[Pasiunea de a recompune natura]

Fragmente din prefața la volumul „Învață-mă iubirea” de Ion Georgescu-Muscel

„Nu-mă-uita” (Ion Georgescu-Muscel)

de Dumitru FÂNĂȚEANU

Despre limbajul culorilor pe care le așterne pe pânze Ion Georgescu-Muscel, aș putea spune că de fiecare dată admirându-i lucrările de pictură simt acel tremur de lumină profetic ce înfruntă zeii, și ecoul uimirii îmi răscolește sufletul până dincolo de înțelegere.

La Ion Georgescu-Muscel, există o legătură adâncă și tainică ce subzistă din pasiunea de a recompune natura. Așa spiritul poeziei pe care o scrie poetul Ion Georgescu-Muscel își află odihna într-o lumină mereu proaspătă.

Reclame

Acting 5

de Alexandru JURCAN

Festivalul de teatru Acting de la Baia Mare a ajuns deja la a cincea ediție, mereu sub auspiciile Rotary. Doamna Angela Dobrai de la Rotary Club Baia Mare, coordonatoare de proiect, e secondată pe plan artistic de profesorul Nicolae Weisz, traducător exigent, dar și regizor al unei trupe de teatru. Spectacolele s-au desfășurat la Teatrul de Păpuși și la Teatrul Municipal. Din nou a fost prezentă echipa de la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj: Gelu Badea, Raluca Sas-Marinescu, Miriam Cuibus, Alex Teodorescu, care s-au implicat în jurizare, dar și la work-shopuri (alți animatori au fost Daniela Moisuc, Andrea Mărculescu, Iulia Ursa, Eduard Bîndiu, Alexandra Vanci, Dragoș Călin).

Pielea rece și sângele albastru

de Alexandru JURCAN

Catalanul Albert Sánchez Piñol a scris la 38 de ani, în 2002, romanul La pell freda, devenit urgent un long-seller, tradus, ecranizat, continuat cu al doilea volum din ceea ce va deveni într-un final o „trilogie a monștrilor”. La noi a apărut la Humanitas, tradus de Cornelia Rădulescu. Un roman cu elemente fantastice, despre alienare, frică de necunoscut, incapacitate de comunicare, singurătate, speranță.

Protagonistul ajunge în Pacificul de Sud, pe o insulă pierdută, unde urmează să stea un an, îndeplinind funcția de meteorolog și voind să uite un trecut amenințător și neclar. Acolo va cunoaște oamenii-broască (cu sânge albastru), dar și pe femeia-șopârlă (Aneris), ai cărei ochi păreau „ochi de pasăre pe moarte”. Fulgere de pucioasă, sclipiri violete, farul și ciudatul Batis, felinarul cu gaz, nopțile coșmarești, ploile dușmănoase, iar mai apoi trecerea de la spiritualitatea cea mai înaltă la animalitatea cea mai primară.

Tristețe

„Flori pe masa bunicii” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

mi-au rămas în sita privirii
cu pleoapele strânse durut
bătucite palme mângâind
buza ulcelei de lut…

de pe-o verandă de casă
cu oameni trudiți la un loc
parcă văd neamul meu oropsit
cel făr’ de noroc…

Posibila apocalipsă

de Alexandru JURCAN

Dezastrul începe de la o rochie roșie, pe care Sara n-o mai poate îmbrăca, din cauza unor kilograme în plus. Ea vrea să ajungă pe platourile televiziunii – un vis exaltat de pensionară ridicolă. Astfel recurge la pastilele de slăbire, niște droguri bine camuflate, care o distrug încet și sigur. Fiul ei, Harry, alege calea drogurilor, secondat de prietenul Tyrone, sfârșind prin a-și antrena iubita în caruselul amețitor, până o împinge spre prostituție. Totul face parte din romanul Requiem for a Dream, scris în 1978 de Hubert Selby, care a trăit între anii 1928-2004. De mic a suferit de tuberculoză, iar la 18 ani și-a pierdut o parte din plămâni. A avut probleme cu… heroina, ba chiar a ajuns în închisoare din cauza ei. Citind romanul pomenit mai sus, remarc aceeași sintaxă abruptă, cu o punctuație lacunară, amintind de Faulkner ori de Beckett, iar în anumite dialoguri punctuația lipsește.

Expoziţia itinerantă comună: „Semnele ceriului” (Ilie Tudorel) şi „Constelaţii româneşti tradiţionale” (Complexul Astronomic Baia Mare)

COMUNICAT DE PRESĂ

Expoziţia itinerantă comună:

– „Semnele ceriului” – expune: Ilie Tudorel, Baia Mare, judeţul Maramureş
– „Constelaţii româneşti tradiţionale” – expune: Complexul Astronomic (Planetariul), Baia Mare.

Expoziţia este dedicată Anului European al Patrimoniului Cultural – 2018.
Această expoziţie itinerantă comună este închinată bolţii cereşti, un subiect fascinant al tradiţiilor româneşti, care fac parte din patrimoniul material şi imaterial.

Vremuri încâlcite

„Adăpatul la câmp” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

O, limbile ceasului de s-ar grăbi
Să se termine iarna asta odată!
Fă, Doamne, calendarul să tacă
Prier și florar să se poată ivi…

Și bate un crivăț de vești peste țară
Că muguri de gând nu pot să plesnească
Ulcica cea de lut, poveste românească –
Culeg din smalțul ei nădejdi de-odinioară…