Seminarul Centrului de informare și documentare „Martirii Crezului” – Complexul Muzeal „Martirii Crezului” din Baia-Sprie

de dr. Ioan GOGOTA
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

În data de 20 mai 2022, în zona fostului Depozit de Dinamită al Exploatării Miniere din Baia Sprie (Puțul 5), în organizarea Primăriei Baia Sprie[1], Consiliului Județean Maramureș, Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Asociației „Pro Activ Memoria” Baia Sprie, Asociației „Om pentru Om” Baia Mare, Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Școlii Naționale de Pregătire a Agenților de Penitenciare Târgu-Ocna, Asociației Centrului de Studii Regionale și Pluraliste „Transilvania” Târgu-Mureș, a avut loc ediția a doua a seminarului Centrului de informare și documentare „Martirii Crezului”, eveniment dedicat foștilor deținuți politici din coloniile de muncă din Baia Sprie, Cavnic, Nistru, precum și Luptătorilor din Rezistența Armată Anticomunistă care au pătimit în închisorile comuniste luptând pentru crezul şi idealul lor, apărând cu propria viață credința în Dumnezeu și neamul din care fac parte.

Această manifestare este considerată un promotor activ al celor care și-au dedicat viața cercetării deținuților politici în perioada de tristă amintire, în coloniile sau lagărele de muncă comuniste și în special a lui Ioan Chertiție, cel a cărui viață este inspirată din maxima latină: „Nici o zi fără o linie” (Nulla dies sine linea), fiind omul care și-a cerut public iertare pentru condițiile de detenție

10 iunie: Moartea lui Alexandru Macedon

LECȚIA DE ISTORIE, prezentată de profesorul Viorel Guțu.

La data de 10 iunie a anului 323 î.Hr. a murit Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari comandanți de oști ai lumii. Fiu al regelui Filip al II- lea al Macedoniei, Alexandru cel Mare a construit un imperiu legendar înainte de moartea sa, la vârsta de 32 de ani.

El s-a născut în luna iulie a anului 356 î.Hr. în orașul Pella, capitala Macedoniei, iar la numai 10 ani, Alexandru a dovedit tuturor că are calitățile necesare unui mare conducător. Se spune ca un negustor îi aduce lui Filip un cal ce nu putea fi îmblânzit de nimeni și numai tânărul Alexandru va reuși să-l îmblânzească, iar acest cal îl va însoți pe viitorul rege în toate războaiele sale, până în îndepărtata Indie.

Când Alexandru împlinește 13 ani, regele Filip începe să îi caute un tutore care să se ocupe de educația lui și îl găsește în persoana marelui filosof Aristotel, care își pune amprenta asupra educației lui Alexandru și îl învață

27 mai: Uciderea lui Tudor Vladimirescu

În noaptea de 27 mai 1821 a fost ucis de către eteriști, lângă Târgoviște, Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821 din Țara Românească. Despre această revoluție se poate spune că a marcat începutul istoriei moderne a României, deoarece chiar dacă a fost înfrântă de trupele otomane, ea a reprezentat începutul luptei de eliberare națională a poporului român.

Despre Tudor Vladimirescu putem aminti că a fost un mare patriot ce i-a urât pe turci, fapt pentru care a și participat ca voluntar în armata țaristă în războiul ruso-turc din 1806-1812, unde se va remarca prin curaj şi pricepere  și va obține gradul de locotenent şi ordinul „Sfântul Vladimir” de la autoritățile rusești. Dând dovadă de o deosebită luciditate și fiind conștient de suferințele poporului român, Vladimirescu va iniția ampla mișcare revoluționară din anul 1821, pornită împotriva regimului fanariot din Țara Românească şi pentru

ÎN 25 MAI 1894 AU FOST CONDAMNAŢI MEMORANDIŞTII

de Mária BERÉNYI

La conferinţa PNR din 8-9 ianuarie 1892 de la Sibiu, s-a hotărât elaborarea unui „Memorandum”, adresat împăratului Franz Joseph, în care să fie cuprinse revendicările românilor din Imperiu legate de intoleranţa guvernului de la Budapesta.

În zilele de 8-9 ianuarie / 20-21 ianuarie 1892, fruntaşii Partidului Naţional Român s-au întrunit într-o conferinţă extraordinară la Sibiu, alegând ca preşedinte al partidului pe dr. Ioan Raţiu. S-a hotărât totodată elaborarea unui „Memorandum” al românilor, adresat împăratului de la Viena.

„Memorandumul” a susţinut revendicările românilor din Imperiu şi a denunţat politica de asuprire naţională şi intoleranţa practicate de guvernul de la Budapesta. La 28 mai / 9 iunie 1892, o delegaţie compusă din 300 de intelectuali, negustori, meseriaşi şi muncitori, în frunte cu liderii PNR, a sosit la Viena pentru a prezenta împăratului „Memorandumul” semnat de dr. Ioan Raţiu (preşedinte), Gheorghe Pop de Băseşti şi Eugen Brote (vicepreşedinţi), dr. Vasile Lucaciu (secretar general), Iuliu Coroianu (referent), Septimiu Albini (secretar). Împăratul a refuzat să primească delegaţia şi a trimis „Memorandumul” guvernului ungar. Semnatarii şi conducătorii acţiunii au fost trimişi în judecată.

Conferinţa PNR (Sibiu, 23-24 iulie 1893) a adoptat în unanimitate o rezoluţie de solidaritate cu conţinutul „Memorandumului” şi a protestat împotriva procesului intentat conducătorilor partidului.

Între 25 aprilie – 25 mai 1894, s-a desfăşurat la Cluj

Istoria porumbeilor sculptați în biserica macedoromână din Budapesta

de Mária BERÉNYI

Secvențe din volumul meu: Familii și personalități macedoromâne din Pesta (Secolele XVIII-XIX).

Grecii şi macedoromânii din Pesta şi-au construit biserica de pe malul Dunării, aceasta devenind una dintre clădirile cele mai renumite din Pesta. Cele o sută şaptezeci şi nouă de familii de greci şi macedoromâni, care au donat bani, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pentru construirea bisericii, aparţineau păturii celei mai bogate din oraş, făcuseră averi fabuloase din comerţul pe Dunăre. Această ilustră colonie, de altfel, număra mai mult de şase sute de suflete. Aceşti ortodocşi şi-au fondat parohia în 1788, cu numele de „Graeco-valachica comunitatis Pestiensis”. Locotenenţa şi-a dat acordul pentru construirea bisericii în 1790. Sub conducerea bogatului negustor macedoromân Dumitru Arghir s-a cumpărat terenul de la piarişti, aflat în strada numită pe atunci Kis. Aici se afla, până în 1937, Curtea grecească, centrul grecilor din Pesta.

Planurile de construcţie ale bisericii au fost întocmite de Jung József. Locotenenţa a interzis construirea unor turnuri prea înalte, de aceea,

30 aprilie – Moartea lui Eftimie Murgu

Eftimie Murgu
(n. 28 dec. 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin – d. 30 apr. 1870, Budapesta)

La data de 30 aprilie a anului 1870 a murit la Budapesta Eftimie Murgu, unul din conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Țările Române.

Eftimie Murgu s-a născut în anul 1805 în satul Rudăria din comitatul Caraș-Severin din Banat, sat care astăzi îi poartă numele. Și-a început studiile în satul natal, pe care le-a continuat la Caransebeş, iar începând cu anul 1826 va studia la Seghedin în Ungaria filosofia, transferându-se apoi la Budapesta, unde studiază Dreptul, pe care îl termină în anul 1830 cu rezultate foarte bune. În 1834 pleacă în Moldova pentru a preda filosofia la Gimnaziul de la Trei-Ierarhi din Iaşi, gimnaziu ce s-a transformat în anul următor în Academia Mihăileană și unde Eftimie Murgu întemeiază catedra de filosofie.

Ideile pe care le-a propagat la Iaşi, atât în rândul cunoscuţilor

Gheorghe Pomuț, în războiul din Statele Unite ale Americii

de Mária BERÉNYI

În 12 aprilie 1861 a început războiul de secesiune în Statele Unite ale Americii, unde a luptat și Gheorghe Pomuț, originar din Giula (Ungaria), ajungând general de brigadă. Era cea mai înaltă recunoaștere ce i se putea acorda unui proaspăt cetățean american.

În 1861, când a izbucnit în America războiul de secesiune, la apelul lui Lincoln, locuitorii din Buda Nouă, fără să ezite, s-au înrolat în armată.

Gheorghe Pomuţ e printre primii ostaşi ai Regimentului 15 de voluntari, din statul Iowa. El a participat în multe lupte şi bătălii. La asediul Atlantei, regimentul comandat de Pomuţ s-a aflat în linia de foc 81 de zile, luând parte la 17 atacuri.

Generalul Graham, mai târziu afirma despre Pomuţ următoarele: „…Era un ofiţer curajos şi cu mult spirit de iniţiativă, bucurându-se în rândul camarazilor săi ofiţeri şi al soldaţilor de cea mai mare popularitate. El n-a fost numai un valoros ofiţer, versat în mod deosebit în toate problemele militare, ci şi un om înzestrat cu o cultură superioară, un gentleman cu maniere distinse.” Meritele sale au dus la avansarea lui rapidă în ierarhia militară: maior în 1863, locotenent colonel în 1865.

Gheorghe Pomuţ, la 24 mai 1865, este prezent la marea paradă a victoriei de la Washington, defilând călare în fruntea regimentului său.

„Cu onorul spre Vasile Lucaciu!”

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Cea mai mare bucurie sfântă a ultimelor zile a venit dinspre Parlamentul României! S-a votat în Camera Deputaților (decizională în materie!) legea prin care s-a stabilit că Vasile Lucaciu devine „Erou al Națiunii Române”. Ca fost parlamentar, știu cât de greu e să treci o astfel de inițiativă prin legislativ, mai ales că anterior Proiectul picase la vot în Senatul României. Nu voi nominaliza inițiatorii – demnitari, ci pe cei „luptători” de-adevăratelea.

Adică pe col (r) Gavril Babiciu din Baia Mare și col (r) Voicu Șichet din Satu Mare. Un tandem excepțional, care a lucrat enorm în ultimii ani pe acest teren „minat”! „Minat” de alte interese foarte perisabile, de criterii etnice, confesionale, politice, regionale etc. Închipuiți-vă spre exemplu că renumita organizație Asociația „Avram Iancu” n-a reușit niciun fel de recompensă națională pentru Craiul Munților și am reușit noi, Septentrionalii, cu Vasile Lucaciu, personalitatea Nord-Vestului.

Ne pregătim să marcăm minuțios evenimentul în 9 aprilie a.c. la Biblioteca Județeană din Baia Mare, la inițiativa domnului Ioan Tătăran și a Asociației AGRU de la Biserica Greco-Catolică „Sf. Anton” Baia Mare (Președinte: Gheorghe Pop). Am insistat să fie invitați și cei doi „truditori” ai demersului

Despre răscoala lui Horea

Astăzi vă facem o recomandare de lectură: Despre răscoala lui Horea, în Istoria Transilvaniei de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, an apariție: 2016; ISBN/ISSN: 978-606-8770-81-9; format: 16x23cm; pagini: 422; ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată; apărută la Editura Școala Ardeleană.

Este un proiect editorial susținut de Banca Transilvania, apărut sub egida Academiei Române – Centrul de Studii Transilvane și recomandat de Revista SINTEZA. Volumul a fost distins cu Trofeul pentru Cea mai râvnită carte a Târgului Gaudeamus Timișoara (13-17 iunie 2018).

Transilvania este astăzi o parte a României şi a Europei în acelaşi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor săi. Pentru prima oară în istorie, sunt acum premise reale pentru ca toţi locuitorii ei să fie şi să se simtă egali şi la ei acasă. Ţara nu mai este Transilvania de odinioară, dar urmele istoriei sunt peste tot. În trecut, au suferit şi au fost fericiţi, adesea în momente diferite, şi românii, şi maghiarii, şi germanii, şi evreii etc. Nici suferinţele

La 31 martie 1841 s-a născut Iosif Vulcan

de Mária BERÉNYI

Iosif Vulcan
(31 martie 1841 – 8 sept 1907)

Iosif Vulcan a ocupat un loc de frunte în viaţa spirituală a Bihorului. Activitatea sa de aproape o jumătate de veac împânzește şi atinge diferite domenii ale culturii române transilvănene. Ziarist, editor, scriitor, animator cultural, academician, Iosif Vulcan a fost pentru Transilvania ceea ce, în alte condiţii istorice, au reprezentat Ion Heliade Rădulescu pentru Muntenia şi Gheorghe Asachi pentru Moldova.

Iosif Vulcan s-a născut la Holod în 31 martie 1841. Era fiul parohului român unit Nicolae Vulcan şi al Victoriei Irinyi. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. Mama sa, Victoria Irinyi, fiica lui Ioan Irinyi, a fost directoare de şcoală în Leta Mare timp de aproape 40 de ani. Era sora lui Ioan Irinyi, inventatorul chibritului cu fosfor şi a revoluţionarului Iosif Irinyi.

În 1844 familia Vulcan din Holod se mută în Leta Mare,