Lansarea proiectului BatPro la Cluj-Napoca

01/11/2016
ion-podosu_radu-cristea_lansarea-proiectului-batpro-la-cluj-napoca

Ion Podosu și Radu Cristea

de Ion PODOSU

Joi, 7 ianuarie 2016, în sala de conferinţe a hotelului Victoria, a fost lansat şi la Cluj-Napoca proiectul BatPro, iniţiat şi coordonat de Lions Club Transilvania, în parteneriat cu Filiala Judeţeană Cluj a A.N.R. Acest proiect, „calculator pentru nevăzători”, este finanţat de fundaţia „Orange” cu suma de 211.650 de lei, în cadrul fondului de finanţare „Lumea prin culoare şi sunet”, ediţia 2015, iar în judeţul Cluj, proiectul se derulează, după cum am arătat, sub egida Lions Club Transilvania. Citește în continuare »


Festivalul povestirilor digitale, ediţia a II-a – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

03/06/2016
Biblioteca Judeteana PETRE DULFU Baia Mare

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

INVITAŢIE

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş, organizează în 7 iunie 2016, începând cu ora 16.00, în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, FESTIVALUL POVESTIRILOR DIGITALE, ediţia a II-a.

Povestirile digitale realizate în cadrul cursului DigiTales, organizat de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, în perioada ianuarie-mai 2016, vor fi împărţite pe secţiuni tematice, apoi jurizate şi premiate. Citește în continuare »


Psiholog: „Cu cât avem tehnologie mai avansată, cu atât suntem mai neiscusiţi”

16/05/2016

COMUNICAT DE PRESĂ – Alexandru Pleşea ; Plus Communication

Evoluţia tehnologică fără precedent, de care am avut parte în ultimele două decenii, nu ne-a ajutat să devenim mai deştepţi sau mai iscusiţi, ci din contră, au constatat psihologii. Mai mult, specialiştii susţin că, din cauza comportamentului obsesiv-compulsiv în relaţie cu tehnologia, oamenii au început să-şi piardă abilităţile cognitive şi dexterităţile, iar efortul nostru intelectual a fost preluat în mare măsură de tehnologia actuală.
Alexandru Plesea

Alexandru Pleşea

Psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept  „antrenorul minţii”, observă că tehnologia avansată nu a adus rasei umane numai părţi pozitive (accesul la informaţie, comunicarea virtuală la distanţă etc.), ci şi multe deservicii, care vor afecta două sau chiar trei generaţii de acum încolo: „Tehnologia actuală, iar un exemplu cât se poate de relevant este tehnologia touchscreen, imită gesturile tactile ale bebeluşilor, iar oamenii vor căpăta în timp, dacă nu au făcut-o deja, automatisme specifice nou-născuţilor, fapt care nu le oferă oportunităţi de evoluţie intelectuală, ci de involuţie. Din întâmplare, am văzut o persoană în metrou care, fără să îşi dea seama, pipăia o revistă şi aştepta să se întâmple operaţiuni specifice tabletelor. Când a ieşit din transă, a tresărit şi şi-a dat seama că e doar o revistă, însă ce am remarcat a fost automatismul deja format. Şi acest automatism îl putem observa cel mai mult la generaţiile tinere”. Citește în continuare »


Viciul tehnologiei. Reconectează-te cu Realitatea!

10/05/2016

Alexandru Pleseade Alexandru PLEȘEA

Studiile noi arată nivelul nostru de fericire, teamă, anxietate, stres, curaj, dorințe, aproape toate stările ce ne mângâie entitatea zi de zi.
Toate statisticile se găsesc usor, dar explicațiile sunt prea ștințifice pentru a fi relatate aici.

Să-i dăm drumul:

Acum 10-15 ani, oamenii nu aveau așa multă tehnologie în jurul lor.

Tehnologia a venit și a spus bătând în piept: „Noi vă dam Transparență, să puteți vedea și avea orice, oriunde și cu oricine”.

Zis și făcut: Tehnologia a Început. Telefoanele au ajuns să fie principalul obiect folosit de mâna omului. Fetele cu vârste de 13-21 de ani se trezesc mai devreme cu 23 de minute decât acum zece ani și întârzie cu 11 minute mai mult la școală. Facebookul, prin toți algoritmii săi, invadează spațiul nostru, scrie un cod în mintea noastră, pe care, la tineri, îl asociem cu un viciu. Citește în continuare »


Santinela Cosmică din mijlocul deşertului

17/06/2015

Santinela Cosmica din Mijlocul Desertului

de Octavian LUPU

Privirea sa străbătea spaţiile nesfârşite ale cerului. Cu braţele deschise către orizontul albastru, stătea înaintea soarelui ce se profila cu raze strălucitoare în acea dimineaţă călduroasă a verii de curând venite pe acele meleaguri. Nu era un om, ci doar o maşinărie complicată ridicată în mijlocul deşertului de piatră pe un munte cu o înălţime de peste două mii de metri. Dar interiorul său ingenios, alcătuit din miliarde de circuite electronice legate la un calculator central, răspundea asemenea unei fiinţe vii în faţa stimulilor veniţi din mediul înconjurător.

Nu avea altă misiune decât să privească şi să asculte cerul de-a lungul întregului an. Datele culese le trimitea către un centru de supraveghere a spaţiului îndepărtat, aflat într-o mare metropolă. Captând radiaţii venite de la astre şi planete aflate la distanţe astronomice, el le traducea în informaţii prin care contura prezenţa formaţiunilor stelare din întreaga galaxie. Şi, de aceea, i s-a pus numele „Santinela Cosmică”, fiind destinat să detecteze orice activitate periculoasă la adresa pământului venită din univers de undeva de dincolo de orizontul vizibil prin telescoapele obişnuite.

Octavian_Lupu_19_03_2015Puţini însă ştiau de existenţa sa şi de scopul pentru care nişte braţe uriaşe purtau pe ele tot felul de antene legate într-un sistem complex de captare a radiaţiilor electromagnetice. În plus, niciun fel de drum nu trecea prin preajmă şi nicio privire curioasă nu se amesteca să înţeleagă ce anume se întâmpla pe vârful acelui munte. Secretul era deplin chiar şi prin explorare aeriană, fiindcă toate elementele exterioare fuseseră camuflate cu grijă în ansamblul deşertului de piatră imitând la perfecţie formele stâncilor şi siluetele arborilor pitici. Citește în continuare »


FRAGMENTE DE VIAŢĂ ÎN DEŞERTUL CITADIN

20/03/2015

Octavian_Lupu_19_03_2015de Octavian LUPU

Clădirea zveltă a supermarketului se profila în faţa sa. Zeci de persoane se îngrămădeau să intre şi alte zeci să iasă prin uşile larg deschise încă de la primele ore ale zilei. Febra cumpărăturilor cuprinsese o mare parte a oraşului animat de apropierea sărbătorilor. Copacii din parcul central erau împodobiţi cu ghirlande luminoase, ce sclipeau strident până când razele soarelui începeau să strălucească în răcoarea zorilor de zi. Dar el era interesat de altceva decât de dorinţa achiziţionării vreunui chilipir brusc ieftinit de către comercianţi.

Se apropie de uşa principală şi se lăsă purtat de fluxul de oameni ce intra în acel templu al comerţului ce îşi deschidea larg braţele generoase în acea dimineaţă. Scările rulante transportau cumpărătorii în toate direcţiile, pe măsură ce ele se ramificau spre etajele superioare, asemenea ramurilor unui arbore uriaş. El se aşeză pe una dintre trepte şi se lăsă dus cu viteză, pe măsură ce privea către raioanele dispuse la nivelurile inferioare. Distingea rafturile pline de mărfuri ce îşi aşteptau proprietarii şi vânzătorii care alergau grăbit cu produsele solicitate.

Ajunse la un etaj unde se comercializa aparatură electronică şi intră într-unul dintre magazine. Pe o distanţă de peste patruzeci de metri, erau plasate ecrane mari cu plasmă sau cu cristale lichide, pe care se derulau imagini de pe unul dintre canalele de actualităţi. Fără sunet, coloana video se derula evidenţiind o lume a contrastelor, în care secvenţe marcate de opulenţă şi monden alternau cu cele preluate din ţări aflate la limita subzistenţei fizice. Atinse ecranul din faţa sa şi simţi duritatea rece a materialului plastic din care era realizat. Nu sesiza prezenţa vieţii, ci doar amestecul amorf de substanţe chimice alambicate după reguli industriale menite să imite chipul realităţii.

Fragmente de Viata in Desertul Citadin

Citește în continuare »


CALIGRAFIA SCRIERII LA CLAVIATURA DE CALCULATOR

07/03/2015

Caligrafia Scrierii la Claviatura de Calculator

de Octavian LUPU

În sala de clasă nu mai vorbea nimeni. Toate privirile erau aţintite asupra monitoarelor de calculator, pe măsură ce detalii noi erau furnizate asupra exerciţiului alocat acelei ore de curs. Profesoara se plimba atentă printre bănci şi urmărea modalitatea în care elevii Octavian_Lupu_imagereuşeau să facă faţă provocării. Tema era simplă şi consta în copierea unui text afişat în partea superioară a ecranului, fiind măsurat timpul necesar desfăşurării acestei acţiuni şi contorizat numărul de erori de dactilografiere. Exista şi o limită a duratei testului, ce nu trebuia să depăşească un sfert de oră.

Fragmentul de text era preluat dintr-o carte de literatură, solicitând la maximum folosirea semnelor de punctuaţie şi aranjarea ordonată a propoziţiilor, frazelor şi paragrafelor. Exprimarea elaborată îi punea în dificultate pe elevi, obişnuiţi să comunice în propoziţii eliptice de subiect şi predicat pe reţelele sociale. Profesoara ştia acest lucru, de aceea privea efortul depus în soluţionarea unei situaţii ieşite din comun pentru participanţi.

– Este mult prea dificil să ne încadrăm în timp, spuse Oana, una dintre cele mai bune eleve la învăţătură.

– Nimeni nu ne-a învăţat să scriem repede şi corect la calculator, protestă Călin, cel mai bun la matematică. Am deprins şi noi cum ne-am priceput această manieră de comunicare, continuă el în timp ce bătea la două degete cuvintele pe care le întâlnea în text. Citește în continuare »