Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 468 (16 – 30 Aprilie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! HRISTOS A ÎNVIAT!

Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casa și în viața Dumneavoastră!

*

Generali din opoziție. Se vorbește mult în ultima vreme despre rolul unor generali din preajma unor dictatori, care ar avea posibilitatea să-i lichideze pe aceștia și astfel să pună capăt unui lung șir de suferințe, de morți și atrocități de tot felul. Astfel de situații au fost întotdeauna. Mereu au existat oameni care au gândit și altfel decât cei din vârful piramidei, care nu le-au aprobat acestora toate hotărârile, toate pornirile și toate prostiile. În principiu, opoziția acestor ofițeri superiori privea puterea, averea, gloria lumească, răzbunarea etc. Am în față o listă a împăraților Imperiului Roman și sunt uimit să constat că rar găsesc pe câte unul, care să fi murit de moarte naturală. Majoritatea au fost asasinați de proprii lor ofițeri și apropiați, care, de cele mai multe ori, le-au luat locul.

Erau însă în armata Imperiului Roman și ofițeri, care aveau o altă concepție despre lume și viață față de împărații lor, dar această concepție privea valori superioare, spirituale, religioase. Ei se situau în opoziție, dar nu făceau parte din categoria celor dintâi. Ne gândim la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, general din garda împăratului Dioclețian (284-305), la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, general al împăratului Maximian (286-305), Sfântul Teodor Tiron, ofițer al împăratului Maximin (235-238), Sfântul Teodor Stratilat, general în garda împăratului Liciniu (307-324) și lista ar putea continua. Ofițerii aceștia

Istoria porumbeilor sculptați în biserica macedoromână din Budapesta

de Mária BERÉNYI

Secvențe din volumul meu: Familii și personalități macedoromâne din Pesta (Secolele XVIII-XIX).

Grecii şi macedoromânii din Pesta şi-au construit biserica de pe malul Dunării, aceasta devenind una dintre clădirile cele mai renumite din Pesta. Cele o sută şaptezeci şi nouă de familii de greci şi macedoromâni, care au donat bani, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pentru construirea bisericii, aparţineau păturii celei mai bogate din oraş, făcuseră averi fabuloase din comerţul pe Dunăre. Această ilustră colonie, de altfel, număra mai mult de şase sute de suflete. Aceşti ortodocşi şi-au fondat parohia în 1788, cu numele de „Graeco-valachica comunitatis Pestiensis”. Locotenenţa şi-a dat acordul pentru construirea bisericii în 1790. Sub conducerea bogatului negustor macedoromân Dumitru Arghir s-a cumpărat terenul de la piarişti, aflat în strada numită pe atunci Kis. Aici se afla, până în 1937, Curtea grecească, centrul grecilor din Pesta.

Planurile de construcţie ale bisericii au fost întocmite de Jung József. Locotenenţa a interzis construirea unor turnuri prea înalte, de aceea,

Dumnezeu cu traista-n băț!

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Maica Maria era trecută de optzeci de ani. În ciuda neputințelor fizice, mintea îi rămăsese lucidă și spiritul vioi.

Într-o zi, cu puțin înainte de a muri, m-a chemat să-mi spună un păcat vechi, care-i apăsase sufletul din tinerețe.

Cu mulți ani în urmă, la o nedeie, avea musafiri numeroși, ca de obicei. Era familie înstărită, iar bărbatu-său avea funcții în comună, așa că nedeia la ei era prilej de mare chef. Maica Maria alerga în dreapta și în stânga, ca o adevărată Marta, ca să le împlinească pe toate, după cuviință.

Iată că, la un moment dat, cineva i-a bătut la poartă. Era un cerșetor. Un bătrân albit de vreme, slăbit și petecit, ostenit și flămânzit. I-a cerut Mariei ceva de mâncare. Copleșită de griji și alergătură, femeia l-a repezit

SCRISOARE ÎNGERULUI DE PAȘTI

de Dumitru ICHIM
Canada

Pictură de Kmy Ionescu Popa

O, îngere al meu, Păzitorule, îţi mai aduci aminte de cărările copilăriei noastre? Pe vremea aceea ochiul nu învăţase buchea cea cu două tăişuri şi amândoi ne sloveneam unul altuia livezile. Ale mele erau din partea lui tata şi semănau cu el – neamuri şi neamuri de brazi şi de stejari până în poarta Raiului unde nu am ajuns niciodată. Poarta era în vârful muntelui şi dimineaţa se deschidea, iar Dumnezeu trimitea soarele la păscut. Mirosea a otavă şi floare uscată de fân pentru că mă urcam în podul grajdului ca să o pot vedea. Odată am întrebat un om bătrân arătându-i cu degetul poarta raiului: „Moşule, ai fost vreodată acolo sus?” A zâmbit şi m’a mângâiat pe părul bălai: „Puiule, nici un om viu nu a putut să urce până acolo. Nu vezi câtă stâncărie e până în vârf? Nici măcar copacii n’au mai îndrăznit.”

Livezile tale erau din partea lui mama. Dacă în livezile mele prin poiene vedeai ici colo câte un cireş pe lângă schitul albinelor, în livezile tale veneau toţi pomii satului ca duminica la horă. Ele începeau cu mărul cel mare din fundul grădinii. Niciodată n’am putut să-l îmbrăţişez, cum făceam cu ceilalţi când înfloreau. Era atât de mare că mi-ar fi trebuit încă vreo doi îngeri

MÂNTUIREA UNIVERSALĂ ȘI PERSONALĂ

de Vasile BELE

Motto:

„Pentru cel care este creștin, idealul este să se mântuiască, să dorească mântuirea. Adică eliberarea de rău, de întuneric, de ură, de tot ceea ce este rău cu adevărat”.

Pr. Sofian Boghiu

Mântuirea universală și personală, apărut la Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2021, ISBN 978-606-062-379-3, 102 p., semnată de Sorina Mihaela Botiș – carte recomandată de revista „Mărturii maramureșene”, (revistă de cultură, tradiție și atitudine civică), prefațată de Radu Botiș, care afirmă: „Acceptând că întreg Universul este o lumină, dar o lumină dependentă de o lumină supremă, deci o lumină creată în relație cu o existență, care e lumina necreată și creatoare avem o șansă primordială. Nevoia de mântuire a omenirii din robia răului a fost simțită de toate popoarele. Dorința de răscumpărare a sufletelor și jertfele, semn ala cestei dorințe și mijloc de împăcare, le întâlnim la toate religiile”, (p. 5).

Volumul are o Introducere, foarte frumos documentată, din care aflăm detalii despre mântuire. Ce este mântuirea? „Mântuirea este mesajul central al credinței creștine și fundamentul neclintit al întregii vieți și al tuturor activităților Bisericii lui Hristos”, (p. 10). „Mântuirea este o «refacere reală» a naturii umane”.

Volumul are trei capitole. Din primul capitol – Termenul de mântuire-soteriologie-iconomie – aflăm că mântuirea

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 467 (1 – 15 Aprilie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu prilejul sărbătorilor pascale, vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe, când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor.

Aflându-ne în aceste momente de sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă de duhul sfințeniei, bunătății, credincioșiei și al dragostei față de semenii noștri.

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire. Hristos Cel Înviat să ne aducă pacea între oameni și între popoare! 

Daruri de suflet de la un om minunat – RADU BOTIȘ

de Vasile BELE

BISERICA – TRUPUL LUI HRISTOS

Motto:

„Voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui”

(Matei 16:18)

Biserica – Trupul lui Hristos – o broșurică extrem de interesantă. Pe parcursul câtorva pagini, autorul ne vorbește despre „Biserica, azi”. Interesantă și actuală abordare. Citez doar un foarte scurt fragment, deși, recomand aceste pagini a fi citite și recitite: „Am fost învățați să credem că ceea ce este numită generic Biserica, este locul unde se strâng oamenii cu preocupări religioase comune. Este un loc unde se cântă, se roagă, se ascultă o predică, și se mai socializează puțin după terminarea programului și apoi pleacă fiecare la preocupările și interesele personale”, (p. 2).

„Biserica lui Hristos – Trupul Lui”, „Rolul mădularelor în Trupul lui Hristos” sau „Curăția Trupului lui Hristos”, sunt alte câteva articole pe care merită să le parcurgem/citim. Furnizează date actuale

Coșulețul cu flori

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

În căsuța aproape dărâmată, pe un pat improvizat, acoperit cu o pătură uzată, maica Lena își trăiește ultimele ceasuri. E un schelet abia acoperit, doar ochii și gura mai dau semne de viață. Cu pauze lungi, în care abia își trage sufletul, îmi spune:

„- Am fost cea mai frumoasă în viața mea, părinte! Am rămas acum, la bătrânețe, singură și săracă. N-am pe nimeni. Am trăit din ce-a dat Dumnezeu! De pe o zi pe alta abia mi-am dus viața. Pensie n-am! De multe ori am cerșit. Dar Dumnezeu nu m-a lăsat să mor de foame. Mă duceam la biserică doar ca să stau la ușă să cerșesc. Nu eram o femeie credincioasă.

Era într-o zi de iarnă anul trecut. Viscolea, era ger. Nămeții erau mari pe stradă. Fiecare alerga care-ncotro. A trebuit să ies și eu în oraș, după mâncare. Mi-era frig, dar mi-era foame. Mergând așa, am ajuns lângă locul unde se face biserica cea nouă. Acolo e o cruce.

Cum a schimbat creștinismul lumea

de pr. Constantin NECULA

La editura Reîntregirea – editură a Arhiepiscopiei Ortodoxe de la Alba Iulia – a apărut lucrarea lui Alvin J. Schmidt, Cum a schimbat creștinismul lumea (2018, 579 pg.). Traducerea, remarcabil echilibrată în cunoașterea terminologiei teologice și literare, este realizată de prof. dr. Cosmin Lauran, iar Cuvântul înainte aparține lui Dan Ciachir (pp. 5-7).

Autorul ne mărturisește: „Această carte este un studiu al influenței uriașe, universale pe care creștinismul a avut-o timp de două mii de ani asupra celei mai mari părți a lumii, cu precădere în Occident. Ea nu are pretenția să ofere o analiză completă sau abordare exhaustivă a nenumăratelor contribuții rezultate din viața și învățătura lui Iisus Hristos și realizate prin ucenicii Săi. Cartea de față scoate în evidență doar câteva dintre consecințele influenței profunde pe care a avut-o Hristos asupra multor aspecte ale vieții omenești. Prin urmare,

Datoria

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Bătrâna dusese cu greu crucea vieții. Cei peste optzeci de ani ai săi fuseseră însemnați cu nenumărate poticniri și umilințe, cu nesfârșite speranțe neîmplinite, cu sărăcie, cu muncă și cu răbdare de sfânt. Crescuse în casa ei săracă șapte copii. Toți ajunseseră oameni cu stare, cu școli absolvite, cu meserii învățate, într-un cuvânt, oameni care puteau merge în viață pe picioarele lor. Bătrânul se stinsese de timpuriu și doar dânsa rămăsese să ducă povara ultimilor ani. A rămas în casa ei până n-a mai putut să-și muncească grădina, până n-a mai putut să iasă afară, până a fost țintuită la pat. Atunci s-au adunat copiii de pe unde-i împrăștiase viața și au hotărât s-o ia îngrijire, prin rotație, fiecare câte trei luni.

Zis și făcut. Cel dintâi a lut-o feciorul cel mare. A dus-o la el în sat și câteva săptămâni s-au comportat toți destul de bine față de dânsa. Într-o zi, feciorul a venit cu cineva străin în cămăruța babei și au pus-o să-și pună degetul