ALA MÎRZA-TURBAL: SĂ-ȚI FIE SUFLETUL FRUMOS – versuri pentru copii

Foto: Biblioteca Națională pentru copii „Ion Creangă”, Chișinău, R. Moldova

semnal editorial

de Vasile BELE

Motto:

„Copile,
Să-ți fie sufletul frumos,
Să faci în viață numai bine,
Să-ți fie chipul luminos,
Ca să trăiești cum se cuvine”

(Ala Mîrza-Turbal, din poemul „Să-ți fie sufletul frumos”)

„Poezioarele din această cărțulie au luat naștere din necesitatea de a utiliza, în cadrul lecțiilor (la subiecte ce țin de versificație, de gramatică etc.), materiale didactice și imagini frumoase, sugestive, pe care mi le putea oferi Internetul. Nu aveam intenția să le adun într-o carte și n-am păstrat adresele electronice ale multor fotografii, extrase de pe diverse site-uri, pe care mi le propunea Google, dar le mulțumesc din suflet autorilor, le sunt recunoscătoare pentru munca și talentul Dumnealor, pentru posibilitatea de a contribui și cu ajutorul acestor imagini la educarea generației în creștere”, ne face mărturisirea sinceră, autoarea volumului „Să-ți fie sufletul frumos – versuri pentru copii”, Ala Mîrza-Turbal, în „Cuvânt către cititori”. 

Ala Mîrza-Turbal

În sfârșit am avut bucuria de a ne vedea și față în față, că ne cunoaștem de ceva vreme și chiar socializăm pe rețelele moderne.

Iată, în Suceava, la Fundu Moldovei, în cadrul Salonului Internațional de Cultură și Spiritualitate „Ion Grămadă”, organizat de către Societatea Culturală „Apollon”, prin Excelența Sa, George Călin – Ambasador Cultural – Convenția O.N.U., Geneva și scriitoarea Limona Rusu.

Aici, în cadrul acestei eveniment cultural de excepție ne-a fost dat să ne întâlnim și, așa cum se întâmplă în astfel de împrejurări, să facem schimb de carte. Norocul mi-a surâs. Sunt posesorul unui volum, care poartă amprenta de suflet a lui Ala Mîrza-Turbal. O amprentă de suflet, pentru suflete. În fapt, este vorba despre volumul de „Versuri pentru copii. Să-ți fie sufletul frumos”, apărut în condiții grafice deosebite, la Editura Pontos, Chișinău, 2016, 56 p., ISBN 978-9975-51-732-4 și conceput în 5 secțiuni/capitole.

Astfel, secțiunea/capitolul I, intitulată „Copii cuminți, copii frumoși”, cuprinde câteva poezioare, dedicate unor persoane dragi, precum ,,Gimnasta”, dedicată lui Adina Ladaniuc, din municipiul Chișinău – o excelentă și talentată gimnastă, care „promite mult”, pentru că sportul și gimnastica îi sunt în suflet:

„Zilnică muncă depune Adina,
E hărnicuță, isteață albină,
Chiar obosită, ea crede cu-ardoare,
În fericire și-n visul ce-l are!”,

(„Gimnasta”), p. 7. Poezioara „Voinicelul”, îi este dedicată lui Nichita Josan, din Râbnița, „Dragostea bunelului”, dedicată lui Gheorghe Codrean s. Jora de Jos și nepoatelor Domniei Sale – Andreea și Alexandra:

„Între fete frumușele,
Înflorești, zâmbești, bunele…
Fac nepoatele ce vor
Astăzi cu bunelul lor”,

(p. 5). Mai avem două dedicații, speciale, zic eu. Una pentru „Liudica Grosu – o fetiță bună și talentată din municipiul Bălți”, „O fetiță minunată – Liudica”:

„Micuța Liudica-i fetiță cuminte,
Din multe culege ea învățăminte,
Vorbește corect, se exprimă frumos,
Oricine-o ascultă-i uimit, bucuros!”, (p. 5).

Cealaltă dedicație îi este dăruită lui „Emilia Mîrza, un îngeraș dulce și inteligent din municipiul Chișinău”, poezie care poartă și numele volumului, „Să-ți fie sufletul frumos”:

„Să prețuiești pământul, omul,
Tot ce-ncălzește bunul Soare,
Să-ți fie dragi izvorul, pomul
Și tot ce are-n jur suflare!”, (p. 4).

Secțiunea/capitolul II, numit metaforic „Versuri pentru pici voinici”, are o frumusețe aparte. Paleta animăluțelor folosite drept modele în predare la clase, este diversificată și, evident, versificată. Cu talent și har, autoarea, Ala Mîrza-Turbal, profesoară de limba și literatura română (Liceul „Evrika”, or. Râbnița), prin minunatele poezii dedicate copiilor, lansează invitația de a fi prezent la o oră de predare, inclusă în programa școlară, în paralel cu invitația de a participa, împreună cu clasa, într-o excursie, la Grădina zoologică sau într-un parc, în menajeria circului, sosit cu spectacole, de câteva zile în oraș.

În poezia „Melcul și cățelul”, (p. 9), asistăm la un dialog între cele două animale – melcul, mult prea încet și foarte calculat și cățelul – mult prea jucăuș, prietenos, într-o alergare continuă:

„- Nene Melc, te-ai rătăcit?
– Nu! Eu vin în ospeție”,

Apoi, ne (re)întâlnim cu familia de „rățuște-gâgâlici” (a se vedea poezioarele „Familia” și „Dor de mamă”), cu „Motanul și șoricelul”, (p. 11):

„- Motănele, hai la joacă!
Foarte cald mi-i astăzi, pleacă!”.

După „somnul de frumusețe”, motanul se întâlnește cu câinele („Câinele și motănașul”), dar și cu porția de lăptic („Motănașul și laptele), în timp ce, curios, cineva observă că „Veverița obosită”, încă își mai adună nuci și alune, drept provizii pentru iarna ce se anunță:

„- Nu mai pot s-ajung în pat,
Vreau să dorm, aici, pe-un ram,
Fug pe urmă la cărat,
Alte nuci, odihnă n-am…!”, (p. 12).

Între timp, „Cocoșii-fotbaliști”, își revendică teritoriul din ogradă, sub privirile curioase, pentru că „Pisicuțul în papuc”, nu prea înțelege joaca acestora. „Vulpea la baltă”, ar dori (șireată cum este!), să lege prietenie cu niște rățuște. Ba, vulpea, ar vrea să învețe să înoate. O fi vrând ea, dar rățușca i-a înțeles șiretlicul! În tot acest timp, „Ursul și albina”, își „dau mâna”, de dragul unui bob de miere.

Observ, spre bucurie, că motivul tematic al motanului (pisica), este evident. Iar ne întâlnim, cu un motan, dar de această a urcat în pom. Un altul, dintr-o altă gospodărie, admiră frumusețea lalelelor („Motanul și lalelele”). Curios ce se află într-un acvariu, ghici?, motanul a făcut o băiță, pentru că „A căzut mâța-n acvariu…”, (p. 22).

În tot acest minunat crâng, rai pentru fiecare animal, găsim și un pui de hamster, „Tata-cocoș” și „Mama-găină” și-au adunat familia pentru o poză de familie, iar „Veverița flămândă”, înainte să plece „La culcare!”, mai cere o porție de prăjitură:

„Vine vremea de culcare,
Nu-mi umblați printre picioare,
Mergeți toți la cuibușor,
Noapte bună! Somn ușor!”.

Puteau lipsi, din acest spectacol, porumbeii? Categoric, nu! Însetat din pricina arșiței „Porumbelul într-o zi de vară”, își spală capul și gustă din răcoarea izvorului. Apoi, folosind cuvântul magic – mulțumesc! – se duc la umbră. Dar să nu uităm de curajul (sau îndrăzneala) unor porumbei. Mă refer aici la „Porumbeii îndrăzneți”, care:

„Ciugulesc din palma mea,
Tot ce zilnic pun pe ea:

 

Semincioare, prăjituri,
Biscuiți, firimituri,
Apoi zboară în tării:
– Mâine, te-așteptăm să vii!”, (p. 20).

Ursul alb, sătul de pește, se odihnește… În fapt el ar vrea să se bronzeze, dar atracția peștelui este mai mare decât o oră de bronzat, nu-i așa? Vedeți, poezia „Ursuleții albi”, (p. 21).

Poeziile sunt o atracție, o dovadă în plus autoarea stăpânește prin excelență, arta scrisului, arta versificației. Rimele, foarte frumos așezate, dau plăcere poeziilor și te trimit, vrei-nu-vrei, în anotimpul copilăriei, în frumoasa lume a copilăritului.

(va urma)