E nevoie de… presă românească!

03/05/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Teodor Ardelean

Ne-am revendicat mereu în istorie de la statutul de „sedentari”. Probabil că am şi fost „cel mai sedentar popor al Europei”. O bună bucată de vreme. Căci înainte-vreme, de aici din Bazinul Carpaţilor se pare că au pornit populaţiile spre celelalte zări. Aici erau zăcămintele de sare, iar civilizaţiile nu se puteau edifica decât acolo unde se găsea acest important produs pentru viaţă, azi atât de hulit. Cel puţin aşa susţin cei mai importanţi istorici europeni.

În ultimii ani românii au devenit cel mai migrator popor al noii Europe. Circa 20% dintre concetăţeni au luat destinul în braţe şi azi îi găsim în Italia, Spania, Marea Britanie, Portugalia, Franţa ş.a.m.d. Numărul celor care au plecat dincolo de fruntariile ţării nici nu se ştie cu precizie deoarece unii ies din ţară cu buletinul şi acolo unde ajung se descurcă în fel şi chip fără să se înregistreze oficial. Oricum, se ştie că există aglomeraţii europene cu mare pondere românească: Castellon de la Plana, Coslada, Arganda del Rey, Milano, Roma ş.a.

Cu un astfel de fenomen nu se poate lupta. Nici nu ştiu dacă este cazul. Probabil că „lecţia de serviciu” ar trebui să fie cea a comunităţii româneşti din Montreal. Citește restul acestei intrări »


România și poienile cu narcise!

18/04/2021

Luna mai este cea în care, pe sute de hectare, în poieni, înfloresc narcisele, un covor floral care se întinde cât vezi cu ochii și seamănă cu un paradis natural aproape ireal, o adevărată minune a naturii.

Astfel de poieni se află în mai multe locuri din țară și sunt rezervații naturale, în care, florile cu miros îmbătător, sunt ocrotite de lege și nu pot fi culese decât în anumite zile, fiind doar o încântare a ochilor.

Poienile cu narcise le veți putea admira în mai multe locuri din România. Iată mai jos o parte dintre ele: Citește restul acestei intrări »


Protecția datelor personale și mediul online

06/04/2021

de dr. Ioan GOGOTA
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

Având în vedere noile provocări cu care se confruntă sectoarele IT&C din partea amenințărilor cibernetice cu valențe critice pentru securitatea națională și pentru a preveni atacurile cibernetice, care sunt foarte dificil de identificat (exploatând vulnerabilitatea umană din spațiul virtual) este realmente nevoie de politici și proceduri clare de securitate, un management eficient al sistemelor informatice și de tehnologii care pot preveni atacurile cibernetice ce prezintă un nivel ridicat de complexitate, utilizând instrumente cibernetice diversificate, adaptate scopurilor operaționale, cu tehnologii avansate.

În acest context și Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, trebuie să facă față la astfel de provocări, prin specialiști specializați în acest domeniu, promovând problema securității din sfera ciberneticii prin politici și proceduri clare de securitate, un management eficient al sistemelor informatice și prin tehnologii care pot preveni atacurile informatice de orice fel, dar și consolidând o cultură de securitate cibernetică care să contribuie la diminuarea riscurilor generate de interacțiunea omului cu noile tehnologii.

Suntem expuși, în fiecare zi, atât acasă cât și la serviciu la amenințări din spațiul virtual, Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, o ţară de români înnobilaţi (II)

23/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Statutul de ţară românească demnă pe care o avea prin secole Ţara Lăpuşului era dată, desigur, şi de acei români liberi, înnobilaţi mai ales în secolul frământat al XVII-lea transilvan. Principii Transilvaniei nu aveau cum să nu răsplătească mai cu seamă pe puşcaşii lor ce apărau cetăţile Gherlei, Dejului, Chioarului, sau participau la războaie şi la expediţii militare, dând dovadă de curaj şi de fidelitate faţă de ţară şi faţă de principi. Să ne imaginăm astfel pe un mic nobil român (un fel de chiabur, cum i se zicea unui ţăran mai bogat până la colectivizare), scoţându-şi din ladă hainele cele bune şi banii, înarmându-se cu arcul cu săgeţi şi puşca, luându-şi rămas bun de la soţie, copii, mamă, bunică, îndreptându-se cu sluga sa, tot înarmată, spre tabăra militară şi de acolo la război, sau la expediţii militare în Ţara Românească, în Polonia şi în alte locuri îndepărtate. Aceasta era datoria nobililor de atunci, inclusiv şi a celor lăpuşeni. Sigur că majoritatea ţăranilor erau iobagi şi în Ţara Lăpuşului, la marea nobilime maghiară. Dar ei aveau în nobilimea românească mereu o raportare de viaţă liberă, neaservită, şi astfel căutau mulţi să iasă din această stare de aserviţi şi fenomenul înnobilării este presărat pe tot întinsul secolului al XVII-lea mai ales. Să trecem în revistă câteva familii de nobili români, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică.

Baba, com. Coroieni

1405: Prima atestare documentară; se presupune că acest sat românesc a fost întemeiat de un cneaz – afirmă Kadar Jozsef.

1553: Aparţine de cetatea Ciceului; voievod era Ioan Maxin şi cneaz Todor.

1590, înainte de -: Principele Sigismund Bathory donează Baba lui Petru Maxin din Drăghia.

Băiuţ, comună  Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, o ţară de români înnobilaţi (I)

19/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Vrednicia unor bărbaţi români din secolele XVI-XVII, mai ales pe linie militară, în slujba ţării lor şi a principilor Transilvaniei i-a adus în starea de nobili, ieşind astfel din iobăgie, ei şi urmaşii lor, din veac în veac, şi trăind mândri de libertatea lor, de faptul că erau stăpâni pe moşia lor. Nu erau nobili mari, ca să umple cu castele impunătoare Ţara Lăpuşului, important era că nu mai erau şerbi la nobilimea mare ungară din zonă. Aveau acte în regulă, în calitatea lor de nobili cu diplome princiare cu blazon. Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti (III)

17/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Cu fiecare creaţie a altui sat în această lume fabuloasă a toponimelor româneşti intrăm parcă într-o poveste a limbii române de demult, cu urşi, lupi, zimbri, măguri, poieni, poieniţe, feţe de dealuri, feţişoare, alunişuri, făgeturi şi făgeţele, văi cu ulmi, plopişuri, frăsinişuri, leurdişuri, preluci, pâraie, izvoare, moine, obcine, obârşîi, dumbrave, şesuri, coaste, guri de văi, vâlcele, maluri, zăvoaie etc., totul înscriindu-se într-o poveste pe care o trăiau zilnic strămoşii noştri.

Să urmărim, în continuare, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice.

Strâmbu-Băiuţ, com. Băiuţ    Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti (II)

11/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

„Ţesătura”, mai bine zis “broderia” de secole a teritoriului locuit de români cu toponime (nume de locuri din fiecare sat, târg, oraş), în toate provinciile româneşti, îşi aşteaptă încă cercetătorii. Visez la o astfel de lucrare, în zeci de volume, cu toponimia satelor din Transilvania (cu Maramureşul, Sătmarul, Bihorul, Aradul, Banatul, Caraşul), Moldova, Basarabia, Muntenia (cu Oltenia), Dobrogea, pe bază de documente istorice, atestate pe trepte de timp, lucrare de realizat, în colaborare, de lingvişti şi istorici. Când se va realiza acest deziderat, abia atunci putem spune că suntem o ţară aşezată. Şi mai ales astăzi este nevoie de aşa ceva, când şi la ţară, pe mulţi nu-i mai interesează cum s-au numit sau se numesc anumite locuri din satul respectiv, la şcoli nu se mai ocupă de acest tezaur minunat al colţului de patrie al fiecăruia, tezaur lăsat ca zestre de strămoşi. De precizat că toponimele culese de monograful comitatului Solnoc-Dăbâca, şi anume de Kádár József, au unele neclarităţi, apar cuvinte deformate, schimonosite – cum se zice în popor, culese greşit, din cauză că autorul nu stăpânea la perfecţia limba română şi paleografia. Am pus în paranteze drepte cuvântul corect, reieşit din altă treaptă istorică, dar şi cuvântul posibil, cu semnul întrebării. E necesară, aşadar, şi cercetarea surselor documentare originile folosite de Kádár József. Să urmărim, în continuare, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice.

Libotin, com. Cupşeni

1766: Grui lui Poieni, Zăvoiu lui Timbuş, Răstoci, Rătunda, Valea Trestie, La Tier, Gura Văii Resulor, Vale Frasinilor, Gialu Corbului, Poienile Iosipeşti, Vale lui Magdo, Pădure între Libotine, Voie [Valea] lui Balc, Gialu Maluntui, Prisac, Râu Libotinului – pârâu.

1864: Valea Bârnelor, Faţa Lazurilor, Valea lui Balcu, Lazu lungu, Zăvoiu lui Blaznicu, Dealu Corbului, Rotunda, Valea Resitzelor, Valea Merilor, Fundătura, Roşicie, Valea Zimbrelor, Dosu lui Malden Budaie, Valea Rusului, Dealu lui German.

Măgoaja, com Chiuieşti    Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti

04/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Privind în interiorul localităţilor „Ţării Lăpuşului” avem un „covor” minunat de toponime româneşti creat de-a lungul secolelor de românii băştinaşi ai acestei frumoase ţări, fiecare sat având o zestre specifică potrivit ansamblului geografic şi, desigur, sensibilităţii poporului de rând. Toponime maghiare sunt în doar două localităţi: Dămăcuşeni şi Târgu Lăpuş, localităţi înconjurate de sate româneşti. Să urmărim, aşadar, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice. De precizat că toponimele au fost culese de monograful comitatului Solnoc-Dăbâca, şi anume de Kadar Jozsef, din documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi din secolul al XIX-lea, anul fiind menţionat la începutul înşirării toponimelor (respectând regula de transcriere menţionată anterior). Am inclus, fireşte şi denumirea românească a localităţii, de la prima atestare documentară, acolo unde există această situaţie.

Baba, com. Coroieni

1405 (prima atestare documentară): Baba. Kadar Jozsef scrie că probabil denumirea vine de la cneazul satului, sat care este atestat atunci că era românesc şi aparţinea de cetatea Ciceului.

1864: Foroiele, izvoare; Dumbrava, pădure întinsă; Batalău, pădure mare; Tău, două pâraie unite.

1898: Buciumeni.

Băiuţ, comună

1864: Izvoru lui Mihai, pădure de fag și loc de ardere a cărbunelui; Pleşca, tot astfel; Prislop, pădure de fagi; Văraticu, brădet; pârâul Băiuţului, izvorăşte din Prislop.

1898: Fundac, Capra, Dâmbu lui Bulciug, Calvaria, Prislop (1336 m.), Văratic (1353 m.).

Boiereni, aparţine oraşului Târgu Lăpuş  Citește restul acestei intrări »


MI-AR PLĂCEA SĂ FIU UN CURCUBEU

04/03/2021

de Andreea ȚÎMBALĂ
                     Chișinău

Mi-ar plăcea să fiu un curcubeu.

Ce este curcubeul? Curcubeul este un fenomen al naturii, multicolor. Are tocmai 7 culori: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. El este un fenomen optic care i-a naștere din cauza dispersiei şi reflexiei luminii solare în picăturile de ploaie din atmosferă.

De obicei, apar două curcubeie: principal şi secundar. În arcul curcubeului, roșul se situează în partea exterioară, în timp ce la acel secundar, roșul se situează în interior. Galbenul solar, oranjul natural, roșul ca para focului, violetul violent, albastrul puternic, fragmentat, verdele ierbii şi bleul cerat. O mulțime de culori importante alcătuiesc întreg curcubeul! Citește restul acestei intrări »


Bazinul Lăpuşului, leagăn de secole al limbii române

27/02/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Port popular din Suciu de Sus, Țara Lăpuşului

În lucrarea austriacului Ignaz Lenk von Treuenfeld, apărută la Viena în 1839, se descrie şi bazinul râului Lăpuş, care străbate o „ţară românească” veche, cu o identitate etno-culturală specifică. Lăpuşul este un afluent principal al râului Someş şi izvorăşte în munţii Ţibleşului. Lenk pomeneşte de următoarele toponime româneşti ale traseului acestui râu (cu munţi prin care trece şi afluenţi ai săi) (parantezele îmi aparţin, iar transcrierile sunt făcute după regulile pomenite anterior): Ţibleş, Poiana Zimbrului, Porchi, Dealu Şpanului, Breaza, Aluniş, Dumnezău (în original Dumnyezeou), Dealu Caşelului, Coplopi, Aruncaş, Vârvu Fuz, Dealu Gimii, Dealu Barcului, Cârlior, Dealu Runcului sau Dealu Sărnii şi ruinele Cetăţii Chioar, Varaştină sau Dealu Domoriu, Dealu Mesteacănului, Piatra Cozlii, Dealu Viilor, Dealu Şterna, Cornecu, Dealu Fraşului, Dealu Hagăului, Dealu Hirzi, Dealu Glodului, Dealu Măgurii, Beşerei, Damian, Dealu Popii, Măgura, Vârvu Săcăturii, Muncel, Dealu Spânzu, Măgura, Vârvu Gucii, Dealu Pietrisăului, Dealu Bodârle, Suplai, Dealu Tăuşor (în original Djálu-Tuusor), Poiana Caselor, Dealu Pietrii, Vârvu Comorii, Dealu Runcului, apoi pâraiele: Valea Aranioş, Valea Tiuşii, Valea Borşa, Valea Coşilor, Valea Stejerului, Valea Ferice, Valea Rea, Valea Topliţii, Valea Mesteacănului, Valea Napradului, Valea Vădurele, Valea Husie, Valea Poieniţii, Valea Piroşii, Valea Şoimuşenilor, Valea Ilondii, Valea Gâlgăului, Valea Glodului, Valea Măgurii, Valea Căpâlnii, Valea Muncelului, Valea Caselor, Valea Poitru, Valea Copianului, (pârâul) Căpriorii, Valea Ur[i]ului din Jos, Valea Coşdrioarii, Valea Gârbăului, Valea Mihăileşti, Valea Baţii, Valea Ţibleş etc.  Citește restul acestei intrări »