Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi. Anul XVIII (2018), nr. 382 (16 –30 Septembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Familia în proverbele românești (I). Familia este una dintre temele cele mai bine reprezentate în proverbele românești, ea fiind cea mai veche instituție din istoria poporului român. Sute de proverbe privesc cele mai multe aspecte ale familiei, începând cu Taina Sfintei Cununii. Proverbele devin cele mai credibile documente din cultura populară, din care putem desprinde concepția poporului român privind instituția familiei. Subliniez, în cunoștință de cauză, că nu am găsit nicăieri nici măcar o aluzie la o așa-zisă căsătorie între persoane de același sex. O astfel de legătură a fost străină poporului român. Întotdeauna bunul-simț și buna-cuviință au condus relațiile dintre oameni, iar familia a fost o valoare cu care strămoșii noștri nu au glumit și nu s-au jucat. Ei au fost conștienți că familia este întemeiată de Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii și are un rol esențial în perpetuarea vieții pe pământ.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVIII(2018), nr. 381 (1 –15 Septembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Pledoarie pentru Normalitate. Nu credeam că voi ajunge vreodată să mă străduiesc să conving pe cineva că albul e alb, că negrul e negru, că binele e bine și răul e rău. Nu credeam că voi ajunge să pledez pentru susținerea Normalității, Naturalului,  Firescului. Am fost convins întotdeauna că orice om normal înțelege pe deplin aceste lucruri, iar cei care susțin contrariul e bine să-și caute mai întâi sănătatea.

Am fost convins întotdeauna că trăiesc pe un continent al culturii și civilizației, un continent clădit pe valorile creștine și mi-a tresăltat sufletul de bucurie când am aflat că și țara noastră va face parte din noul imperiu european. Au trecut câțiva ani și dezamăgirile mă cuprind de la o zi la alta. Sub paravanul „drepturilor omului” minorități nesemnificative ca număr pretind cu obrăznicie ca în locul Naturalului să fie instaurat nenaturalul, în locul Normalității să fie instaurată anormalitatea. Și, culmea, glasul acestora este auzit, poziția lor luată în serios, „drepturile” lor respectate, legiferate. Cei mulți nu sunt văzuți, nu sunt auziți, iar drepturile lor nu contează.

ESTE FAMILIA ROMÂNEASCĂ SUB ASEDIU?! …

 

Motto: „Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie

 pentru întemeierea unei familii.” (Dex)

de jr. col. (r) dr. Eugen-Nicolae ROTĂRESCU

Senatul României a adoptat în 11 septembrie 2018 un amendament la art. 48 din Constituţie referitor la instituţia căsătoriei şi a familiei. Acest demers juridic va fi validat în urma unui Referendum Naţional anunţat pentru data de 7 octombrie 2018 pentru a fi consultată populaţia în legătură cu reglementarea juridică a conţinutului instituţiei căsătoriei şi a protejării familiei.

Este nevoie de un REFERENDUM ?

Răspunsul poate fi şi DA şi NU.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi. Anul XVIII (2018), nr. 380 (16 –31 August)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

              Dragii mei enoriaşi!

Misiunea Ortodoxiei azi. Mântuitorul Iisus Hristos a înființat o singură religie și o singură Biserică, cea creștină. De-a lungul celor două mii de ani de existență, creștinismul a trecut prin multe încercări grele. Pentru ,,vina” de a fi creștini au murit nenumărați oameni nevinovați, au fost schingiuiți alții. Numeroși au fost dușmanii religiei creștine, dar n-au reușit s-o desființeze. Dimpotrivă. Astăzi, religia noastră numără aproximativ 2,4 miliarde de creștini răspândiți în toată lumea. Nu este țară în care să nu fie și creștini; nu este limbă în care să nu se fi tradus Biblia.

SMERENIA

selecţie text de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Smerenia izvorăşte din măreţia şi bogăţia spirituală, după cum spicul bogat în boabe stă totdeauna cu fruntea plecată spre glia căreia-i mulţumeşte… smerenia creştină este întotdeauna plină de demnitate.

ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ – breviar sufletesc

de Constantin Marin

Se cuvin, cred, trei cuvinte, în ceea ce priveşte cartea pe care o avem în vedere: bucurie, recunoştinţă, îmbărbătare. Bucurie – pentru că o asemenea carte este echivalent cu un colet, primit pe adresa personală; recunoştinţă – pentru că este un semn de la Dumnezeu, care este Părintele iubit, adorat, care niciodată nu îşi uită copiii şi le trimite cadouri; îmbărbătare – deoarece ,,coletul” cuprinde sfaturi practice pentru viaţa cea de fiecare zi a unui creştin.

Autorii acestei frumoase isprăvi duhovniceşti sunt doamna Cezarina Adamescu, părintele Radu Botiş şi Constantin Vlaicu. ,,Nici o întâlnire între prieteni nu poate fi mai temeinică decât aceea dintre copertele unei cărţi. Ea conferă trăinicie simţămintelor şi bucuria dăruirii totale. Locaşul spiritual al cărţii este acoperământul ales astăzi pentru a ne împărtăşi gândurile, cuvintele, sentimentele. Este un acoperiş pentru rugă”, motivează doamna Cezarina Adamescu demersul care a stat la realizarea acestei cărţi.

,,Îndreptar de terapie divină – breviar sufletesc” constituie un sprijin de folos pentru fiecare dintre noi,

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVIII (2018), nr. 378 (16-31 iulie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Biserica și Marea Unire (VII).
Au urmat zile de înălţătoare bucurie a întregii naţiuni româneşti, când armatele române recucereau pas cu pas fiecare metru de pământ românesc, când aceleaşi armate au trecut victorioase Carpaţii. Presa vremii şi scrierile memorialistice din acel timp vorbesc de felul cum a fost primită armata română de populaţia locală, majoritar românească din satele şi oraşele Transilvaniei. Puţine momente atât de înălţătoare au fost date vreunui popor de-a lungul vremii!
Victoria Armatei Române a fost fructificată cu folos de românii de pretutindeni. Anul 1918 a fost an de hotar în contextul marilor împliniri naţionale româneşti. Unirea cu Basarabia (aprilie 1918), Bucovina (octombrie 1918) şi cu Transilvania (1 dec. 1918) s-a împlinit. Era un act pecetluit cu mii de jertfe presărate pe câmpurile de luptă, cu mii de eroi aflaţi până astăzi în morminte ştiute sau neştiute. La aceste jertfe de viaţă şi de sânge se adăuga lucrarea mare a neamului românesc de pretutindeni.