POEM PENTRU UNIRE

de Melania RUSU CARAGIOIU

De atâtea jertfe mari ni-e plaiul plin;
Sub lespezi e îngropată numai huma,
Unirea este cea care ne cheamă:
Dreptatea noastră-și face loc de-acuma…

Pleiadele de cărturari vestiți
În măiestrite graiuri limba cântă
Dor sfânt ce spre Unire ne frământă…

De ce un neam de-o limbă și de-o lege
Să stea în Principate despărțit?
UNIREA este cea care ne cheamă,
Vrem suverani! Vrem un popor unit! 

Popor străbun te-ai ridicat în ani
Cum crește floarea soarelui spre soare
Și-ai biruit largi hoarde de dușmani,
Iar doinele ți le-au cântat izvoare.

Popor viteaz, vestit în lumea veche,
Hălăduind pe plaiul înflorit,
Ți-ai făurit eroi ce n-au pereche
Și-n aur inima le-ai dăltuit.

Popor, tu cel mai drept din neamul trac
Înscrii în lume urme de granit
Și pe comori ai pus peceți de dac
Și-n hore ai brodat figuri de mit.

Popor sădit la temelii de stânci
Te-asemeni brazilor fără de moarte
Ce-și iau puteri din firele adânci
Ca veșnicia-n freamăt să le-o poate.

Popor al meu, mândrie peste timp,
Vestit pe mări și țări îndepărtate,
Ești muntele încununat de nimb
Când roată-i stau vestalele adunate…

Popor crescut sub falduri tricolore,
Purpură de drapel incandescent,
Ți-e plină viața, ca sânul de hore
Și-n vers de pace ești mereu prezent.      

Din fiecare bob de grâu ce crește,
Din fiecare  piatră de pe munte,
Poporul vrea Unirea și o cere…
Cu arma-n mână îndârjit se luptă,
Războiul taie pagini de durere
Și mamele își frâng inima ruptă…

Înscrie de trei ori poporu’ în faptă
Cuvântul drag: „UNIRE”, sus, pe steag
De-atâta timp poporul o așteaptă;
Victoria șterge lacrimi din șirag…  

În transparența hărții văd imagini
De vechi cetăți cu ziduri crenelate
Și carpatine culmi
Și munți și marea,   
Și ape ce-au lăsat în urmă pietre.
Mai văd noian de oști tălăzuite;
Aud și bucium, naiuri și-alăute.

Colinele și munții și pădurea
Se-apropie în joc mărunt de horă,
Iar din rotirea lor se naște o Țară:
O floare ce se-mbracă în strai de aur
În purpură  și în albastrul zării
Și în căușul de petale învolte
Stau așezări și mândre nestemate.

Din fiecare nestemată învie
Un Făt-Frumos, o dalbă Cosânzeană,
Un popor mândru, renumit, ce cântă:
„Azi, Țară, stăpânește fără teamă”
„Pământul strămoșesc, Tu, Suverană”,
„Unit-ai fiii tăi din văi cărunte”,
„Iubește pacea și apără glia!”  

Reverberând luminile din soare
Tu, Mândră a mea ȚARĂ, ROMÂNIA!