Santinela Cosmică din mijlocul deşertului

17/06/2015

Santinela Cosmica din Mijlocul Desertului

de Octavian LUPU

Privirea sa străbătea spaţiile nesfârşite ale cerului. Cu braţele deschise către orizontul albastru, stătea înaintea soarelui ce se profila cu raze strălucitoare în acea dimineaţă călduroasă a verii de curând venite pe acele meleaguri. Nu era un om, ci doar o maşinărie complicată ridicată în mijlocul deşertului de piatră pe un munte cu o înălţime de peste două mii de metri. Dar interiorul său ingenios, alcătuit din miliarde de circuite electronice legate la un calculator central, răspundea asemenea unei fiinţe vii în faţa stimulilor veniţi din mediul înconjurător.

Nu avea altă misiune decât să privească şi să asculte cerul de-a lungul întregului an. Datele culese le trimitea către un centru de supraveghere a spaţiului îndepărtat, aflat într-o mare metropolă. Captând radiaţii venite de la astre şi planete aflate la distanţe astronomice, el le traducea în informaţii prin care contura prezenţa formaţiunilor stelare din întreaga galaxie. Şi, de aceea, i s-a pus numele „Santinela Cosmică”, fiind destinat să detecteze orice activitate periculoasă la adresa pământului venită din univers de undeva de dincolo de orizontul vizibil prin telescoapele obişnuite.

Octavian_Lupu_19_03_2015Puţini însă ştiau de existenţa sa şi de scopul pentru care nişte braţe uriaşe purtau pe ele tot felul de antene legate într-un sistem complex de captare a radiaţiilor electromagnetice. În plus, niciun fel de drum nu trecea prin preajmă şi nicio privire curioasă nu se amesteca să înţeleagă ce anume se întâmpla pe vârful acelui munte. Secretul era deplin chiar şi prin explorare aeriană, fiindcă toate elementele exterioare fuseseră camuflate cu grijă în ansamblul deşertului de piatră imitând la perfecţie formele stâncilor şi siluetele arborilor pitici. Citește restul acestei intrări »


FRAGMENTE DE VIAŢĂ ÎN DEŞERTUL CITADIN

20/03/2015

Octavian_Lupu_19_03_2015de Octavian LUPU

Clădirea zveltă a supermarketului se profila în faţa sa. Zeci de persoane se îngrămădeau să intre şi alte zeci să iasă prin uşile larg deschise încă de la primele ore ale zilei. Febra cumpărăturilor cuprinsese o mare parte a oraşului animat de apropierea sărbătorilor. Copacii din parcul central erau împodobiţi cu ghirlande luminoase, ce sclipeau strident până când razele soarelui începeau să strălucească în răcoarea zorilor de zi. Dar el era interesat de altceva decât de dorinţa achiziţionării vreunui chilipir brusc ieftinit de către comercianţi.

Se apropie de uşa principală şi se lăsă purtat de fluxul de oameni ce intra în acel templu al comerţului ce îşi deschidea larg braţele generoase în acea dimineaţă. Scările rulante transportau cumpărătorii în toate direcţiile, pe măsură ce ele se ramificau spre etajele superioare, asemenea ramurilor unui arbore uriaş. El se aşeză pe una dintre trepte şi se lăsă dus cu viteză, pe măsură ce privea către raioanele dispuse la nivelurile inferioare. Distingea rafturile pline de mărfuri ce îşi aşteptau proprietarii şi vânzătorii care alergau grăbit cu produsele solicitate.

Ajunse la un etaj unde se comercializa aparatură electronică şi intră într-unul dintre magazine. Pe o distanţă de peste patruzeci de metri, erau plasate ecrane mari cu plasmă sau cu cristale lichide, pe care se derulau imagini de pe unul dintre canalele de actualităţi. Fără sunet, coloana video se derula evidenţiind o lume a contrastelor, în care secvenţe marcate de opulenţă şi monden alternau cu cele preluate din ţări aflate la limita subzistenţei fizice. Atinse ecranul din faţa sa şi simţi duritatea rece a materialului plastic din care era realizat. Nu sesiza prezenţa vieţii, ci doar amestecul amorf de substanţe chimice alambicate după reguli industriale menite să imite chipul realităţii.

Fragmente de Viata in Desertul Citadin

Citește restul acestei intrări »


CALIGRAFIA SCRIERII LA CLAVIATURA DE CALCULATOR

07/03/2015

Caligrafia Scrierii la Claviatura de Calculator

de Octavian LUPU

În sala de clasă nu mai vorbea nimeni. Toate privirile erau aţintite asupra monitoarelor de calculator, pe măsură ce detalii noi erau furnizate asupra exerciţiului alocat acelei ore de curs. Profesoara se plimba atentă printre bănci şi urmărea modalitatea în care elevii Octavian_Lupu_imagereuşeau să facă faţă provocării. Tema era simplă şi consta în copierea unui text afişat în partea superioară a ecranului, fiind măsurat timpul necesar desfăşurării acestei acţiuni şi contorizat numărul de erori de dactilografiere. Exista şi o limită a duratei testului, ce nu trebuia să depăşească un sfert de oră.

Fragmentul de text era preluat dintr-o carte de literatură, solicitând la maximum folosirea semnelor de punctuaţie şi aranjarea ordonată a propoziţiilor, frazelor şi paragrafelor. Exprimarea elaborată îi punea în dificultate pe elevi, obişnuiţi să comunice în propoziţii eliptice de subiect şi predicat pe reţelele sociale. Profesoara ştia acest lucru, de aceea privea efortul depus în soluţionarea unei situaţii ieşite din comun pentru participanţi.

– Este mult prea dificil să ne încadrăm în timp, spuse Oana, una dintre cele mai bune eleve la învăţătură.

– Nimeni nu ne-a învăţat să scriem repede şi corect la calculator, protestă Călin, cel mai bun la matematică. Am deprins şi noi cum ne-am priceput această manieră de comunicare, continuă el în timp ce bătea la două degete cuvintele pe care le întâlnea în text. Citește restul acestei intrări »


PROGRAMATORUL ŞI PROIECTUL SĂU

20/02/2015

Octavian_Lupu_imagede Octavian LUPU

În faţa calculatorului el stătea pe măsură ce examina codul sursă al unui program. În singurătatea nopţii privirea sa căuta secvenţe de instrucţiuni pe care să le modifice pe măsură ce îşi adapta poziţia pe scaunul inconfortabil pe care stătea. Gâtul îi înţepenise din cauza poziţiei imobile în care rămăsese preţ de mai multe ore. Se ridică de la birou şi începu să se plimbe prin cameră în lung şi în lat. Remarcă grăbit cadrul ferestrei pe care se profila întinderea necuprinsă a marelui oraş mărginită în partea superioară de imensitatea cerului. „Ce peisaj superb!” gândi involuntar, de îndată ce remarcă traseele luminoase ale străzilor ce brăzdau suprafaţa densă a cartierelor de locuinţe.

Fiecare stâlp de iluminat îşi trimitea razele strălucitoare pornite din becuri puternice cu halogen portocaliu. Imaginea însumată a tuturor acestor stele artificiale constituia o replică în oglindă a bolţii cereşti, un fel de răsfrângere pe pământ a luminilor tainice din univers. „Ce mult îmi place să văd panorama oraşului!” continuă să îşi spună în gând, în timp ce paşii îl purtau fără astâmpăr prin cameră. Alte mici puncte incandescente se mişcau grăbit pe fundalul întunecat al nopţii de-a lungul arterelor rutiere. „Cu siguranţă, traficul la ora aceasta continuă într-un ritm similar celui din timpul zilei”, îşi spuse mai departe, oprindu-se ca să numere la întâmplare maşinile ce treceau prin faţa clădirii.

Proiectul la care lucra reprezenta o provocare serioasă pentru orice programator experimentat. Cerinţele sale complexe aveau aspecte aparent contradictorii, ce necesitau abordări inedite. Tehnicile de lucru obişnuite nu dăduseră niciun rezultat. Prin urmare, creativitatea trebuia să găsească o cale acolo unde rutina se poticnise în faţa unui imens necunoscut. Dar explorarea unui astfel de teritoriu presupunea o îndemânare neobişnuită, imposibil de dobândit doar prin experienţa zilnică.

Progamatorul_si_Proiectul_Sau

Citește restul acestei intrări »


Bibliografie legendară

24/01/2015

de Angela-Monica JUCAN

Când am ajuns să lucrez ca bibliograf, internetul publicistic ştiinţific şi literar era în plin avânt. Era şi bine instalat mitul calculatorului care poate foarte multe, va putea orice şi nu are limite de stocare sau AMJ_foto_Delia_Floreadifuzare. Am crezut că o bibliografie serioasă nu mai poate conţine doar titluri apărute pe suport tradiţional, privându-i, pe cei care ar urma să o consulte, de o parte considerabilă a informaţiei: cea publicată online. Drept care, am pornit să includ în bibliografii şi titluri care au ca „loc” de publicare… un link. Nu aveam, totuşi, încă de atunci certitudinea utilităţii indiscutabile a acestui gest, bibliografiile mele fiind destinate tiparului; or, linkurile la articole fiind de obicei lungi şi foarte lungi, mi se părea cam utopic să existe mulţi dispuşi să reproducă semn cu semn în internet kilometricele linkuri care, pe deasupra, în caz de imprimare tipografică neclară, ar fi devenit absolut inutilizabile. Pe de altă parte, îmi ziceam că, dacă cineva e cu adevărat interesat de respectivul titlu, îşi va asuma efortul de a-l copia cu răbdare; cât despre pericolul condiţiilor grafice precare, probabilitatea de a se întâmpla e destul de mică şi relativ controlabilă. Etichetând alarma ca fiind similară poveştii drobului de sare, între „a fi sau a nu fi” link, l-am ales pe a fi (decât să lipsească, mai bine să prisosească – nu?).

Am constatat însă curând că, ba da, internetul are foarte multe limite (başca incompetenţa mult prea multor „publicişti” – tot o limită –, lucru pe care nu îl detaliez aici, deşi are de-a face cu seriozitatea informaţiei cuprinse în listele bibliografice oferite publicului). La puţini ani de la înfiinţare, există deja reviste electronice desfiinţate. Unele din acestea au fost puse în legătură cu altă revistă, încă activă, dar numai pentru promovarea acesteia din urmă, fiindcă nu au fost transferate în ea articolele din cea dizolvată – deci, ajuns, mai corect, dus acolo, nu găseşti ce căutai. Dar şi asta este o situaţie temporară, pentru că şi urmaşa poate ieşi din uz (cum s-a şi întâmplat). În cazul altor reviste la care s-a renunţat, ţi se deschide o pagină pe care e afişat anunţul: This domain is blocked. Sau „măcar” Server not found sau varianta Not found, cu „încurajarea” (pe degeaba) Try Again. Ba, uneori, îţi apare pur şi simplu, o pagină albă. Pa. Sau nu tot site-ul, ci doar unele articole (cenzurate la un moment dat sau atinse de un virus) sînt gripate. Citește restul acestei intrări »


Mesagerii naturii pe tărâmul iluziei

07/01/2015

Octavian_Lupu_imagede Octavian LUPU

Frunzele copacului ornamental se etalau sub forma unor evantaie cu petale verzi întinse, asemenea degetelor unor mâini, către toate direcţiile. Din trunchiul său noduros se desprindeau nenumăraţi ciorchini de ramuri şi frunze, conferind imaginea unui cilindru neuniform amplasat vertical într-un ghiveci de culoare cărămizie, acesta fiind peticul de pământ pe care se susţinea şi din care îşi extrăgea preţioasa sevă. Îl priveam cu atenţie, dar imediat am remarcat că şi el se uita la mine. Ceva din orientarea sa, aplecată spre mine, şi din bogăţia frunzişului ce se îndrepta preponderent în direcţia mea mă determina să cred că de multă vreme el mă contempla în tot ce făceam la pupitrul din stânga sa. Citește restul acestei intrări »


GOOGLE ŞI BIBLIOTECARUL

28/07/2014

biblioteca Rohia_foto_Livia Grigorde Marcel ŢURA

În prezent, motorul de căutare Google este cea mai accesată pagină web din lume, cu peste 2,5 miliarde de vizite într-o singură zi. Neil Gaiman, un cunoscut scriitor britanic, spunea: „Google vă poate oferi 100.000 de răspunsuri, la o singură întrebare, bibliotecarul vi-l poate da pe cel corect.” Având în vedere popularitatea de care se bucură la ora actuală Google, ne punem întrebarea: Câtă încredere putem avea în rezultatele afişate în urma unei căutări? Aici poate interveni rolul bibliotecarului, care este în măsură să filtreze rezultatele şi să ofere răspunsul potrivit la întrebările utilizatorilor bibliotecii. Majoritatea celor care caută o informaţie în mediul online nu pun la îndoială veridicitatea rezultatelor găsite, considerându-le corecte. Sunt frecvente situaţiile când, în urma unei interogări, pe primele poziţii se afişează site-uri care denaturează realitatea sau oferă un punct de vedere personal al autorului cu privire la subiectul căutat, acest aspect putându-se datora unei campanii de promovare plătite a paginii web respective, dar şi algoritmilor utilizaţi de către motorul de căutare, procesul realizându-se în mod automat, după o multitudine de criterii, care nu funcţionează întotdeauna corect.

Directorul site-ului Ask.com, Gary Price a evidenţiat faptul că „indiferent cât de inteligente au devenit motoarele de căutare, niciodată nu vor înlocui bibliotecarii”.

Bibliotecarul reprezintă factorul uman care poate face legătura între baza de date uriaşă pe care o pune la dispoziţie Google şi utilizatorul final, asigurând în acest fel filtrarea miilor de rezultate returnate în urma unei interogări. Citește restul acestei intrări »