O Troiță cât un Imn Național!

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare,
Redactor-șef al revistei „Familia română”.

„Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrările tale!”. Așa mi-am început discursul „cultural-teologic” la Chișinău, sâmbătă 15 octombrie 2022, ora 13.00, cu ocazia sfințirii și vernisării unei TROIȚE MARAMUREȘENE, pe aleea principală ce duce spre Catedrala Mitropolitană din capitala unei Basarabii române tot mai frământate existențial și spiritual.

Scriu prezentul reportaj sub binecuvântarea Preasfințitului Iustin, al Maramureșului și Sătmarului, a sintagmei Preasfinției Sale despre „mândria nestricăcioasă a maramureșeanului”! Îl scriu eu, inițiatorul și susținătorul acestei lucrări, pentru că istoria acestui „fir de legătură” îmi este prezentă exact și nealterat în „buzunarul de la piept” și nimeni n-ar putea s-o facă mai bine!

E atât de frumoasă și de falnică această CRUCE creștină îndemnătoare la închinare, realizată de marele meșter Teodor Bârsan din Bârsana Maramureșului, încât fac greu o selecție de epitete logice, din câte am auzit în cele două zile de Hram al orașului Chișinău. Și nu-mi pot șterge sutele de imagini cu credincioși și credincioase ce-și duc teribil de ușor genunchii până spre pământ și mâinile până spre cer, într-o „figură acrobatică” tipic moldovenească și rusească, pe care o simți ca un fior de imn religios, aici, în fața unui simbol cu aspect de adevărată pecete creștină. 

Troița maramureșeană la Chișinău: 15 octombrie 2022; 15 ianuarie 1991

Minunată sculptură-broderie, înaltă de peste șapte metri, de peste o tonă, cu ornamentică explicită și sugerată, cu forme în lemn neîntrecut de frumoase ce generează și plecăciune, dar și înălțare, și vernicularitate, dar și modernitate temeluitoare! A fost foarte frumoasă și prima troiță maramureșeană, instalată și sfințită aici, la 15 ianuarie 1991, printr-o „aventură internațională” de grupul vrednicilor mei tovarăși întru acest crez românesc și creștinesc: Alexandru Perța-Cuza, Mircea Pop Buzești, Traian Decebal Remeș, Ioan Mihăilă ș.a. Zic „aventură” pentru că, deși trecerea a fost o „minune”, din categoria „Mare ești, Doamne…!”, cu Armata Sovietică pe graniță la Prut, într-o „republică unională condusă de români”, am turnat fundația pentru „Cruce” noaptea, ca să nu-i ofensăm pe ateii Moldovei Sovietice”, aici în locul ce marchează kilometrul zero al unei „provincii” ce n-avea voie nici să știe și nici să viseze vreo relație a Republicii dintre Prut și Nistru cu „Țara”! Pe aceeași stradă ce deschide Aleea spre Catedrală și unde am îndrăznit a o „așeza” fără nicio aprobare scrisă, ci doar cu toleranță și frică (vorbesc de strada Pușkin – și atunci și acum!) se afla Muzeul Ateismului din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, azi biserica ortodoxă cu Hramul Sfânta Teodora de la Sihla, o bijuterie arhitectonică dintre cele mai frumoase ale Basarabiei!

Dar „Mare ești, Doamne…!” rămâne ca definiție sintagmatică și pentru lucrurile petrecute în ultimele luni. Primarul Chișinăului Ion Ceban a solicitat Comisiei Naționale pentru Monumentele de For Public ca Troița maramureșeană plantată în urmă cu 31 de ani să fie restaurată, căci riscam „să se prăbușească” de-adevăratelea. Marele NOROC „al nostru” a fost că aici la Chișinău se știu faptele Mele (iertați ușoara lipsă de modestie!). Am vorbit Poporului la 27 august 1991, când s-a declarat „Independența”, am întemeiat Biblioteca Transilvania împreună cu Traian Brad de la Cluj, am donat 48.000 de volume, adică UN TIR DE CĂRȚI, procurate prin finanțarea integrală a marelui om de afaceri Josef Obernauer din Maramureș, am vorbit la Adunarea publică de inițiere a Zilei Limbii Române, am întemeiat Biblioteca „Maramureș”, una dintre cele mai moderne și active filiale de la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”, am publicat cărți ale autorilor basarabeni dar și ale unor confrați români vectorizați atitudinal spre Basarabia Română, am întreținut relații cu cei mai mari cărturari ai acestei părți esențiale a Românității (Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi ș.a.) … Iar lista o opresc aici din aceleași rațiuni de autoprotejare în fața unor posibili „analiști”.

Filiala „Maramureș” din Chișinău

Și un alt mare Noroc, derivat din faptul că Valentina Volontir, directoarea de mai ieri a Direcției Cultură, împreună cu Mariana Hârjevschi, director general al Bibliotecii Hasdeu, mi-au solicitat o… Istorie a Troiței, cerându-mi să atașez și „aprobările” din 1991! Le-am scris Istoria, așa cum a fost, cu „abuzul național” de a planta primul monument românesc în această parte a Uniunii Sovietice și am făcut trimitere „bibliografică” la faptul că Tudor Zbârnea, Președintele acestei importante „Comisii”, este chiar „instructorul” de la Direcția Cultură care ne-a păzit în „noaptea de montaj” din 14 spre 15 ianuarie 1991! Fratele Tudor, un prieten din Galeria oamenilor rari ai Nației Române, director general al Muzeului de Artă a Moldovei, a ținut cont de toate aceste „dimensiuni de relație dintre Maramureș și Basarabia” și mi-a propus simplu: „Să păstrăm locul, aducând o altă TROIȚĂ!”.

De la acest moment începe un alt capitol în care „Doamne, Doamne” a lucrat pe repede-înainte. Demersuri urgente prin Gheorghe Șimon (deputat) și Florin Tătaru (ex-deputat) la Transelectrica București; contract cu Părintele Teodor Bârsan, angajat în multe lucrări în Țară și străinătate; referate, expertize, aprobări, despre care nu menționez nimic în plus decât ceea ce este extrem de evident. Anume că Neamul nostru, și cel de aici, dar și cel din Republica Moldova, n-are „exercițiul birocrației esențiale” și, drept consecință, aplică regulile „autoprotecției personale”. Vă puteți închipui, iubiți cititori, că mi s-a cerut în ultimele zile să aduc hârtii de aprobare a „Exportului de monument” de la Ministerul de Externe al României! Certificat-expertiză, de la Ministerul Culturii, care să dovedească faptul că Troița este „autentică”? Dar, mai ales, solicitarea de a le trimite aprobarea de la Moscova pentru prima troiță!?

Le-am biruit pe toate, treptat-treptat, cu sprijinul lui Tudor Zbârnea, Marina Damian, noul director al Direcției Cultură, dar, mai ales, al Primarului General al Municipiului Chișinău, Ion Ceban, despre care mulți prieteni adevărați, intelectuali adevărați și români adevărați mi-au spus „lucruri grele”, apte să-mi ucidă speranța de „ajutor”. Am crezut și de data aceasta în Dumnezeu și am crezut și în acest Om, pentru că știam că, deși unii îl consideră „mai puțin român”, în fața unei provocări precum cea despre care vorbesc aici nu se va opune! Nu numai că „nu s-a opus”, dar a devenit sufletul organizatoric al tuturor preparativelor, iar efectul a fost că, de Ziua Orașului, TROIȚA MONUMENTALĂ, finanțată de Transelectrica București și sculptată de Părintele Teodor Bârsan a fost sfințită și străjuiește în locul pe care, prin aceste „Istorii” Maramureșul și l-a cucerit în chiar inima Chișinăului.

Îți mulțumesc, Doamne, că m-ai învrednicit și cu această „bătălie”! Și că în acest fel Maramureșul a ajuns să fie apreciat, acolo în Basarabia, pământ atât de frământat prin vremuri, dar atât de drag, cel puțin pentru forța sinergică a datului istoric fundamental, că Descălecătorii, Dragoș și Bogdan, din Maramureș, au întemeiat o Moldovă atât de mare la trup! Și atât de solidă, încât oricâte opreliști s-au abătut asupra ei, a izvodit mereu și mereu porți de ieșire și formule de salvare din negurile veacurilor „mai vechi” sau „mai noi”! Și-ți mai mulțumesc, Doamne, că m-ai ajutat să cred în oameni, să stau alături de ei și să mă înomenesc cu câte ceva, la fiecare ocazie de comunicare și comuniune!

P.S.1 Transportul a fost asigurat de Părintele Bârsan, cu mașina sa echipată pentru astfel de „întreprinderi”! Un preot-sculptor care a răbdat multe ore de așteptare atât în vama românească Albița, cât și în cea moldovenească de la Leușeni. A suportat umilințe ale vameșilor și grănicerilor, uniți de același sentiment de batjocură că „uite mă cu ce se ocupă unii în vremurile astea grele”. Dar oare vom reuși să ieșim de sub povara acestor „vremuri” fără Dumnezeu? De asemenea, menționez că toți cei din executivul Primăriei au rămas uimiți de câte meserii „știe” acest popă-artizan, care a coordonat instalarea TROIȚEI din Maramureș în inima Chișinăului.

Troita Chisinau

P.S.2 În PISANIE am așezat și un text din cartea „Dăruind vei dobândi” de N. Steinhardt, cu convingerea că rostirile sale despre cruce aduc suficientă lumină călăuzitoare într-un înscris votiv firesc și necesar. De altfel, Monahul Nicolae Delarohia a devenit în ultimele trei decenii unul dintre cei mai importanți exponenți intelectuali ai credinței noastre ortodoxe, adevărat și autentic ambasador al nostru pe coordonatele deschiderii spre lume!

* Text publicat de Gazeta de Maramureș, 24 octombrie 2022.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: