UN MOMENT INEDIT ÎN VREMURI DE PANDEMIE, SERGIU CIOIU!

ANUNȚ

 

LIGYA DIACONESCU – ASOCIAȚIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN AMERICA DE NORD (ASRAN) – ANUNȚĂ O NOUĂ ÎNTÂLNIRE A CENACLULUI ONLINE – organizat pe 23 mai 2020, cu începere de la ora 12 (ora CANADEI), ora 19 (ora ROMÂNIEI).

AȘTEPTĂM COLABORATORII, CU BUCURIE, ÎN VREMURI DE PANDEMIE! UN MOMENT INEDIT, SERGIU CIOIU!

 

LIGYA DIACONESCU
Director general
Revista româno-canado-americană STARPRESS

 

SFÂNTUL DIN MONTPARNASSE

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Peştişani, Jud. Gorj – d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales membru postum al Academiei Române.

„Se izolase de exterior printr-o uşă ţărănescă, o amintire din copilărie: odată intrat pe această uşă, uitai de civilizaţie. Cuptorul de gătit din cărămidă, cel de încălzit uneltele şi de topit metalele, păreau mai aproape de păstorul homeric, decât de oraşul modern. Constantin uitase tentaţiile Parisului; hiberna luni întregi, ascultând şi transformând în artă pulsul naturii.

Avea nevoie de concentrare maximă, pentru a da formelor viaţă. Cocoşul său se ridica în zbor şi parcă auzeai cucurigul lui vesel. În Leda, lebăda cu capul şi gâtul contopite într-o singură mişcare, cântă un cântec de dragoste în marmură albă sau bronz strălucitor. Piatra devine fluidă în Peşte,

Epopeea „Țiganiada” în actualitate

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

prof. dr. Nicolae Iuga

Ion Budai-Deleanu, la două secole de eternitate

1. Autorul și destinul manuscrisului

Ion Budai-Deleanu

Referințele cu privire la biografia marelui învățat iluminist transilvan  (n. în 6 ian. 1760 la Cigmău, lângă Hunedoara – mort la 24 august 1820 la Lemberg în Galiția Austriacă) sunt puține și succinte. Descinde dintr-o familie care a dat mai mulți preoți uniți cu Roma și cărturari. Face studii la Blaj, apoi la Viena, unde obține titlul de doctor în Teologie. Învață, în afară de germană, latina, italiana, franceza și citește asiduu pe autorii clasici ai acestor literaturi.

Pe la 26-27 de ani se întoarce la Blaj tobă de carte și încearcă să se preoțească, dar renunță în urma unor conflicte personale cu episcopul unit de atunci Ioan Bob, un om mărginit, avar și simoniac, care îi persecuta pe oamenii învățați^[1]. Pe acest episcop, autorul nostru îl va pironi mai târziu în cuvinte crude. Nici nu putea exista cale de împăcare între cei doi, deoarece fratele scriitorului, Aron Budai a fost implicat într-o tentativă de scoatere din scaun, de „lepădare din vlădicie” prin pensionare forțată a episcopului Ioan Bob^[2]. Așa se face că Ion Budai-Deleanu se exilează la Lemberg, în Galiția (azi Lvov, Ucraina) unde, în 1787, ocupă prin concurs un post de secretar pentru care se cerea cunoașterea limbii române, post necesar administrației imperiale pentru traducerea vechilor hrisoave românești provenite din Moldova. După vreo zece ani este avansat „consilier”, adică judecător al Tablei Imperiale, post în care rămâne până la sfârșitul vieții. Pe la anul 1815, mitropolitul cărturar moldovean Veniamin Costachi îi face o ofertă să vină profesor la Școala Teologică de la Iași^[3], dar nu se știe de ce Budai-Deleanu refuză. Moare la 24 august 1820 și este înmormântat la Lemberg.

Nici destinul scrierilor sale nu a fost mai puțin zbuciumat. Manuscrisele sale,

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XX (2020), nr. 420 (16 – 30 Aprilie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos a înviat!

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească, în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat, în lupta cu virusul ucigaș. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

*

Paște cu lacrimi. Cu siguranță că sunteți curioși să știți cum s-a derulat slujba din noaptea Sfintelor Paști din anul acesta. Și-n anii trecuți, când nu puteați să mergeți toți din casă la biserică, rugați dimineața pe cei care fuseseră: „- Spuneți-ne și nouă cum a fost la biserică!” Anul acesta ați privit la televizor slujba de la patriarhie, ori ați ascultat-o la radio, ați ieșit cu lumânări aprinse la ferestre la miezul nopții când au bătut clopotele și v-ați spus unul altuia „Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!” Și, totuși, ați vrea să știți cum a fost la biserică în parohia noastră!

La ora 23 am mers la catedrală în Severin și am aprins candela de la lumina adusă de la Mormântul Mântuitorului din Ierusalim. De la catedrală până la locul unde parcasem mașina opreau mașinile pe stradă de se făcuse coadă și mă rugau șoferii și pasagerii să le aprind și lor candelele. La fel făceau și puținii pietoni. Toți aveau lumânări și candele la ei. Le împlineam cu bucurie dorința.

La miezul nopții, am stins toate luminile în biserică. De la candela de pe Sfânta Masă, în care ardea lumina de la Ierusalim, am aprins făclia de Paște, am tras dvera și am ieșit pe ușile împărătești. În biserică era întuneric deplin și liniște de mormânt. Am ieșit pe solee și am chemat cu voce tare, intonat: „– Veniți de primiți lumină! Lumina lui Hristos luminează tuturor!” Din întuneric, din dreapta și din stânga au venit cântărețul și paracliserul și și-au aprins lumânările. Le-am observat ochii. Erau plini de lacrimi.

FIECARE CU HARUL ȘI PASIUNEA SA

de Vasile Dan MARCHIȘ

Mă văd „strâmtorit” prin faptul că unii prieteni ce-și trăiesc viața prin diferite domenii de activitate în funcție de abilități, pasiuni și cunoștințe pe linie profesională, mă îndeamnă să alcătuiesc o monografie a localității mele natale sau să includ trecutul acestei localități în câteva „File de Istorie” – mai pe înțelesul tuturor, să încropesc o carte despre trecutul locuitorilor care s-au născut au crescut și și-au desfășurat activitatea într-un fel sau altul pe raza acestei localități, plus, evenimente, locuri fapte etc. legat de acest aspect. Eu nu spun că nu sunt în măsură să adun toate aceste elemente între coperțile unei cărți, însă această chestiune nu e treabă de scriitor, ci de arhivar sau într-un fel spus de „detectiv” sau cercetător pe teme de istorie care trebuie să umble dintr-un loc în altul spre a aduna date indicii, mărturii, dovezi în acest sens. Prin faptul că le aduni toate aceste date într-un loc nu poate nimeni spune că te numești scriitor, ci cel mult publicist.

ÎNCEP ÎNSCRIERILE pentru cartea ANTOLOGIA LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ – STARPRESS în anul coronavirusului, 2020

COMUNICAT

Revista Internațională STARPRESS anunță:

– ANTOLOGIE de POEZIE (vers alb, rimă, haiku), PROZĂ SCURTĂ, ROMAN, ESEU, TEATRU, EPIGRAME, CRITICĂ LITERARĂ, CĂLĂTORII, REPORTAJE, INTERVIURI

– Acestea vor fi trimise după înscriere (şi după realizarea selecţiei / unde este cazul) începând cu data de 15 MAI 2020, până la data de 30 IUNIE 2020).

Qui a pris Osman?

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

La 9/21 mai 1877, sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor a proclamat Independenţa de Stat a României faţă de Imperiul Otoman.

Documentul a devenit lege prin semnarea/promulgarea lui de către domnitorul Carol I, la 10/22 mai 1877.

 

„- Qui a pris Osman?

Ce furent deux officiers roumains, le colonel Cerkez, commandant la 2-e division et le colonel Arion, commandant de l’artillerie, qui, les premiers, apprirent qu’Osman, blessé, demandait à voir un officier supérieur. Ils trouvèrent le général turc dans une petite cabane où on l’avait transporté; ils lui offrirent les services de nos chirurgiens et placèrent une sentinelle à la porte. Peu après, un général russe vint emmener le glorieux vaincu.”