Tărâm poetic

12/12/2017
Flori pe masa bunicii_Ion Georgescu-Muscel

„Flori pe masa bunicii” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

limpezește-mi, Doamne, caracterul
cizelează-mi umbletul și gestul
miștocarii iau în râs sfiala și respectul
și încă nu se prăbușește cerul…

darul din inimă apune în legendă
cum grija mamei peste zări răzbate!
cum a rămas așa de viu, măi frate,
un număr telefonic în agendă!
Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Dragă Doamnă profesoară

07/12/2017

de Alexandru JURCAN

afis_Draga doamna profesoaraCând Andrei Măjeri a decis să regizeze la Teatrul Municipal Baia Mare piesa Dragă Doamnă profesoară/Dragă Elena Sergheevna de Ludmila Razumovskaia, am intuit că era o provocare, adică un nou registru, o abordare inedită. Premiera din 26 noiembrie 2017 mi-a confirmat așteptările. Andrei Măjeri a acumulat premii importante (a regizat la Cluj Cutia Pandorei, Moarte și reincarnare într-un cowboy, Agamemnon, la Craiova Nunta însângerată, la București Pulverizare etc.), ceea ce obligă, desigur, la menținerea cotei valorice.

Piesa i-a fost comandată autoarei Razumovskaia de către Ministerul Culturii, însă textul a fost respins, urmând să fie montat doar în 1981, iar din 1987 au fost permise alte puneri în scenă. Un succes fulminant al unui text ce pare a-și menține prospețimea și actualitatea. Patru elevi vin la profesoara lor de matematică, s-o felicite de ziua ei. Citește restul acestei intrări »


Să povestești unei pietre

02/12/2017

de Alexandru JURCAN

În anul 2008, premiul Goncourt a revenit scriitorului franco-afgan Atiq Rahimi pentru romanul Syngué sabour/Pierre de patience/Piatra răbdării. În 2012 apare filmul cu același titlu, regizat de Alexandru JURCAN În anul 2008, premiul Goncourt a revenit scriitorului franco-afgan Atiq Rahimi pentru romanul Syngué sabour/Pierre de patience/Piatra răbdării. În 2012 apare filmul cu același titlu, regizat de însuși Rahimi – un film minimalist, senzual, debordant, iar actrița Golshifteh Farahani e absolut uluitoare în rolul soției, care stă lângă soțul ei aflat într-o stare vegetativă, după ce a fost împușcat în ceafă. Se spune că dacă povestești unui pietre toate frustrările, la sfârșit piatra explodează, se fărâmițează. Dar dacă nevasta îi spune soțului toate secretele ei ascunse? Afganistanul e deșirat de război. O stare de neliniște, de nesiguranță. Lipsa apei, a căldurii. Împușcături, geamuri sparte. Soțul zace imobilizat. Femeia îl îngrijește, merge la adăpost cu cele două fetițe, mai trece pe la mătușa care o sfătuiește și o apără. Ea revine la căpătâiul soțului și îi povestește în neștire viața ei, lipsa de iubire, deoarece bărbatul războinic trăia pentru a fi erou, iar nevasta era „o bucată de carne”. Ea știe că „dacă vei trăi, vei redeveni același animal”, pentru că „aceia care nu știu face dragoste, fac război”. Uneori ea se revoltă, scoate perfuzia și pleacă, dar revine dependentă de mărturisirea totală, deoarece „de când e bolnav și îi povestesc totul, mă simt eliberată”. Soldatul bâlbâit care apare în viața ei e o victimă a războiului, dar și o rază de umanitate în viața femeii. O posibilă iubire. Apoi soțul se trezește, precum piatra saturată de secrete intime. Nu devoalez finalul, pe care l-aș fi dorit altfel, cu toate că nici nu mai contează după epicul incendiar, după monologul halucinant, care include o epocă în toată complexitatea ei. Soțul devine un pretext, un posibil psihiatru necesar.de însuși Rahimi – un film minimalist, senzual, debordant, iar actrița Golshifteh Farahani e absolut uluitoare în rolul soției, care stă lângă soțul ei aflat într-o stare vegetativă, după ce a fost împușcat în ceafă. Se spune că dacă povestești unui pietre toate frustrările, la sfârșit piatra explodează, se fărâmițează. Dar dacă nevasta îi spune soțului toate secretele ei ascunse?

Afganistanul e deșirat de război. O stare de neliniște, de nesiguranță. Lipsa apei, a căldurii. Împușcături, geamuri sparte. Soțul zace imobilizat. Femeia îl îngrijește, merge la adăpost cu cele două fetițe, mai trece pe la mătușa care o sfătuiește și o apără. Ea revine la căpătâiul soțului și îi povestește în neștire viața ei, lipsa de iubire, deoarece bărbatul războinic trăia pentru a fi erou, iar nevasta era „o bucată de carne”. Ea știe că „dacă vei trăi, vei redeveni același animal”, pentru că „aceia care nu știu face dragoste, fac război”. Citește restul acestei intrări »


Vernisaj la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” – vineri, 8 decembrie 2017

01/12/2017

afis_expozitie_Culorile copilariei_Uniunea Armenilor

de Ştefan SELEK

Vineri, 8 decembrie
ora 17, Salonul artelor

Va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură „Culorile copilăriei”, organizat de Cercul de pictură „Hollosy Simon” al Uniunii Armenilor din România în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” şi Asociaţia Artiştilor Plastici „Alexandru Şainelic”. Expoziţia va fi deschisă pentru public, în Salonul artelor, în perioada 8-15 decembrie, în timpul programului pentru public al bibliotecii. Citește restul acestei intrări »


Anticamera gloriei

19/11/2017

de Alexandru JURCAN

afis_ModiglianiCe se află în anticamera gloriei? De cele mai multe ori tronează infernul vieții, mizeriile cotidiene, truda, compromisurile. Din când în când, regizorii simt nevoia să abordeze statuile geniilor, să demitizeze cu respect și tandrețe. În 2004, Mick Davis lansează filmul Modigliani, în care joacă Andy Garcia (Modi) și Elsa Zylberstein (Jeanne).

Modigliani s-a născut la Livorno în 1884. A avut o sănătate șubredă (tuberculoză a meningelor), s-a drogat, a băut, a suferit, a pictat, s-a împrietenit cu Brâncuși, a avut o relație tumultuoasă și inegală cu Jeanne (cu care a avut o fetiță), s-a certat mereu cu Picasso, s-a întâlnit cu Renoir, dar și cu Gertrude Stein etc. În anumite momente își recunoștea egoismul și fuga perpetuă cu sentimentul că „sunt un nimic, nu pot fi nici tatăl copilului meu”. Citește restul acestei intrări »


Vreme și vremuri

19/11/2017
Un june-prim_Ion Georgescu-Muscel

„Un june-prim” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

ba e toamnă, ba e iarnă
ba un fel de primăvară
când e vară e prea vară
răsare-n gând copilul de la vaci
sau cum se răsfăța odată
o fată într-un câmp cu maci…
se-anunță friguri mari, furtuni –
intru-n odaia amintirii
acuma poți să mă aduni
din crânguri și poiene verzi
cu poze la taifas, cu ochi trudiți –
„flori de ocazie de la Dumnezeu
mi-a fost dat să vă-ntâlnesc
sau v-a fost dat să mă-ntâlniți?” Citește restul acestei intrări »


Arhiva Margareta Sterian: Opera decorativă, editată de Bianca Zbarcea și Lidia Vianu

16/11/2017

COMUNICAT DE PRESĂ Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului ARHIVA MARGARETA STERIAN Opera decorativă În patru volume ISBN 978-606-760-117-6, 978-606-760-118-3, 978-606-760-119-0, 978-606-760-120-6 Editată de Bianca Zbarcea și Lidia Vianu Margareta Sterian: opera Unica profesie pe care mi-am dorit-o – atunci și toată viața după aceea – abia începea. Țin bine minte momentul. Căutam un cadou pentru profesorul care mă îndrumase într-un mod esențial. Un cadou special. De suflet. Era o amiază de toamnă luminoasă, ca acum. Abia începuseră cursurile primului meu an ca asistentă la facultatea de engleză. Am intrat pe strada Lipscani: un fel de consignație de tablouri. Mi-au rămas ochii pironiți pe un mac roșu, un tablou cât două palme lipite… Nu l-am uitat, așa cum nu am uitat nici începuturile mele ca profesor. Mă întâlnesc acum cu autoarea acelui tablou. Margareta Sterian era un nume în pictura românească. Publicăm astăzi la Contemporary Literature Press arhiva Margaretei Sterian. Ea va cuprinde tablouri, grafică, opera literară și de traducătoare, jurnalele pictoriței. Toate ne-au fost încredințate de legatarul Margaretei Sterian, Mircea Barzuca. Este prima arhivă totală a unui artist plastic pe care o publicăm. Am mai publicat arhiva unui autor modernist român aproape necunoscut înainte, poate pentru că a murit tânăr și în Franța. Este vorba de Mihail C. Vlădescu, ale cărui cărți au mai fost uneori semnate și cu pseudonimul Alexis V. Drăculea. Am decis să continuăm publicarea artelor de toate felurile la CLP. Internetul este un loc de publicare generos cu imaginile, culorile și dimensiunile volumelor. El este nu numai bibliotecă, dar și librărie, și ajunge în toate colțurile lumii, cu atât mai mult cu cât accesul la aceste cărți este total gratuit. În esență, nu ne îndepărtăm de literatură. Ut pictura poesis… Pictura este acea poezie care se slujește de linii și de culori pe post de cuvinte – pentru a construi cu ele inexprimabilul. Înțelesul artei este, în ultimă instanță, mut. El nu se reformulează: se simte, se gândește… Fiecare dintre noi o face în felul lui. Invităm, așadar, cititorul să se descopere pe sine confruntându-se cu arta intens personală și atât de generoasă în sugestii a Margaretei Sterian. Pânza cu macul acela al începuturilor mele de universitar nu se află printre tablourile reproduse aici. Tabloul cu mac a ajuns acolo unde e bine să ajungă orice obiect de artă: în sufletul unui privitor care își împarte viața cu el. A rămas acel tablou și în amintirea unui început de carieră… Cititori, găsiți Margaretei Sterian un loc de neuitat printre amintirile voastre. Lidia Vianu Arhiva Margareta Sterian: Opera decorativă, editată de Bianca Zbarcea și Lidia Vianu, s-a lansat oficial luni, 13 noiembrie 2017, iar cele patru volume pot fi consultate și descărcate din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/arhiva-sterian-decorativa.html  Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări în limba engleză și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați editurii: lidia.vianu@g.unibuc.ro

COMUNICAT DE PRESĂ

Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Irlandei,

anunță publicarea volumului

ARHIVA MARGARETA STERIAN
Opera decorativă
În patru volume
ISBN 978-606-760-117-6, 978-606-760-118-3, 978-606-760-119-0, 978-606-760-120-6
Editată de Bianca Zbarcea și Lidia Vianu

Margareta Sterian: opera

Unica profesie pe care mi-am dorit-o – atunci și toată viața după aceea – abia începea. Țin bine minte momentul. Căutam un cadou pentru profesorul care mă îndrumase într-un mod esențial. Un cadou special. De suflet. Era o amiază de toamnă luminoasă, ca acum. Abia începuseră cursurile primului meu an ca asistentă la facultatea de engleză. Am intrat pe strada Lipscani: un fel de consignație de tablouri. Mi-au rămas ochii pironiți pe un mac roșu, un tablou cât două palme lipite… Nu l-am uitat, așa cum nu am uitat nici începuturile mele ca profesor. Citește restul acestei intrări »