„Mă împiedic de treptele timpului meu”

de Florica BUD

Îl cunosc pe Gelu Dragoș de mult timp. Dar cine nu îl cunoaște pe Gelu? „Lasă-mă să cad lângă nopțile lungi”, zice poetul, mereu prins între datorie și vise. Dar, Gelu Dragoș este în primul rând dascăl, om de vază în comuna sa, părinte, făuritor de reviste școlare, vector de cultură între sate, sat și oraș, între oamenii de cultură ai orașului Baia Mare, chiar și atunci… „Când poezia și poetul devin o osie în lemn”. Conducător al unui cenaclu cunoscut, cenaclul „Petre Dulfu” din Satulung, el este și un ziarist destoinic, scriitor și nu în ultimul rând, poet.

„Sunt rouă, iarbă, izvor și vis”. Ce simplu își definește complexitatea, în dorința de a fi înțeles de cei din jur! Clocotind de seva ce vine din rădăcini bine înfipte în glia strămoșească, declară cu lejeritate: „Mai trag o brazdă prin cuvinte/ înnobilând cum se cuvine”. De altfel în casa în care a văzut lumina zilei Gelu, nu doar el, adună cuvinte alese, căci Domnul și-a întors fața către familia sa. Iar, ursitoarele au fost darnice, binecuvântând familia Dragoș, gospodari de vază ai comunei Mireșul Mare și pe cei doi copii talentați și sârguincioși.

Un vis împlinit!

„O carte pe săptămână, 100 de pagini pe zi – așa am fost crescut”, mărturisește Călin Terțan, cel care a deschis librăria privată „Cartea noastră”.

Deschiderea unei librării private este visul domnului Călin Terțan din copilărie, când i-a fost insuflată dragostea de carte.

În ianuarie 2021, când s-a ivit oportunitatea de a achiziționa un apartament, a avut de ales: transformă visul în realitate sau îl dă în chirie. Și a ales! Spațiul a fost amenajat și mobilat în aproximativ trei luni. Când am așezat pe rafturile goale prima carte, am simțit o senzație tare frumoasă. (…) Pe rafuri își așteaptă cititorii atât cărți noi, cât și volume achiziționate în regim de anticariat. Capacitatea este de circa 3.000 de volume, iar librăria adăpostește și lucrări de artă.

Azi o mulțime de cărți stau pe rafturi și își așteaptă cititorii în librăria „Cartea noastră” aflată pe strada Victoriei, nr. 47.

Librăria „Cartea noastră” poate fi vizitată zilnic de la 10.00 la 18.00, de luni până vineri, iar sâmbăta de la 9.00 la 12.00.

Sursa: https://eziarultau.ro/hai-si-tu/biblioteca/

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA

Surprize literare în revista „Reflex”!

Poetul maramureșean Vasile Dan Marchiș este publicat cu două poezii în recentul număr din ianuarie-iunie/2021 al prestigioasei reviste „Reflex” din Reșița, Caraș-Severin.

Numărul prim din acest an dedică un plus de pagini, sub semnături dintre cele mai importante, aniversării a 250 de ani de istorie industrială reșițeană, păstrându-și, în același timp, rubricile care au consacrat-o peste vreme și, de bunăseamă, bucurându-se de colaboratori din întreaga țară și din afara ei, cei cărora le datorează, în fapt, calitatea textelor, diversitatea și bogăția opiniilor și informațiilor, intrarea ei în circuitul cultural al publicațiilor preocupate deopotrivă de cultura spirituală și materială, în măsura în care valorile produse de aceasta sunt și un actant al prezentului și un suport al viitorului. (dr. fil. Ada Mirela CHISĂLIȚĂ)

Revista o puteți citi on line accesând:

Despre Cristian Bodnărescu, poet

de prof. dr. Dumitru CONTA,
impresar al poetului Cristian Bodnărescu

„Să îl citesc pe poetul Cristian Bodnărescu a constituit pentru mine o surpriză deosebit de agreabilă: că ismele nu ne-au cotropit de tot, că se mai poate scrie poezie bună fără a scuipa pe valorile clasice, că poţi fi modern fără a fi ininteligibil şi că, în cele din urmă, poţi să scrii poezie „chiar dacă ai talent(!)”. Intuiesc lecturile domnului Bodnărescu solide, bine selectate şi bine asimilate. În ceea ce mă priveşte – evident strict subiectiv – l-aş situa, prin înzestrare, originalitate şi îndrăzneală, dincolo de frontierele temporale, de curente sau de stiluri, într-o familie „cel puţin” onorabilă, din care fac parte: Byron, Baudelaire, Poe, Bacovia, Artaud şi nu numai.”

Gheorghe Junescu,
fost director adjunct al Institutului Român din Veneţia

 *****

Poetul Cristian a văzut lumina zilei la 3 martie 1983, în frumosul oraş care a dat numeroase valori ţării, Bacău.

Gelu Dragoș

Fugit irreparabile tempus

sau

Timpul fuge fără să se mai întoarcă

Gelu Dragoș

de Vasile BELE

A scrie în „câteva vorbe” despre poetul Gelu Dragoș îmi este cu neputință, oricât aș încerca să concentrez esența scrierii. Ne cunoaștem de „ceva vreme”… să tot fie multișor de-atunci. I-am admirat mereu poeziile – încărcate de mesaj. I-am admirat mereu talentul și prețuirea, mai ales când vorbești despre prieteni și prietenii. Foarte prietenos… uneori face „risipă” de prietenie. Un om sincer! Săritor. Mereu sare în sprijinul colegilor și a prietenilor întru scris, vorba latinului, „Ego sum, qui sum”, (trad. „Eu sunt cel ce sunt!”). Un motiv de a-l felicita și de a-l asigura de-o și mai adâncită prietenie.

Am colaborat la proiecte literare. Este un om cu principii și idei. Nu se irosește și nici nu face rabat de la principiul calității literare.

In memoriam Ioan Chertiție

Ioan Chertiție
(22 ianuarie 1956 – 27 iulie 2021)

Ioan Chertiție s-a născut în data de 22 ianuarie 1956. Fiu de muncitor și mama casnică, Ioan Chertiţie locuia într-o casă situată în Satu Nou de Sus.

Avea doar şase ani când au demarat lucrările la Penitenciarul Baia Mare. Voiam să văd, să ştiu ce se întâmplă dincolo de sârma ghimpată. (…) Simţeam o atracţie inexplicabilă să ştiu ce este acolo. (Ioan Chertiție)

Pentru că îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în incinta penitenciarului, Ioan Chertiţie a devenit copilul de trupă al militarilor în termen: mânca la popotă împreună cu aceştia, mergea la şcoala de acolo şi, de cele mai multe ori, chiar dormea în dormitorul militarilor.

Ajuns la vârsta maturității, i s-a propus un post de gardian

Tabără de dansuri populare româneşti, la Micherechi

Dansul popular a avut întotdeauna un rol important în viața celor de la sate. Activitățile de pe vremuri, horele satului și inițiativele de păstrare a tradițiilor se desfășoară acum sub alte aspecte, în formă organizată prin școli populare de artă sau tabere de dansuri și de păstrare a tradițiilor. Desigur, țelul acestora este ca, pe lângă însușirea dansurilor populare, tinerii să păstreze și să promoveze

REVISTA „AMPRENTELE SUFLETULUI”

Motto:

Româna nu-i o limbă cu care spui minciuni,
Ea știe să renască din veșnicii tăciuni.

(Florică Dan, Limba noastră).

de Vasile BELE

Despre valoare, despre inspirație, despre autenticitate, despre o literatură sinceră, concretă și obiectivă… da, despre dragoste, căci este un număr dedicat, „mereu tânărului”, Dragobete.

Revista „Amprentele sufletului”, an VII, nr. 2 – februarie 2021, Editura Editgraph, Buzău, p., ISSN 2393-4506, o Revistă Internațională de cultură, artă și literatură, cu un Editorial – Dragobete, un mesaj ancestral. Despre menirea dacoromânului, ce aparține distinsei doamne Eugenia Enescu-Gavrilescu.

Încă din Editorial aflăm însemnătatea acestei sărbători, prin vocea blândă a editorialistei, Eugenia Enescu-Gavrilescu:

Ce fac cuvintele cu noi?

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Gândiți că e o întrebare superfluă sau fără de rost cea din titlul acestei tablete de gând? Nici pe departe. Cuvintele sunt pietre de temelie ale cunoașterii și rolul fiecărei sintagme este uriaș. E bine să fim mai atenți la felul în care un cuvânt sau altul ne pune în mișcare, la modul în care o expresie decupată dintr-un context creează adevărate lumi din imperiul cognoscibilității.

Citesc într-o noapte dominată de „insomnii productive” studiul „Suveniruri contemporane (III)” cuprins în lucrarea lui N. Steinhardt „Escale în timp și spațiu” (Editura Cartea Românească, 1987). Citesc și, spre exemplificare, citez în continuare

Florin Bucuțea – tânărul ce-și ghidează viața după zicala: „Lasă o urmă, în urma ta!”

Florin Bucuțea este tânărul care reînvie cultura în satele din zona Ardealului. A deschis patru biblioteci și a amenajat un muzeu în plină pandemie. Este absolvent al Facultății de Științe Socio-Umane, are un master în management cultural.

Florin a văzut lumina zilei la Dăișoara, un sat de poveste din județul Brașov. A părăsit de timpuriu locurile natale pentru a face școala la oraș. S-a integrat rapid în vâltoarea urbană, dar la un moment dat a spus stop. (…) La Dăișoara făcusem deja câteva proiecte culturale, iar după ce am terminat masteratul am zis să mă întorc la firul ierbii ca să văd cum merg lucrurile.

Reîntors acasă printre ai lui, Florin nu a stat cu mâinile în sân. (…) Scormonind în lada trecutului, tânărul a descoperit că între anii 1940-1944, în Dăișoara s-a ridicat un cămin cultural ce adăpostea o bibliotecă de toată frumusețea. Din nefericire,