CE A ÎNSEMNAT PENTRU MINE PĂRINTELE STĂNILOAE?

de Dumitru ICHIM,
Kitchener, Ontario

Deşi l-am cunoscut îndeaproape pe Părintele Stăniloae am fost sfios să scriu amintirile ce mă leagă de dânsul purtând în minte versurile din Scrisoarea I : „Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, / Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el / Sub a numelui tău umbră.” Doamna Lidia Stăniloae m-a îndemnat să depăşesc această inhibiţie deoarece i-am fost atât de aproape ca ucenic al lui la doctorat.

Adevărata adresare pentru iubitul meu dascăl este Pr. Prof. Univ. Dr. Academician Dumitru Stăniloae, la care se pot adăuga celelalte titluri de Doctor Honoris Causa etc., dar pentru noi era doar Părintele Stăniloae, nu ca o lipsă de respect, ci pur şi simplu că numai aşa puteai să i te adresezi, aşa precum prescurtezi numele unui munte fără a-i diminua cu nimic din înălţimea şi veşnicia lui.

Pr. Dumitru Stăniloae (29 noiembrie 1903 – 5 octombrie 1993)

Cine ştie cum ar fi fost viaţa mea sau a multora dintre noi fără Părintele Stăniloae?

An Nou binecuvântat!

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Se mai adaugă vieţii noastre un an în rotunjirea destinului pământesc. Anticii latini au circumscris simţirea perisabilităţii temporale în adagii ca: „Tempus edax omnium rerum est” (Horatius) sau „Dum interea fugit; fugit irreparabile tempus, dum singuli capti circumvectamur amore” (cf. Vergilius).

În asentimentul acestor expresii, retrăim an de an ciclicitatea duratei mundane în conştiinţa omenirii. Şi totuşi, ceva mai adânc în noi înşine ne conferă certitudinea nemuririi unei părţi a noastre, care scapă ineluctabilei morţi: „Non omnis moriar; multaque pars mei vitabit Libitinam, usque ego crescam laude recens postremo”.

La acest moment retrospectiv, introspectiv şi prospectiv să cugetăm și mai mult întru cele ale veșniciei.

An Nou binecuvântat!

prof. dr. Vlad I. Bondre

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 411 (1 – 15 Decembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ocrotească Țara, s-o ferească de primejdii, de războaie, de năvălirea celor de alt neam asupră-ne, de destrămare teritorială, de catastrofe naturale, de risipirea Neamului, de hoți și de tâlhari, de pierderea bogățiilor naturale și spirituale și de tot ceea ce i-ar face rău. Dumnezeu să ne ajute să ridicăm prestigiul țării noastre și al neamului românesc în concertul de valori ale lumii, să ne iubim mai mult Țara, Credința și Istoria; să contribuim din plin la dăinuirea poporului român pe aceste plaiuri binecuvântate de Cel de Sus.

La mulți ani, România!

*

Vise cu morți. Întrebări privitoare la vise am primit chiar dinainte de a fi preot. Mi le-au pus credincioși la biserică, în discuțiile particulare, la Taina Sfintei Spovedanii, elevii la școală. Cele mai multe astfel de întrebări se refereau în special la visele cu morți, fiindcă în gândirea populară se socotește că asemenea vise sunt prevestitoare de rău, ba chiar de moarte. Nu sunt specialist în vise, nu mă pricep să tâlcuiesc visele. Știu că sunt cărți de explicare a viselor, sunt oameni care abia așteaptă să fie solicitați să facă astfel de servicii. Socotesc însă, în calitate de preot, să fac câteva precizări pe care le socotesc necesare pentru lămurirea enoriașilor și cititorilor mei. Precizez însă că sunt convingeri strict personale

NAȘTEREA ȘI COPILĂRIA LUI IISUS HRISTOS

de pr. Radu BOTIŞ

Ca Om adevărat, Iisus a avut o biografie. Dar cum evangheliştii nu încearcă nicidecum să facă vreo separaţie între Iisus şi Hristos, între Om şi Dumnezeu, ei se arată doar foarte puţin preocupaţi de ideea stabilirii unei cronologii precise a vieţii Fiului lui Dumnezeu întrupat. Iată de ce, dacă data morţii pe Cruce a Domnului poate fi stabilită cu destulă exactitate, 7 aprilie (14 nisan, după calendarul iudaic), anul 30 al erei creştine, nu se poate spune acelaşi lucru şi despre data naşterii Sale, în privinţa căreia aproximaţia este cel puţin 3 ani[1].

Nepotrivirea provine dintr-o eroare săvârşită de călugărul de origine dobrogeană Dionisie, numit „cel Mic”, atunci când, în anul 531, a calculat era creştină. Crezând că Mântuitorul a trăit pe pământ numai 30 de ani, Dionisie a fixat începutul erei creştine la anul 754 de la întemeierea Romei, dar însă Domnul a trăit pe pământ mai mult de 30 de ani.

Cele doua mari întâmplări în jurul cărora se află cheia de boltă a credinţei creştine sunt: căderea în păcat şi răscumpărarea.

Prunc de o zi Domn nefăcut S-a întrupat Cel Nevăzut și din Fecioară S-a născut

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Colind sărac,
suflet sărac.
Să pot, m-aş fi făcut colac.
Şi-n miez de nucă aş fi vrut să mă
prefac,
dar n-am putut,
căci nu-i pe plac.

Colind sărac,
Suflet sărac.

Şi totuşi n-am putut să tac
ci îţi trimet un gând,
flămând,
ca dorul unui vechi pastor,
colindător,
ce sta veghind
şi aşteptând,
să vadă cerul coborând.

Colind sărac,
Suflet sărac.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 410 (16 – 30 Noiembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Filtrele valorii. Pentru azi vă propun un test ușor, la îndemâna tuturor. Vă rog luați un creion și o bucată de hârtie. Trasați trei linii pe foaie, realizând astfel patru coloane. Deasupra coloanelor, scrieți câte un nume, astfel: Sf. Nicolae, Darius, Cezar, Atila. Încercați să scrieți acum, fără a vă documenta mai întâi din cărți ori de pe internet, cine a fost Sf. Ierarh Nicolae sau cei trei mari conducători politici din antichitate. Doar memoria dvs. să fie pusă la contribuție, doar cultura dvs. generală să fie solicitată.

Nu știu ce scrieți fiecare, dar cred că cel mai mult veți scrie despre Sfântul Nicolae, despre viața și faptele sale. Chiar și copiii din clasele primare, ba chiar și preșcolarii vor putea spune câte ceva despre sfânt. Ba că era bun, darnic, înțelept. Unii știți că ajuta pe cei aflați în sărăcie, în nevoi și suferință; că ajuta pe cei aflați în pragul disperării ca să nu săvârșească păcate grele și să-și păstreze sufletul curat; că ajuta la aflarea adevărului și a dreptăți, scăpând de la pedepse nemeritate pe cei nevinovați; că ajuta pe cei aflați în pericol de moarte; că a apărat cu înverșunare credința adevărată, trăgând o palmă ereticului Arie de i-au țiuit urechile, în plin sinod ecumenic; că aduce daruri copiilor în noaptea de șase decembrie, asemenea cu Moș Crăciun; că aduce câte o nuielușă pentru cei care nu sunt cuminți și nu-și ascultă părinții și bunicii. Fiecare mai puteți adăuga câte ceva și astfel coloana Sfântului Nicolae se umple repede, ba chiar simțiți nevoia să luați o nouă hârtie ca să aveți loc să scrieți tot ce știți. În fond, toate faptele Sfântului Nicolae de care ne amintim noi nu sunt decât fapte bune puse în slujba aproapelui sau a lui Dumnezeu. Unele dintre ele le-am putea face și noi. Zâmbiți Dumneavoastră, dar cred că oricine poate să dea un ajutor cuiva, fie în bani, fie în haine, fie în mâncare, fie sub formă de rugăciune, mângâiere, fiecare poate să-și păstreze cu sfințenie credința ortodoxă moștenită din moși-strămoși și s-o transmită mai departe. E greu? Nu!

Acum să vedem ce facem cu ceilalți trei.

POETUL CRISTIAN BODNĂRESCU, INVITAT DE ONOARE LA HRAMUL PAROHIEI SFÂNTUL SPIRIDON DIN REGGIO EMILIA, ITALIA

COMUNICAT DE PRESĂ AL PAROHIEI ORTODOXE ROMÂNE DIN REGGIO EMILIA, ITALIA

de Inga IAMANDII 

Dragii mei credincioși, vă invit la Hramul Bisericii Sf. Spiridon și să ne sprijiniți, promovând comunicatul de presă atașat.

Cu emoție și bucurie sufletească, am privilegiul de a vă anunța organizarea zilelor hramului parohiei noastre Sfântul Spiridon din orașul italian Reggio Emilia, ce se vor desfășura în zilele de 12-15 decembrie 2019.

Părintele nostru Mihail Ciocârlan a fost desemnat paroh al bisericii ortodoxe române din Reggio Emilia în anul 2006, de către Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Bisericii Ortodoxe Române al Italiei. La început slujbele religioase se oficiau în periferia orașului. Din septembrie 2007, părintele Mihail a obținut de la autoritățile italiene biserica Oratorio del Cristo (construită în sec. XVIII, este și monument istoric). În primii patru ani slujbele religioase ortodoxe se alternau cu cele catolice. Din 7 iunie 2011, biserica a fost încredințată în uz exclusiv parohiei ortodoxe române. Ocrotitorul bisericii a devenit Sfântul Spiridon Făcător de Minuni, iar hramul se sărbătorește în ziua de 12 decembrie. Comunitatea românească a participat activ la lucrările de restaurare, modernizare, amenajare cu catapeteasma, pronaos, mobilier, icoane și toate cele necesare pentru funcționarea bună a unei biserici.