Socializarea autentică în pericol

16/01/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

dr. Teodor Ardelean

Dintr-o statistică recentă aflăm că „socializarea virtuală” întrece în cote procentuale „socializarea reală”. Altfel spus, cei care se apropie reciproc intrând într-o formulă de comunicare pe calea internetului îi depăşesc numeric pe cei care dau mâna în mod real, se confesează, întreţin discuţii, se iubesc, etc.

Este un rezultat care bucură pe toţi promotorii noilor tehnologii, care aduc câştiguri imense în formulă rapidă: producătorii de calculatoare, telefoane mobile, soft-uri, etc., gestionarii serviciilor, promotorii noilor oferte comerciale, ş.a.m.d.

Din păcate, luaţi de valurile contemporane, foarte puţini sunt cei care simt cu adevărat pericolul derivat dintr-o astfel de „evoluţie”. Indiferentismul poate fi o boală gravă mai ales atunci când atitudinea de indiferenţă vizează lucruri grave prin consecinţe. O lume cu indivizii aşezaţi la calculator şi interconectaţi prin sisteme sofisticate nu înseamnă nici pe departe un grad de civilizaţie superior. Când ne-am depărtat de natură prin „artificializare” n-am realizat consecinţele imediate, dar le avem acum la scară planetară: alimente nesănătoase, aer poluat, climă neprietenoasă, înstrăinare, etc.

Acum, când ne „apropiem” unul de altul prin contacte exclusiv electronice nu facem decât să introducem falsul într-un univers mult mai sensibil, cel social. Comunicarea prin internet poate fi foarte utilă pentru cunoaştere, dar aşa-zisa socializare practicată abuziv şi prin excluderea formulelor autentice de relaţie a omului cu semenii săi poate fi mijlocul de „distrugere în masă” a celei mai frumoase posibilităţi pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, de a ne înţelege unii cu alţii prin toate simţurile puse la dispoziţie, de a relaţiona prin datul natural, de a ne sfinţi darurile primite prin folosirea lor firească şi nedisimulată.

(19 februarie 2011)


Cea mai bună cale pentru a fi un bun american este să rămâi un bun român

16/01/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Americanii despre români, în 1926: „Cea mai bună cale pentru a fi un bun american este să rămâi un bun român”.

Problema păstrării etniei române, a limbii române, a credinţelor şi datinilor româneşti a românilor plecaţi şi stabiliţi temporar sau definitiv în alte ţări este astăzi deosebit de dramatică. Am aflat, de exemplu, că sunt acum în unele ţări români care nu-şi mai învaţă copiii româneşte, ceea ce pentru mine este o tragedie a neamului nostru. Să vedem, însă, cum erau identificaţi şi văzuţi românii din Statele Unite ale Americii în perioada interbelică.

La solicitarea directorului ziarului „America” din SUA, George Stănculescu, mai multe personalităţi ale vieţii politice, administrative, cultural-ştiinţifice şi artistice americane, în 1926, au răspuns la întrebarea: „În ce formă pot fi americanii de origine română de cel mai mare folos ţării lor adoptive”, adică Statelor Unite. Citește restul acestei intrări »


Ziua Culturii Naționale – 2021

15/01/2021

Ziua Culturii Române – o sărbătoare a identității noastre naționale, ediția a XI-a

Text – conf. univ. dr. Florian Roatiș, cercetător Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare;

Lectura – Corina Șandor-Martin, bibliotecară Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare;

O producţie a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare: Citește restul acestei intrări »


ARY MURNU – ilustrator al poeziilor lui MIHAI EMINESCU

15/01/2021

Mihai Eminescu
desen de Ary Murnu

Ary Murnu, fratele poetului George Murnu, de origine aromână, s-a născut în anul 1881 în localitatea grecească Xanthi. A fost un renumit pictor, grafician şi machetator de mărci poştale, bancnote şi monede româneşti.

Ary Murnu fost tatăl sculptorului Ion Lucian Murnu şi fratele mai mic al scriitorului, traducătorului şi istoricului, membru al Academiei Române, George Murnu.

Pictorul Murnu a făcut studiile gimnaziale şi liceale la Budapesta, după care a studiat la Kunstakademie din München, în Germania. În anii 1902–1904, Ary Murnu a studiat artele frumoase la Iaşi şi la Bucureşti.

S-a stabilit la Bucureşti, Citește restul acestei intrări »


Din drag de Eminescu

15/01/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

dr. Teodor Ardelean

În deplasarea avută în Scoţia, prilejuită de deschiderea primei biblioteci româneşti în Marea Britanie*, printre multe alte lucruri interesante şi de folos cultural, am putut descoperi şi amplitudinea cultului poporului scoţian pentru cel mai important poet al său Robert Burns. Citisem prin ghiduri, atlase, monografii, îi parcursesem întreaga operă tradusă în limba română, dar diferenţa dintre informaţia livrescă şi cea reală a fost colosală.

Toţi scoţienii din ţara lor, dar şi cei duşi de viaţă în orice depărtări, îşi aduc aminte miraculos de ziua de 25 ianuarie, cea mai importantă pentru sufletul scoţian, pentru că în acea zi istorică s-a născut bardul lor, poetul naţional, favoritul nr.1.

Astfel încât, se apreciază că niciun scoţian din lume nu lipseşte de la o astfel de cinstire. Prin pub-uri tradiţionale, restaurante, cluburi, spaţii relativ culturale, biserici, şcoli etc. se adună, ca aduşi de un adevărat instinct naţional, să-l recite, să-l cânte, să-l povestească, să-l sădească, să-l reamintească… pe idolul lor cultural.

Mai mult decât atât, în întreaga lume, sunt peste 100.000 de scoţieni înscrişi în cluburi, care-i poartă numele, dispersaţi în peste 20 de ţări. Toţi aceştia organizează serbări de amploare (urmate şi de petreceri), căci Burns a fost un poet petrecăreţ. Citește restul acestei intrări »


Mihai Eminescu – mesager al revistei „Biblioteca Românească”

15/01/2021

Selecție text de Mária BERÉNYI

Eminescu a dat de primul număr al revistei „Biblioteca românească” redactată de macedoromânul Zaharia Carcalechi și editată la Tipografia din Buda. Poetul a fost impresionat de comunitatea macedoromânilor din Pesta, și a scris acest articol care a apărut și în Timpul.

Mihai Eminescu: DARE DE SAMĂ DESPRE MIŞCAREA LITERARĂ A ROMÂNILOR ÎN ANUL 1819

Avem înaintea noastră un volum dintr-un fel de revistă românească, din anul 1820, numită „Biblioteca”. Acest mănunchi conţine sub titlul „izvodul cărţii” o dare de samă despre mişcarea spirituală a românilor în anul 1819. Reproducem următoarele:

Cei ce din[tru] dragostea cea negrăită şi din rîvna cea fără de asemănare cătră folosul şi luminarea naţionului românesc nu au întîrziat a tălmăci şi tipări cărţi folositoare în limba acestui naţion, în anul trecut:

Preacinstitul părinte protopop Petru Maior de Dicio Sînmartin, crăiesc revizor, au dat la lumină Telemachu tălmăcit din limba italienească, cum şi Orthografia română, de sine făcută, întru care învaţă cum are a se scrie româneşte cu strămoşeştele slove latine. La aceste au adaos un Dialog pentru începutul limbei româneşti, întru care [le] vădeşte că limba românească e mai veche nu mai decît cea frîncească şi spaniolească, ci şi decît cea italienească de acum; ba şi decît cea latină, ce iaste în cărţi şi cum că aceasta din limba românească ce o vorbea poporul român cel vechi au luat începutul său.

Preacinstitul şi cucernicul ieromonah Efrosin Dimitrie Poteca, învăţătorul şcoalelor domneşti, au dat la lumină „Mai înainte gătire spre cunoştinţa de D-zeu”, ce au aurite cuvinte grăieşte adevărul întru înaintea cuvîntării (?) tălmăcite din limba grecească. Citește restul acestei intrări »


Reînnoire prin gustarea apei sfințite

14/01/2021

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Data de 14 ianuarie a fiecărui an indică, conform calendarului Bisericii Ortodoxe Române, încheierea prăznuirii liturgice a Botezului Domnului Iisus Hristos. Această zi, a odovaniei, rămâne în conștiința creștinilor ca o zi în care fiecare este chemat a pune început bun mântuirii sale. În acest context, se recomandă păstrarea în deplină sfințenie a trupului înnoit prin apa botezului, dar și a sufletului născut din nou prin coborârea Sfântului Duh.

Dialogul omului cu Dumnezeu implică prezența unui limbaj comun care să aibă în componență o vibrație energetică superioară, definită de iubire. Acest dialog necesită un cadru adecvat, un loc în care inima să caute sursa Adevărului din care să-și adape întreaga ființă. În acest context, natura, darul pe care Dumnezeu l-a făcut omului, se arată potrivită pentru a purta de la un orizont la altul identitatea de chip pe care omul o posedă. Dar omului nu îi este suficient cuvântul, Citește restul acestei intrări »


In memoriam preot academician Iosif Mircea Păcurariu (30 iulie 1932 – 13 ianuarie 2021)

14/01/2021

Iosif Mircea Păcurariu
(30 iulie 1932 – 13 ianuarie 2021)

Iosif Mircea Păcurariu – un mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române s-a născut pe 30 iulie 1932 în localitatea Ruși, județul Hunedoara, într-o familie de preot. A studiat la Liceul „Decebal” din Deva (1943-1951), la Facultatea de Istorie a Universității din Cluj (1951-1952), la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1952-1956), iar apoi a urmat cursuri de doctorat la zi, la specialitatea Istoria Bisericii Române la Institutul Teologic din București (1956-1959). Și-a susținut doctoratul în 1968. A fost profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț (1959-1961), iar apoi a devenit asistent pentru Latină și Greacă (1961-1970), conferențiar (1970), profesor la Catedra de Istoria Bisericii Române de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. A fost decanul Facultății de Teologie din Sibiu (1992-2000), Citește restul acestei intrări »


„O noapte cu ninsoare”

14/01/2021

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Covorul povestitor „O noapte cu ninsoare”, prezentat  de Laura Zah, bibliotecar la Secţia pentru copii, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, este o adaptare după povestea cu același titlu scrisă de M. Christina Butler.

Aceasta, spusă de pe „covor”, este minunată și  îi va încânta pe copii cu peripeţiile Micului Arici și  ale prietenilor săi.

O producţie a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare: Citește restul acestei intrări »


Pentru „pacea mondială”!

13/01/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

De peste şase decenii omenirea stă sub semnul unei noi paradigme. Statele lumii învaţă să convieţuiască fără să apeleze la „soluţia” războaielor mondiale. Se încearcă, pe cât posibil, să se cultive varianta „păcii mondiale”. Conflictele care au avut loc în anumite zone au fost stinse prin tratative diplomatice. S-ar putea spune că aceste evoluţii constituie cel mai mare câştig al civilizaţiei umane.

Aşa este şi acest câştig s-a transformat treptat în creşteri semnificative ale standardelor de viaţă pentru multe state ale lumii contemporane. Şi totuşi, această numită „pace mondială” conţine în intimităţile sale realităţi tot atât de crude precum războaiele. Corporaţiile mondiale au preluat frâiele puterii economice, cea care a constituit dintotdeauna nucleul de geneză al războaielor. Iar „comportamentul” acestor corporaţii conţine o teribilă agresivitate, mascată mai mult sau mai puţin.

În acest sens al lucrurilor trebuie remarcat faptul că interesul marilor giganţi ai lumii se orientează tot mai mult spre… „modificarea genetică a cetăţenilor planetei”! Citește restul acestei intrări »