Dragii mei enoriași!
Hristos a înviat! Sfintele Paști cu sănătate și bucurii în viața și în casele Dumneavoastră!
Păcate și păcătoși.
În primii doi ani de seminar am avut în programă un obiect numit Catehism. Acolo se preda alfabetul moralei creștine, noțiunile elementare, pe care apoi, în ultimii ani le reluam într-o formă superioară, în cadrul disciplinei Morală. Același obiect era studiat apoi, timp de patru ani, în vremea studenției. La Catehism am învățat prima dată, teoretic și sistematic, despre păcat. Nu intru în amănunte. Menționez doar că am reținut două aspecte foarte importante: 1. sinuciderea este cel mai mare păcat; 2. Biserica acceptă războiul de apărare. Nu-mi amintesc să se fi suflat o vorbă despre războiul de cotropire, despre responsabilitatea morală a celui sau celor ce declanșează, comandă și susțin un astfel de război. Nu înțelegeam atunci care erau rațiunile ce conduceau la o asemenea atitudine. Astăzi înțeleg de ce. „Frații” ne ocupaseră țara și uitaseră să mai plece acasă de câteva decenii. Cum era să spui atunci, că e un mare păcat ceea ce au făcut și ceea ce fac dumnealor!
Astăzi, ca preot și ca om cu mai multe cunoștințe și cu mai multă experiență decât aveam atunci, încep să Citește restul acestei intrări »