Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti (II)

11/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

„Ţesătura”, mai bine zis “broderia” de secole a teritoriului locuit de români cu toponime (nume de locuri din fiecare sat, târg, oraş), în toate provinciile româneşti, îşi aşteaptă încă cercetătorii. Visez la o astfel de lucrare, în zeci de volume, cu toponimia satelor din Transilvania (cu Maramureşul, Sătmarul, Bihorul, Aradul, Banatul, Caraşul), Moldova, Basarabia, Muntenia (cu Oltenia), Dobrogea, pe bază de documente istorice, atestate pe trepte de timp, lucrare de realizat, în colaborare, de lingvişti şi istorici. Când se va realiza acest deziderat, abia atunci putem spune că suntem o ţară aşezată. Şi mai ales astăzi este nevoie de aşa ceva, când şi la ţară, pe mulţi nu-i mai interesează cum s-au numit sau se numesc anumite locuri din satul respectiv, la şcoli nu se mai ocupă de acest tezaur minunat al colţului de patrie al fiecăruia, tezaur lăsat ca zestre de strămoşi. De precizat că toponimele culese de monograful comitatului Solnoc-Dăbâca, şi anume de Kádár József, au unele neclarităţi, apar cuvinte deformate, schimonosite – cum se zice în popor, culese greşit, din cauză că autorul nu stăpânea la perfecţia limba română şi paleografia. Am pus în paranteze drepte cuvântul corect, reieşit din altă treaptă istorică, dar şi cuvântul posibil, cu semnul întrebării. E necesară, aşadar, şi cercetarea surselor documentare originile folosite de Kádár József. Să urmărim, în continuare, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice.

Libotin, com. Cupşeni

1766: Grui lui Poieni, Zăvoiu lui Timbuş, Răstoci, Rătunda, Valea Trestie, La Tier, Gura Văii Resulor, Vale Frasinilor, Gialu Corbului, Poienile Iosipeşti, Vale lui Magdo, Pădure între Libotine, Voie [Valea] lui Balc, Gialu Maluntui, Prisac, Râu Libotinului – pârâu.

1864: Valea Bârnelor, Faţa Lazurilor, Valea lui Balcu, Lazu lungu, Zăvoiu lui Blaznicu, Dealu Corbului, Rotunda, Valea Resitzelor, Valea Merilor, Fundătura, Roşicie, Valea Zimbrelor, Dosu lui Malden Budaie, Valea Rusului, Dealu lui German.

Măgoaja, com Chiuieşti    Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti

04/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Privind în interiorul localităţilor „Ţării Lăpuşului” avem un „covor” minunat de toponime româneşti creat de-a lungul secolelor de românii băştinaşi ai acestei frumoase ţări, fiecare sat având o zestre specifică potrivit ansamblului geografic şi, desigur, sensibilităţii poporului de rând. Toponime maghiare sunt în doar două localităţi: Dămăcuşeni şi Târgu Lăpuş, localităţi înconjurate de sate româneşti. Să urmărim, aşadar, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice. De precizat că toponimele au fost culese de monograful comitatului Solnoc-Dăbâca, şi anume de Kadar Jozsef, din documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi din secolul al XIX-lea, anul fiind menţionat la începutul înşirării toponimelor (respectând regula de transcriere menţionată anterior). Am inclus, fireşte şi denumirea românească a localităţii, de la prima atestare documentară, acolo unde există această situaţie.

Baba, com. Coroieni

1405 (prima atestare documentară): Baba. Kadar Jozsef scrie că probabil denumirea vine de la cneazul satului, sat care este atestat atunci că era românesc şi aparţinea de cetatea Ciceului.

1864: Foroiele, izvoare; Dumbrava, pădure întinsă; Batalău, pădure mare; Tău, două pâraie unite.

1898: Buciumeni.

Băiuţ, comună

1864: Izvoru lui Mihai, pădure de fag și loc de ardere a cărbunelui; Pleşca, tot astfel; Prislop, pădure de fagi; Văraticu, brădet; pârâul Băiuţului, izvorăşte din Prislop.

1898: Fundac, Capra, Dâmbu lui Bulciug, Calvaria, Prislop (1336 m.), Văratic (1353 m.).

Boiereni, aparţine oraşului Târgu Lăpuş  Citește restul acestei intrări »


MI-AR PLĂCEA SĂ FIU UN CURCUBEU

04/03/2021

de Andreea ȚÎMBALĂ
                     Chișinău

Mi-ar plăcea să fiu un curcubeu.

Ce este curcubeul? Curcubeul este un fenomen al naturii, multicolor. Are tocmai 7 culori: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. El este un fenomen optic care i-a naștere din cauza dispersiei şi reflexiei luminii solare în picăturile de ploaie din atmosferă.

De obicei, apar două curcubeie: principal şi secundar. În arcul curcubeului, roșul se situează în partea exterioară, în timp ce la acel secundar, roșul se situează în interior. Galbenul solar, oranjul natural, roșul ca para focului, violetul violent, albastrul puternic, fragmentat, verdele ierbii şi bleul cerat. O mulțime de culori importante alcătuiesc întreg curcubeul! Citește restul acestei intrări »


Bazinul Lăpuşului, leagăn de secole al limbii române

27/02/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Port popular din Suciu de Sus, Țara Lăpuşului

În lucrarea austriacului Ignaz Lenk von Treuenfeld, apărută la Viena în 1839, se descrie şi bazinul râului Lăpuş, care străbate o „ţară românească” veche, cu o identitate etno-culturală specifică. Lăpuşul este un afluent principal al râului Someş şi izvorăşte în munţii Ţibleşului. Lenk pomeneşte de următoarele toponime româneşti ale traseului acestui râu (cu munţi prin care trece şi afluenţi ai săi) (parantezele îmi aparţin, iar transcrierile sunt făcute după regulile pomenite anterior): Ţibleş, Poiana Zimbrului, Porchi, Dealu Şpanului, Breaza, Aluniş, Dumnezău (în original Dumnyezeou), Dealu Caşelului, Coplopi, Aruncaş, Vârvu Fuz, Dealu Gimii, Dealu Barcului, Cârlior, Dealu Runcului sau Dealu Sărnii şi ruinele Cetăţii Chioar, Varaştină sau Dealu Domoriu, Dealu Mesteacănului, Piatra Cozlii, Dealu Viilor, Dealu Şterna, Cornecu, Dealu Fraşului, Dealu Hagăului, Dealu Hirzi, Dealu Glodului, Dealu Măgurii, Beşerei, Damian, Dealu Popii, Măgura, Vârvu Săcăturii, Muncel, Dealu Spânzu, Măgura, Vârvu Gucii, Dealu Pietrisăului, Dealu Bodârle, Suplai, Dealu Tăuşor (în original Djálu-Tuusor), Poiana Caselor, Dealu Pietrii, Vârvu Comorii, Dealu Runcului, apoi pâraiele: Valea Aranioş, Valea Tiuşii, Valea Borşa, Valea Coşilor, Valea Stejerului, Valea Ferice, Valea Rea, Valea Topliţii, Valea Mesteacănului, Valea Napradului, Valea Vădurele, Valea Husie, Valea Poieniţii, Valea Piroşii, Valea Şoimuşenilor, Valea Ilondii, Valea Gâlgăului, Valea Glodului, Valea Măgurii, Valea Căpâlnii, Valea Muncelului, Valea Caselor, Valea Poitru, Valea Copianului, (pârâul) Căpriorii, Valea Ur[i]ului din Jos, Valea Coşdrioarii, Valea Gârbăului, Valea Mihăileşti, Valea Baţii, Valea Ţibleş etc.  Citește restul acestei intrări »


În lanţul sudic al munţilor Transilvaniei străjuieşte de secole limba română

26/02/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

O sursă deosebit de obiectivă privind toponimia Transilvaniei istorice este şi dicţionarul intitulat Siebenbürgens geographisch-, topographisch-, statistisch-, hydrographisch- und orographisches Lexikon: mittelst eines Versuches seiner Landkarten-Beschreibung bearbeitet und alphabetisch geordnet…, a lui Ignaz Lenk von Treuenfeld, apărut la Viena în 1839, în 4 volume, cu descrierea tuturor localităţilor, apelor şi munţilor Transilvaniei, făcută după documentare la faţa locului. Lucrarea este plină de toponime româneşti, în majoritate absolută, ceea ce atestă, şi prin acest aspect, caracterul Transilvaniei de ţară românească. Lenk descrie de exemplu lanţul muntos sudic al Transilvaniei, din Carpaţii Meridionali, o adevărată comoară de toponime româneşti. Doar în zona Covasnei sunt câteva toponime maghiare, sau româno-maghiare (Elves-Pojánicz, de exemplu), apoi cele româneşti cuprind toţi munţii sudici ai Transilvaniei, de la grupul munţilor Făgăraş, la grupul munţilor Lotrului şi Şureanu până la grupul munţilor Retezat. Le-am transcris după ortografia actuală, de exemplu Vurvu l-am transcris Vârvu (păstrând şi forma arhaică şi populară), apoi literele k, j, sz, s, ts sunt transcrise cu echivalentul românesc c, i, s, ş, respectiv ce/ci, în funcţie de context (de ex. Pitsoru-Kapri l-am transcris Picioru Capri). Aşadar Lenk consemnează următoarele denumiri româneşti ale vârfurilor de munţi ai lanţului sudic al Transilvaniei (parantezele îmi aparţin):

Poiana, Predeal, Şesu Mare, Citește restul acestei intrări »


CÂNTECUL TUTUROR VREMURILOR

11/02/2021

de Andreea ȚÎMBALĂ
Chișinău

Alexei Mateevici
(n. 27 martie 1888, Căinari – d. 13 august 1917, Chișinău)

Limba română este limbă sfântă. Ea este cântecul trecutului, al prezentului și al viitorului. Alteța Sa ne face să fim uniți, să fim înțelegători şi puternici.

Fiind imnul Moldovei, poezia „Limba Noastră” de Alexei Mateevici este podoaba, mândria şi sufletul neamului.

Sunt extrem de mândră că m-am născut şi cresc în Basarabia și am onoarea să vorbesc româneşte. Şi motivul mândriei mele a devenit şi mai mare când am aflat că limba română este cea mai frumoasă limbă de pe glob. Citește restul acestei intrări »


Despre calităţile aproapelui

09/02/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Teodor Ardelean

prof. dr. Teodor Ardelean

Zilele trecute un vechi amic din urbea noastră mi-a făcut, în doar câteva cuvinte, o radiografie extrem de interesantă. „Tu ai cea mai mare problemă în a-ţi administra propriile succese. Iar succesele îţi vin pentru că ştii să vezi la alţii numai părţile bune…”. Constatarea, venită din partea unui om simplu, nesofisticat prin cursuri de propulsare profesională, m-a făcut să-mi aduc aminte de o spusă a lui Sigmund Freud, marele savant în delicatul domeniu al psihiatriei. Şi, aducându-mi aminte spusa, mi-am închipuit că şi „marele doctor” a întâlnit un om cu multă minte (sau mai mulţi!), tot dintre cei cu „certificare” de la şcoala vieţii. Zis-a Freud: „Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva!”. Când studenţii au auzit această aserţiune au dat drumul unui râs special, mascat de grija de a nu râde când nu este cazul. „Dar, domnule profesor, Dvs. sunteţi superior tuturor celor pe care îi cunoaştem… Cum puteţi susţine aşa ceva?” – a îndrăznit unul dintre studenţi. „Mai gândiţi-vă la ce v-am spus! Şi încercaţi şi voi, cu fiecare om pe care îl întâlniţi, să găsiţi la el acel „ceva” care cu adevărat să vă fie superior!”.

Da, aşa este. Fiecare om ne este superior prin ceva. Poate e mai blând, sau poate mai năvalnic, în vremuri care cer asemenea calităţi. Poate e mai cumpătat… Mai profund… Citește restul acestei intrări »


BITCOIN (Partea întâi)

21/01/2021

de Radu Eugen CĂTANĂ,
bibliotecar la Compartimentul MULTIMEDIA

 Argument

Bitcoin și alte criptomonede au câștigat multă atenție din partea publicului şi investitorilor în ultimii ani. Cunoscută la nivel global sub numele de monedă digitală sau monedă virtuală, această criptomonedă este câștigată și tranzacționată în cadrul sistemului blockchain. Tehnologia blockchain adoptată în utilizarea criptomonedei a tulburat apele în sectorul bancar, guvernamental și investitori individuali. Creșterea criptomonedei în acest deceniu, de la înființarea Bitcoin în 2009, a luat piața pe nepregătite. Criptomoneda este anticipată ca viitoare monedă ce ar putea înlocui moneda actuală pe suport de hârtie la nivel mondial. Chiar dacă a atras atenția utilizatorilor (investitorilor), mulți nu sunt conștienți de oportunitățile, dezavantajele și provocările sale pentru viitor. Cercetările privind criptomonedele încă lipsesc și sunt încă în faza incipientă. Oferind un ghid și o viziune substanțială către utilizatori, acest articol va discuta despre oportunitățile criptomonedei, cum ar fi securitatea tehnologiei sale, costul de tranzacționare scăzut și rentabilitatea ridicată  a investiției.

Introducere

De la înființarea banilor fizici, oamenii i-au folosit în tranzacțiile de zi cu zi. Tranzacționarea și tranzacția au fost mult mai ușoare. În anul 2009, după prăbușirea globală din 2008, prima formă de criptomonedă a apărut sub denumirea de Bitcoin. Citește restul acestei intrări »


Socializarea autentică în pericol

16/01/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

dr. Teodor Ardelean

Dintr-o statistică recentă aflăm că „socializarea virtuală” întrece în cote procentuale „socializarea reală”. Altfel spus, cei care se apropie reciproc intrând într-o formulă de comunicare pe calea internetului îi depăşesc numeric pe cei care dau mâna în mod real, se confesează, întreţin discuţii, se iubesc, etc.

Este un rezultat care bucură pe toţi promotorii noilor tehnologii, care aduc câştiguri imense în formulă rapidă: producătorii de calculatoare, telefoane mobile, soft-uri, etc., gestionarii serviciilor, promotorii noilor oferte comerciale, ş.a.m.d.

Din păcate, luaţi de valurile contemporane, foarte puţini sunt cei care simt cu adevărat pericolul derivat dintr-o astfel de „evoluţie”. Indiferentismul poate fi o boală gravă mai ales atunci când atitudinea de indiferenţă vizează lucruri grave prin consecinţe. O lume cu indivizii aşezaţi la calculator şi interconectaţi prin sisteme sofisticate nu înseamnă nici pe departe un grad de civilizaţie superior. Când ne-am depărtat de natură prin „artificializare” n-am realizat consecinţele imediate, dar le avem acum la scară planetară: alimente nesănătoase, aer poluat, climă neprietenoasă, înstrăinare, etc.

Acum, când ne „apropiem” unul de altul prin contacte exclusiv electronice nu facem decât să introducem falsul într-un univers mult mai sensibil, cel social. Comunicarea prin internet poate fi foarte utilă pentru cunoaştere, dar aşa-zisa socializare practicată abuziv şi prin excluderea formulelor autentice de relaţie a omului cu semenii săi poate fi mijlocul de „distrugere în masă” a celei mai frumoase posibilităţi pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, de a ne înţelege unii cu alţii prin toate simţurile puse la dispoziţie, de a relaţiona prin datul natural, de a ne sfinţi darurile primite prin folosirea lor firească şi nedisimulată.

(19 februarie 2011)


Spune-mi ce citeşti…

07/01/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

dr. Teodor Ardelean

E plină lumea de aserţiuni critice. Că se citeşte prea puţin, că nu se prea citeşte, că se publică ce nu ar merita publicat şi, în consecinţă, se mai citeşte şi ce nu ar trebui citit…

E plină lumea de sociologi care lecturează foarte puţin prin facultăţile lor acreditate prin excepţie de la îndoiala metodică de tip cartezian, dar care fac sociologia lecturii şi trag concluzii mult mai savante decât ar fi nevoie.

Spun asta pentru că la noi, la români, este o zicere veche, poate tot atât de veche precum cărţile, o zicere devenită pentru unii „zicală”, pentru alţii „proverb”, oricum o zicere foarte înţeleaptă : „Spune-mi ce citeşti ca să-ţi spun cine eşti!”. Altfel spus, omul se cunoaşte după citit. După cât e de citit, de necitit, de prost citit, de bine citit… Şi nu numai. Până şi instituţiile se cunosc după „încărcătura” de lectură şi calitatea lecturilor indivizilor care prestează în aceste structuri ale societăţii. Citeşti o ştire într-un ziar, asculţi o dezbatere la televiziune şi poţi realiza ce şi câte lecturi stau la baza unei culturi. Sau, poate, unei subculturi, unei stări departe de cultură, Citește restul acestei intrări »