Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 492 (16 – 30 Aprilie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Hristos a înviat! Sfintele Paști cu sănătate și bucurii în viața și în casele Dumneavoastră!

Păcate și păcătoși.

În primii doi ani de seminar am avut în programă un obiect numit Catehism. Acolo se preda alfabetul moralei creștine, noțiunile elementare, pe care apoi, în ultimii ani le reluam într-o formă superioară, în cadrul disciplinei Morală. Același obiect era studiat apoi, timp de patru ani, în vremea studenției. La Catehism am învățat prima dată, teoretic și sistematic, despre păcat. Nu intru în amănunte. Menționez doar că am reținut două aspecte foarte importante: 1. sinuciderea este cel mai mare păcat; 2. Biserica acceptă războiul de apărare. Nu-mi amintesc să se fi suflat o vorbă despre războiul de cotropire, despre responsabilitatea morală a celui sau celor ce declanșează, comandă și susțin un astfel de război. Nu înțelegeam atunci care erau rațiunile ce conduceau la o asemenea atitudine. Astăzi înțeleg de ce. „Frații” ne ocupaseră țara și uitaseră să mai plece acasă de câteva decenii. Cum era să spui atunci, că e un mare păcat ceea ce au făcut și ceea ce fac dumnealor!

Astăzi, ca preot și ca om cu mai multe cunoștințe și cu mai multă experiență decât aveam atunci, încep să

Arta adevărată

Arhiepiscopul Iustinian Chira
(28 mai 1921, Plopiș – 30 octombrie 2016, Baia Mare)

selecție text de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Mai devreme sau mai târziu, în domeniul artei, oamenii vor părăsi fotoliul cald din fața televizorului, a radioului și vor intra în sălile de spectacol, dorind să vadă nu umbre, ci mișcare vie, cântec adevărat, lacrimi și trăire întreagă. Cu falsurile repede se satură omul. Un colț de natură, un crâmpei de cer, un amurg sau niște zori vor înălța, vor face să tresară veac de veac inima omenească. Zeitățile antice au adus inima spre o însetare tot mai mare de lumină care n-are umbră. Zeitățile moderne ce au dus pe om spre un colaps interior, au redresat privirea lumii spre Izvorul vieții. Motiv ce mă face să cred că viitorul poeziei este triumfal.   

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 491 (1 – 15 Aprilie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Hristos a înviat! Sfintele Paști cu sănătate și bucurii în viața și în casele Dumneavoastră!

*

Data sărbătoririi Sf. Paști.

Cu puțin înainte de Sfintele Paști, câțiva intelectuali români au lansat o petiție pe internet în vederea strângerii de semnături, prin care se cerea, nici mai mult, nici mai puțin, Bisericii Ortodoxe Române, să ia hotărârea ca-n viitorii ani să sărbătorească Sfintele Paști în aceeași zi cu catolicii și protestanții. Petiția a circulat în mediul on-line și a strâns un număr oarecare de adeziuni. Mai multe publicații s-au grăbit să dea amploare acestei acțiuni, punând la zid Biserica Ortodoxă Română, că nu este receptivă la dorințele credincioșilor ei. Au răspuns câțiva teologi, s-au scos din teacă „săbiile” logicii, ale științei și ale neștiinței și dă-i și dă-i! S-a creat astfel o falsă problemă, o adevărată furtună într-un pahar cu apă. Parcă nu am fi avut destule altele, care să ne capteze atenția!

Credincioșii mai puțin inițiați într-ale teologiei au fost tulburați, fără îndoială, de un astfel

Diarium Academicum Septentrionis (XIV)

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Mănăstirea „Sf. Ana” Rohia

20 iulie 1957. În Cartea de Aur a Mănăstirii Rohia prof. Dumitru Stăniloae notează după slujba de Sfântul Ilie: „Nicăieri n-am văzut suflete de tineri feciori ai satelor noastre atât de curate, de delicate, de distinse, de smerite, de o noblețe duhovnicească atât de cuceritoare ca aici. Sunt niște modele de ce poate face credința din sufletul omenesc, în speță, la ce culmi de frumusețe poate urca sufletul românesc prin credință și prin ortodoxie. Prin această mănăstire pătrunde ca o pecete lumina ortodoxă tot mai adânc în sufletul românesc și-l apără, și-l scoate de sub influențele ce-l înstrăinează de el însuși”.

10 noiembrie 1973. În Cartea de Aur a Mănăstirii Rohia N. Steinhardt notează: „Rohia: un loc, fără doar și poate vrednic și adevărat loc de închinare Celui care răspunde atunci când îl chemi: Celui care te așteaptă, care stă la ușa inimii tale și bate, care dă fără măsură, Celui ce a spus mai întâi «Eu sunt cel ce este», iar în vremea din urmă «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața»”. Domnul răspunde oricui, Domnul poate face din oricine o făptură nouă. Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, care m-ai învrednicit a-ți auzi răspunsul la nedeslușita mea chemare, a Te cu­noaște și a mă închina Ție și în acest minunat loc al Crăciunului, care se tăl­mă­cește Bucuria”.

2 august 1974. În Cartea de Aur a Mănăstirii Rohia, Nicolae, Mitropolitul

MĂREȚIA UNEI PARABOLE

de Eugen ONISCU
Berlin, Germania

Capitolul cincisprezece din Evanghelia după Luca, începe cu două versete ce au un mesaj minunat pentru noi. Ne este descrisă în aceste versete, nemulțumirea cărturarilor și a fariseilor pentru că Iisus Hristos se apropia prea mult de oamenii păcătoși. Îmi place cum evanghelistul Luca ne redă acest fapt: „Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Iisus ca să-L asculte. Și fariseii și cărturarii cârteau și ziceau: Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.” (Evanghelia după Luca 15:1-2) Vameșii formau o categorie de oameni foarte desconsiderată pe vremea lui Iisus în Israel, pentru că se puseseră în slujba romanilor și pe lângă faptul că luau acele taxe vamale îi mai jupuiau și pe oameni, de aceea erau foarte desconsiderați.

De asemenea, evanghelistul Luca ne spune că împreună cu vameșii, și alți oameni păcătoși se apropiau de Iisus pentru al asculta. Pentru că simțeau că El îi iubea așa cum nimeni nu îi iubise vreodată în viață, și mai ales își dădeau seama că El dorea să îi salveze, ba mai mult, le vorbea despre un loc și pentru ei în împărăția cerurilor. Se pare că acest mesaj plin de iubire răscumpărătoare a lui Iisus, i-a deranjat pe oamenii religioși ai timpului Său,

Învierea Domnului şi revenirea în rai

de pr. prof. dr. Theodor DAMIAN

De la moarte la viaţă
Şi de la pământ la cer
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi.

(Din Canonul Învierii)

Dumnezeu l-a făcut pe om spre comuniune veşnică de iubire cu El în Împărăţia Sa, în rai, aşa cum se vede din învăţătura Domnului Hristos despre judecata din urmă când El se va adresa drepţilor cu aceste cuvinte: „Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu şi moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită vouă de la facerea lumii” (Matei 25, 34). Asta arată că omul, în destinaţia şi condiţia lui iniţială, a fost făcut capabil de veşnicie (homo capax infiniti) şi ceea ce este foarte important, că această capacitate, compatibilitate cu veşnicia nu s-a distrus prin căderea din rai.

Totuşi, în căderea sa omul a rătăcit calea şi chiar când ar fi vrut să revină, aceasta nu mai era de găsit. Lucian Blaga face o frumoasă referire la acest lucru în poemul Ioan se sfâşie în pustie: „Umblăm tulburaţi şi fără de voie / printre stihiile nopţii te iscodim… şi întrebăm de tine – Elohim! / … Animale străine prin spaţii oprim / şi le-ntrebăm de tine, Elohim! / Până în cele din urmă margini privim … / drumul întoarcerii nu-l mai ştim / Elohim, Elohim.” De aceea, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, ca să-i arate omului drumul, El fiind călăuză şi cale în acelaşi timp, căci zice: „Eu sunt calea” (Ioan 14, 6), dar şi ca să-i reamintească omului de veşnicie, nu numai prin cuvântul de învăţătură, dar mai ales prin Învierea Sa menită să demonstreze că învierea este posibilă, şi aşa cum explică Sf. Pavel, „cei morți în Hristos vor învia întâi”, dar şi toţi ceilalţi, cei vii, vor fi răpiţi cu ei în nori pentru a trăi veşnic în comuniunea divină (I Tesaloniceni 4, 16-17).

Deschiderea raiului pentru revenirea noastră acolo este anunțată chiar de la Naşterea Domnului,

Sărbători fericite!

Un nou număr din revista „Lumină lină” (Gracious Light) din New York

A apărut Lumină Lină / Gracious Light – revistă de spiritualitate şi cultură românească, An XXVIII, Nr. 2, Aprilie – Iunie 2023, din New York, SUA.

Și în acest număr, între nume de marcă din peisajul literar românesc, sunt publicați, din nou, scriitorii maramureșeni Delia MUNTEAN și Vasile Dan MARCHIȘ.

Revista este redactată trimestrial de către Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Capela „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din New York şi publică articole de teologie şi spiritualitate, istorie, literatură şi cultură, poezie şi proză în limbile română şi engleză. Revista este distribuită în 23 de țări din lume.

Revista Lumină Lină apare sub egida UZPR (Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România). Este membră a Asociaţiei Revistelor, Publicaţiilor şi Editorilor (ARPE).

Colegiul de redacţie:
Director: THEODOR DAMIAN, DamianTh@aol.com
Redactor şef (România): Mihaela Albu, malbu47@gmail.com
Secretar de redacţie, tehnoredactare şi paginare: Claudia Damian
Redactor: Sorin Pavăl
Fotoreporter: Alex Marmara
Consilieri editoriali: Dan Anghelescu, Gellu Dorian, Ioan Gâf-Deac, Aurel Ştefanachi, Muguraş Maria Vnuck, David Vnuck.

CUPRINS

TEOLOGIE

PROF. DR. THEODOR DAMIAN

Învierea Domnului şi revenirea în rai ….. 5

DUMITRU ICHIM, Mane, tekel, fares ….. 7

Ce pot visa degetele, Cântec de leagăn ….. 8

MARCEL MIRON, Poezia în bejenie ….. 9

ESEU

CORNELIU ZEANA

Mitul românesc fundamental: Miorița ….. 11

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 490 (16 – 31 Martie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu prilejul Sărbătorilor Pascale, vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe, când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor.

Aflându-ne în aceste momente de sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă de duhul sfințeniei, bunătății, credincioșiei și al dragostei față de semenii noștri.

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire.

Hristos a înviat!

*

Scrisoare către Eminescu (XVII).

„Bădie Mihai,

Se apropie Paștele cu pași repezi și ne aduce aminte de toți cei dragi ai noștri, cei de aici și cei de acolo, cei de aproape și cei de departe. Printre ei ești și matale pentru oricare dintre noi. Tocmai de aceea am socotit potrivit a-ți scrie câteva rânduri, pe de o parte, ca să vezi că nu te-am uitat, iar pe de altă parte, ca să-ți reamintim de Sărbătoarea Sfântă, de vremea când și tu trăiai fiorul nopții de Înviere, alături de mulți-mulți semeni ai tăi de altădată.

Te văd prin semiîntunericul din biserică, ascultând atent canonul rostit la strană de bătrânul dascăl.

Arhidiaconul ILARION MUREȘAN a trecut la Domnul

Arhidiaconul Ilarion (Ioan) Mureșan
16 februarie 1942 – 3 aprilie 2023
(foto: ziarul Făclia)

Cu durere și întristare sufletească, dar și cu multă nădejde în Hristos Domnul, Cel înviat din morți, am primit vestea tristă că Părintele Ilarion Mureșan de la Mănăstirea Nicula, în dimineața zilei de 3 aprilie, a trecut la Domnul, la vârsta de 81 de ani.

* * *

Arhidiaconul Ilarion (Ioan) Mureșan s-a născut la 16 februarie 1942 în localitatea Breaza, comuna Negrilești, județul Bistrița-Năsăud, din părinții Petru și Senia Mureșan.

Clasele primare le-a făcut în localitatea natală Breaza și Școala Generală în Ciceu-Giurgești, apoi s-a înscris la Liceul de Artă din Cluj-Napoca. În anul 1962, s-a înscris la Școala de cântăreți bisericești din cadrul Seminarului Teologic de la Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1964. În urma unui accident pe care l-a avut în copilărie, a rămas fără mâna stângă, de la cot.

Părintele Ilarion Mureșan din tinerețe a avut atracție spre viața monahală și după o consultare cu Părintele dr. Florea Mureșanu, tânărul Ioan Mureșan a intrat ca și viețuitor la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, județul Arad în anul 1957, unde a stat timp de doi ani, datorită Decretului 410/1959, a trebuit să părăsească mănăstirea.

După ce a fost nevoit să revină în satul natal, tânărul Ioan Mureșan și-a reluat obiceiul de a participa clandestin, la slujbele de la Mănăstirea Rohia, unde rămânea câte o săptămână, și-l ajuta la slujbe și în administrație