Atenţie la hieroglife!

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare,
Redactor-șef al revistei „Familia română”.

Mare atenţie la hieroglife! A nu le interpreta corect, poate duce la erori greu de îndreptat!

Acest îndemn este formulat în istoria ştiinţei atunci când e vorba de marele savant german Athanasius Kircher (1602-1680), cel care, prin inventivitate şi prin profunzime, a fost considerat „superstarul ştiinţific” al secolului său şi „egalul” lui Leonardo da Vinci, cu toate că a dat greş în încercările sale de a descifra hieroglifele egiptene.

În zilele noastre ceea ce se întâmplă în societate mai ales când e vorba de rezultatul unor alegeri constituie teren de multă dezbatere şi seamănă într-un fel cu hieroglifele.

Votul este un element de preţ în societăţile democratice, un lucru sfânt am putea zice. Deci rezultatele votului pot fi considerate… hieroglife („litere sfinte”). Cu toate acestea, se găsesc foarte mulţi comentatori care interpretează aceste rezultate în chei greşite, culpabilizând comunităţi pentru că au ales persoane pe care unii sau alţii nu le agreează.

E greu să descifrezi tainele unui suflet, darămite ale zecilor sau sutelor de mii de suflete. Voinţa colectivă rezultă din simple operaţiuni aritmetice de adunare, dar până să se ia decizia în fiecare persoană e o cale foarte complicată. Dacă se exercită corect, fără presiuni sau distorsiuni, voinţa colectivă e un element imperativ în democraţie. Care trebuie interpretat cu deferenţă şi nu cu epitete şi comparaţii indecente.

Spunem acest lucru acum pentru a atrage atenţia spre esenţe şi a ieşi din simplitatea unor interpretări hieroglifice infantile. Uneori exercitarea voinţei mulţimilor nu e de domeniul înţelegerii, ci al… evidenţei!

Nici Athanasius Kircher n-a reuşit să descifreze hieroglifele. Ştia limba coptă la fel de bine ca și Champollion (mai târziu), dar probabil că i-a lipsit piatra din Rosetta, unde cele trei limbi, hieroglifică, demotică şi greacă coexistau.

Se pare că şi în zilele noastre lipsesc uneori „pietrele unghiulare” după care să interpretăm sensurile şi semnificaţiile realităţii!

(16 iunie 2012)

Sursa: Ardelean Teodor, Pietre unghiulare pentru o… bibliotecă de idei, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2015, p. 70.