-o pe Doamna Olga bătrână, cocoșată și zgâită. S-a retras demult din văzul lumii, sfioasă și tăcută și a așteptat în liniște și suferință momentul marii treceri. A vrut să ne lase imaginea sa de altădată neclintită în memorie, imaginea de pe când era tânără, frumoasă, zâmbitoare. A trebuit să aflăm din ziare că a vrut să plece dintre noi. N-a reușit să ne părăsească pe deplin, căci o bună parte din ființa Domniei-sale a rămas risipită în miile de suflete ale foștilor săi elevi.

Vă mulțumim pentru tot și pentru toate și vă sărutăm memoria, Doamnă! Dumnezeu să vă așeze printre florile pe care le-ați iubit atât!

*

File de jurnal – 2 ian. 1984.

Am umblat în Malovăț cu Botezul. Am făcut mai bine de jumătate satul. A mers bine, în sensul că am fost primiți omenește de enoriași, cu voie bună și-ntr-o atmosferă creștinească. Vremea a fost minunată (…).

Am găsit familia Focșan într-o stare jalnică. Doi bătrâni, unul de 78 ani, altul de 74 ani, susținători a trei copii la școală. Tatăl copiilor a murit acum doi ani, iar mama lor a fugit cu unul de pe la Giurgiu. Cei trei nepoți sunt la școală. Cea mai mare e în clasa a X-a la liceul de la Halânga. Nu au ce mânca, nu au ce îmbrăca. Doar moșul are 70 lei pensie de la C.A.P., singurul lor venit. O sărăcie înfricoșătoare! Fata cea mare e frumușică și destul de curățică. În timp ce bătrânii îmi povesteau de necazurile lor, ea plângea. Abia atunci am înțeles că fata aceea e în pragul deznădejdii (…). Am hotărât să le dau un ajutor din partea parohiei.

Valică E. Popescu mi-a povestit că tatăl său, Eugen, era în spital, când l-au executat pe mareșalul Ion Antonescu. Au chemat pe toți cei care au vrut să asiste sau a putut să iasă. S-a dus și Eugen Popescu în curte. Acolo l-au pus pe Antonescu la zid și au ordonat foc. Nimeni n-a tras în el, ci pe alături. Atunci s-a întors mareșalul spre pluton și a strigat: „- Soldați, așa v-am învățați eu să trageți?” S-a întors din nou cu fața la zid și plutonul l-a ciuruit cu gloanțele.

Același Valică Popescu mi-a spus că la Dudașul Schelei s-a descoperit astă-vară un tezaur de câteva kilograme de aur. Se pare că ar fi fost de pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Multe piese de aur au fost luate și vândute de țigani. Fibule și bijuterii în stare originală sau prelucrată erau vândute la prețuri derizorii față de valoarea lor normală. Un ghiul cu însemnele lui Mircea cel Bătrân a fost vândut unei inginere cu 3.000 lei, în timp ce el valora cel puțin 48.000 lei. Acum a intrat securitatea și muzeul județean pe fir și fac săpături și cercetări minuțioase în zonă.

Unchiu-meu Sandrică mi-a povestit că-l aleseseră pe un muncitor din Șantierul Naval din Severin președinte de sindicat. Era un om foarte cunoscut de muncitori. Când l-au propus unii, ceilalți au început să aplaude. El s-a ridicat și a spus: „- Vă mulțumesc din inimă pentru aplauze și mă întreb cum aș putea să vă dau înapoi palmele astea, fiindcă m-ați ales. Nu pot să primesc!”

*

Ajutoare și donații.

În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina de la Curtea de Argeș a mai achitat 1.300 lei, totalizând până acum un acont de 3.319 lei pentru cartea ce urmează să v-o donăm; Domnul Arhit. Nicolescu Horia-Mihai din București: 500 lei; Domnul Șeitan Nicolae din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 300 lei; Domnul Brândușoiu Claudiu din Tr. Severin și Doamna Michescu Elena din București, fiică a satului Malovăț și Doamna Trocan Maria din Lugoj, fiică a satului Bârda: câte 200 lei; Doamna Mârza Simona-Mihaela din București, fiică a satului Malovăț: 100 lei;

Domnul Borcilă Dumitru din Malovăț a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până acum: 245 lei; Domnul Horodnic Teodor din Bârda a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum: 250 lei; Doamna Băleanu Ioana din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum: 250 lei; Domnul Motreanu Petre din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 200 lei; Domnul Trocan Mihai din Malovăț a dat prima sa contribuție de cult: 100 lei;

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

Reamintim că până la 30 noiembrie se mai primește contribuția de cult pe 2022.

*

În cursul lunii octombrie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe în duminici și sărbători, astfel: 2 Oct. (Malovăț): 177 pâini; 9 Oct. (Bârda): 117 pâini; 14 Oct. (Malovăț): 137 pâini; 16 Oct. (Malovăț): 203 pâini; 23 Oct. (Bârda): 122 pâini; 26 Oct. (Bârda): 83 pâini; 30 Oct. (Malovăț): 300 pâini. Așadar, în luna Octombrie s-au donat 1.139 pâini. Copiilor li s-au donat ciocolate.

Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc. astfel: 2 Oct. (Malovăț): 623 pâini; 9 Oct. (Bârda): 883 pâini; 14 Oct. (Malovăț): 163 pâini; 16 Oct. (Malovăț): 397 pâini; 23 Oct. (Bârda): 668 pâini; 26 Oct. (Bârda): 127 pâini; 30 Oct. (Malovăț): 500 pâini. Așadar, în luna Octombrie s-au vândut la prețul de achiziție: 3.361 pâini.

*

Plăți.

În cursul lunii octombrie a efectuat câteva cheltuieli mai mari, astfel: 10.790 lei tipografiei pentru cărți; 5.850 lei pentru cele 4.500 pâini donate și vândute în luna octombrie; 855 lei protoieriei pentru icoane; 800 lei firmei de catering pentru cele 40 porții de mâncare pentru azilul de la Ilovăț; 700 lei impozit; 400 lei poștei pentru timbre; 307 lei poștei pentru colete; 236 lei pentru sucul, apa și prăjiturile donate azilului de la Ilovăț; 126 lei pentru internet; 118 lei toner pentru imprimantă; 106 lei pentru internet; 60 lei pentru un cartuș de imprimantă și altele mai mici.

*

Excursii-pelerinaje.

În ziua de luni, 14 Noiembrie, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Malovăț – Motru – Tg. Jiu – Mănăstirea Vișina – Mănăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg – Mănăstirea Prislop – Mormântul Părintelui Arsenie Boca – Cetatea Sarmisegetuza – Caransebeș (catedrala) – Mănăstirea Teiș – Mănăstirea Piatra Scrisă – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Costul este de 60 lei/pers. Așteptăm înscrieri.

*

Publicații.

În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 479, în „Armonii Culturale”, 24 oct. 2022, ediție on-line (https://armoniiculturale. ro); în „Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare (MM), 24 oct. 2022, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); In memoriam: Teofil Pârâian, în „Armonii Culturale”, Adjud, 24 oct. 2022, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); în „Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 29 oct. 2022, ediție on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); El, Poetul (Nichita Stănescu), în „Națiunea”, București, 24 oct. 2022, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro); Islamizarea Europei, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV (2022), nr. 1152 (27 oct.), p. 12; In memoriam: Tudor Arghezi, în „Observatorul”, Toronto (Canada), 28 oct. 2022, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); In memoriam: Marcel Dulgheru, în „Armonii Culturale”, Adjud, 30 oct. 2022, ediția on-line(https://armoniiculturale.ro); In memoriam: Theodor Costescu, în „Armonii Culturale”, Adjud, 1 nov. 2022, ediție on-line (https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Demolatorii, în „Națiunea”, București, 2 nov. 2022, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro); Aspecte politico-sociale în proverbe, în „Răstimp”, Tr. Severin, an. XXV (2022), nr. 3-4(101-102), pp. 22-30; Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab în contextul politic și cultural al sud-estului european medieval, în vol. Obârșia Neamului Românesc, Craiova, Editura „Cornul Abundenței”, 2022, pp. 81- 87; Privilegiații, în vol. Omagiu Părintelui Prot. Vasile Irimia, Iași, Editura Vasiliana, 2022, pp. 19-48; Unghiile pe post de gheare, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV (2022), nr. 1153 (3 nov.), p. 12.

Parohia noastră a mai publicat o tranșă din cărțile preotului Dvs., Viața Cuvioasei Teofana Basarab și Folclor din Mehedinți, ediția a II-a.

Exemplarele din prima carte, în număr de 50 au fost donate participanților la simpozionul de la Vidin și au fost achitat de către Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sf. Mănăstiri Lainici.

Cea de-a doua carte, cu un tiraj de 350 exemplare, achitate de către Doamna Dr. Mihaela-Aritina Ionescu de la Curtea de Argeș, urmează a fi donate familiilor din parohie, care vor s-o primească și persoanelor din afara parohiei, care au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în perioada 1 Dec. 2021 – 30 Nov. 2022.

Cartea de față cuprinde rodul unor căutări de peste patruzeci de ani, rodul unor călătorii prin satele din nordul județului Mehedinți, rodul unor numeroase discuții și contacte cu mulți români care astăzi se odihnesc sub glie. Unii dintre ei au fost din satele Parohiei Malovăț, alții din alte sate răspândite până la marginea cea mai nordică a județului.

Cartea de față cuprinde fărâme de suflet românesc presărate în nenumăratele cântece bătrânești. Cu aceste cântece și-au trecut bătrânii noștri bucuriile și necazurile, sărbătorile și nenorocirile. Cu ele au mers la horă, la nuntă și la nedeie, cu ele au mers la muncă și pe front, la drum și în surghiun. Cântecele acestea au fost ca niște spovedanii de taină, prin care doinitorii și nu numai ei și-au exprimat iubirile și trăirile, speranțele și durerile.

Mulți dintre cei care ne-au împărtășit aceste perle de simțire și de limbă românească erau necunoscători de carte, neșcoliți și cu atât mai valoroase au fost creațiile pe care ni le-au împărtășit, fiindcă n-au fost poluate de creațiile culte. Unii erau cunoscuți în comunitate de lăutari sau cântăreți, alții păstrau cântecele drept secrete ale sufletului lor. Unii își câștigau existența cu aceste cântece, alții le cântau doar din plăcerea și bucuria de a le cânta. Îmi amintesc că eram copil și seara târziu trecea prin sat Aurel Gheran din Bârda cântând. Și câinii se opreau din lătrat ca să-l asculte. Mai târziu, taica Nicolae Tărăbâc din Malovăț, cel care a trudit paisprezece ani în gerurile Siberiei, mi-a destăinuit multe dintre cântecele lui de suflet cu care își trecuse mai ușor necazurile, suferințele, deznădejdile și dorul. Cântecul îi fusese prieten și medicament. Când fiul său, Grigore Tărăbâc, a citit acele cântece, a rămas foarte surprins, fiindcă… nu-l auzise niciodată pe tatăl său cântând acasă!  

În cartea de față sunt multe descrieri de datini și obiceiuri străvechi.

Cartea de față este un apel către toate generațiile prezente și viitoare de a iubi, de a păstra, de a-și însuși, de a transmite mai departe zestrea aceasta spirituală a Neamului Românesc.

Dumnezeu să-i răsplătească Doamnei Dr. Ionescu această jertfă, căci fără donația dânsei nu am fi reușit să facem investiția și să derulăm această acțiune.

*

Simpozioane.

I. În ziua de 29 oct., preotul Dvs. a participat la Simpozionul Internațional de la Vidin, dedicat Cuvioasei Teofana Basarab.

Simpozionul a fost organizat de către Asociația Vlahilor/Românilor din Bulgaria și Casa de Cultură „Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab” din Vidin. Sufletul acestei manifestări a fost Domnul Dr. Ivo Gheorghiev, președintele asociației amintite. Au participat 50 persoane din Bulgaria, România, Republica Moldova, Serbia și Albania. Au fost reprezentanți de la Universitatea din Craiova, Universitatea București, Academia Română, Senatul României, Senatul Republicii Moldova, Institutul de Lingvistică din București. Printre aceștia a fost și preotul Dvs. El a fost cum a fost, dar ceilalți au fost oameni ca lumea.

Participanții au prezentat diferite comunicări legate de secolul al XIV-lea în Principatele Române, în Bulgaria și în Peninsula Balcanică. Preotul Dvs. a prezentat comunicarea Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab – personalitate proeminentă a relațiilor româno-bulgare medievale. A vorbit liber, deși avea textul scris. Comunicarea s-a bucurat de mare succes, fiind cea mai legată de tema generală a simpozionului. Au fost prezentate filme adecvate.

Precizăm că în ziua premergătoare, adică ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab, mitropolitul Vidinului a oficiat în catedrala mitropolitană din Vidin slujbă dedicată sfintei. Gestul acesta marchează o schimbare de atitudine radicală față de anii trecuți. Au asistat participanții la simpozion care au ajuns acolo cu o zi mai devreme. Aceiași participanți au mers apoi la Albotina și au comemorat-o acolo.

Ideea înființării unei mănăstiri ortodoxe românești dedicată Cuvioasei Teofana Basarab propusă de preotul Dvs. a fost receptată cu bucurie și interes. Cei prezenți la simpozion au constituit un Comitet de inițiativă, cu aderare și angajament sub semnătură, asigurând că vor face tot ce depinde de fiecare în parte și de toți laolaltă ca să realizeze acest proiect.

II. În ziua de 30 Oct., preotul Dvs. a participat la Simpozionul Țara Severinului. Oameni, fapte, locuri de la Tr. Severin. A fost prima ediție a acestui simpozion organizat de Episcopia Severinului și Strehaei, inițiativa aparținându-i Preasfințitului Episcop Nicodim. Au participat invitați din țară, dar și din Ungaria, ierarhi, profesori, intelectuali, preoții din Mehedinți. Comunicările susținute de către participanți au fost de înalt nivel și ele au fost dedicate unor personalități istorice din Mehedinți și din țară. Preotul Dvs. a prezentat comunicarea Canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab – moment liturgic și istoric de referință. Comunicarea a fost ascultată cu interes de participanți, tocmai pentru noutatea și actualitatea temei abordate. Preotul a vorbit liber, deși avea textul pregătit. Textul urmează a fi publicat în volum.

În ziua precedentă, 29 octombrie, Preasfințitul Episcop Nicodim, împreună cu alți patru ierarhi, au pus piatra fundamentală pentru prima biserică închinată Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab la Strehaia.

*

Zâmbete.

☺La schimbarea orei, într-o autogară se anunță la difuzor: „Autobuzul de ora șapte pleacă la ora opt după ora nouă! Ați înțeles?”

„- Doamnă, vă dau o amendă de 100 lei pentru insultarea unui agent de circulație!” „- Dă-mi de 300, că n-am terminat!”

,,- Ce face găina după ce a ouat ?” „- Publicitate !”

Când mă duc la şef, / Îl găsesc cu chef; / Când mă duc la chef, / Îl găsesc pe şef”;

,,Oare nu-ţi mai aminteşti, / Vorba din bătrâni lăsată? / Din beţie te trezeşti,/ Din prostie niciodată (Păstorel Teodoreanu).

*

Botezuri. Cununii. Înmormântări.

În ziua de 22 oct. am oficiat Taina Sf. Botez pentru Guran Iasmina-Beatrice, fiica Domnului Guran Nicolae-Ion și a Doamnei Guran Doinița-Anișoara din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 22 oct. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Cârjoi Cosmin-Gabriel din Deveselu și Domnișoara Iorgovan Mădălina-Gheorghița din Malovăț, în ziua de 29 oct. pentru Domnul Coman Cătălin din Malovăț și Domnișoara Negrescu Ionela-Luminița din Negrești, iar în ziua de 30 oct. pentru Domnul Borugă Mihai și Doamna Trocan Ionela Nicoleta-Mihaela din Malovăț. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 16 oct. am oficiat slujba înmormântării pentru Șeitan Elisabeta (70 ani) din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!

*

Anunț. Sâmbătă, 19 noiembrie, preotul Dvs. nu va fi în parohie. Îi rugăm pe cei ce ar voi să oficieze anumite servicii în acea zi să le reprogrameze. În cazul în care va fi imposibilă reprogramarea, să anunțe din timp pentru a găsi un alt preot care să-l înlocuiască pe al Dvs. Vă mulțumim pentru înțelegere!

*

Program. În cursul lunii Noiembrie avem următorul program de slujbe: 5 Nov. (Malovăț – Bârda); 6 Nov. (Bârda); 8 Nov. (Pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 12 Nov. (Bârda – Malovăț); 13 Nov. (Malovăț); 19 Nov. (Malovăț – Bârda); 20 Nov. (Bârda); 21 Nov. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, a ora 12); 26 Nov. (Bârda – Malovăț); 27 Nov. (Malovăț); 30 Nov. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: