de Valer POPEAN
Te răstignesc pe așternut de șoapte
Cu florile iubirii presărat
Când clopotele încă bat în noapte
În sărutări de foc te-am îmbrăcat.
Și răstigniți pe clipele tăcute
Arzând precum feștila-n felinar
Ne rătăcim prin dorurile multe
Uitând de filele din calendar.
Iar lângă steaua care-n zori dispare
Vom zăbovi uitați prin galaxii
Sau poate vom ajunge-n Carul Mare
Răpuși târziu de verbul a iubi.
Din frunzele ce toamna le revarsă
Peste alei ascunse-n trandafiri
Când clipele în zori fac cale-ntoarsă
Vom construi un pod prin amintiri.
Și răstigniți pe șoapte și cuvinte
Cât clopote mai bat prin galaxii
Ne vom iubi uitând de jurăminte
Pe maci și trandafiri în zori de zi
Să-i fie poezia sa veșnica amintire. Lăudabil pentru cei care îl omagiază!