Viața lor a atârnat de un fir de ață…

Un tiv descusut, un material ars cu fierul de călcat, orice greșeală le putea aduce moartea celor 25 de croitorese din atelierul de modă înființat în interiorul lagărului Auschwitz-Birkenau. Însă fiecare rochie reușită însemna o nouă șansă la viață și o nouă șansă de a-și croi drumul spre libertate. Cuvintele, cusăturile și poveștile lor nu trebuie uitate.

O cronică plină de emoție a destinelor femeilor care și-au croit drumul spre supraviețuire în timpul Holocaustului, creând ținute sclipitoare într-un atelier de modă inedit înființat chiar în inima întunecată a unuia dintre cele mai temute lagăre ale morții.

În timpul Holocaustului, 25 de tinere închise în temutul lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau – majoritatea femei și fete de origine evreiască – au fost selectate pentru a croi, într-un salon de modă special, haine extravagante pentru femeile din elita nazistă. Toate sperau că această muncă le va ține departe de camerele de gazare.

Atelierul de creație – care purta numele de Atelierul de

27 Ianuarie – Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului!

Astăzi este despre ei… copii, părinți, bunici, oameni care au aflat, fără vreo vină, ce înseamnă iadul pe Pământ, la propriu.

Să ne oprim, preț de o clipă, să ne îndreptăm gândurile către cele 6 milioane de suflete nevinovate, care au cunoscut cruzimea umană declanșată în timpul celui de-al doilea Război Mondial.

La această dată, acum 77 de ani, lagărul de concentrare Auschwitz era eliberat, punându-se astfel capăt uneia dintre cele mai negre pagini

A apărut manualul „ISTORIA MARAMUREȘULUI”

A apărut „Istoria Maramureșului” – un manual pentru liceeni. Manualul este avizat de Ministerul Educației și va fi distribuit în toate colegiile și liceele din județ, în biblioteci și centrele de documentare și informare, anunță Inspectoratul Școlar Județean Maramureș.

Manualul de istorie a Maramureșului pe care-l punem azi la dispoziția liceenilor, și nu numai, încheie ciclul de activități gândite și realizate în cadrul proiectului cultural-educativ «Din istoria Maramureșului», derulat de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, în parteneriat cu Consiliul Județean Maramureș, menționează reprezentanții Inspectoratului Școlar.

Autorii manualului pentru liceeni sunt Marius Voinaghi (coordonator), Livia Ardelean, Anca Costin Hendea, Florin Dragoste, Klara Gușeth și Teofil Ivanciuc.

„Istoria Maramureșului” a apărut la Editura Valea Verde

EFTIMIE MURGU s-a născut în 28 decembrie 1805

de Mária BERÉNYI

Murgu Eftimie s-a născut în 28 decembrie 1805 într-un mic sat din Banat. Studiile de drept şi le-a făcut mai întâi la Seghedin, apoi la Pesta. Tot în capitala Ungariei i s-a acordat diploma de doctor jurist, în 1834. Lucrarea de doctorat şi-a făcut-o în drept internaţional. Între 1836-1840, a predat logica şi dreptul la Bucureşti, fiind discipolul revoluţionarului român, Nicolae Bălcescu. În 1840 a fost expulzat din Ţara Românească din cauza participării sale la un complot. Până în 1845 a locuit în Lugoj, unde a luptat în primul rând pentru eliberarea Bisericii Române Ortodoxe de sub suzeranitatea sârbească. Din cauza activităţii sale în acest sens, în martie 1845, a fost învinuit de instigare, a fost arestat şi condamnat la patru ani de închisoare.

În unele manuale de istorie maghiară putem citi

Avocatul Augustin Pintea – făuritor al Marii Uniri, a reorganizat județul Sălaj

Augustin Pintea
(14 dec. 1885 – 27 mai 1959)

Augustin Pintea – se naște pe 14 decembrie 1885, în localitatea Cozla, ca fiu al preotului Simion Pintea și al Ecaterinei. Părinții i-au oferit o educație aleasă, care a debutat la școala primară de stat din Baia Mare, apoi patru clase la liceul minorităților din Șimleu Silvaniei. Perioada liceului s-a consumat la Beiuș, unde a fost coleg cu viitorul avocat Nicolae Bolcaș, cu judecătorul Leonida I. Pop, notarul Valer Vicaș, și alte personalități care aveau să pună umărul la înfăptuirea Marii Uniri. După liceu, se înscrie la Facultatea de Drept din Cluj, iar la 2 mai 1907, devine doctor în drept. Tot acum debutează și perioada de stagiatură la Șimleu Silvaniei. Trece prim cabinetele mai multor avocați, începând cu Dr. Victor Deleu, Dr. Roth Hugo din Zalău și Dr. Gheorghe Duleșiu din Hunedoara. Pe 3 octombrie 1911, susține examenul de liberă practică pe lângă curtea de Apel din Budapesta, pe care îl promovează cu brio. Pe lângă acestea, Augustin se implică în viața cetății încă din perioada stagiaturii. Asistă la sfințirea școlii din Giurtelec, se alătură elitei politice din Șimleu care protesta împotriva legii electorale alcătuite de Andrassy, îl suplinește pe Victor Deleu, secretarul Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, dând citire raportului de activitate etc.

Din ianuarie 1912, devine avocat cu titlul definitiv și își deschide propriul birou la Crasna. Când lucrurile începeau să meargă din ce în ce mai bine,

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 458 (16 – 30 Noiembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Sărbătoarea Neamului. În ziua de 1 Decembrie 1918 s-a încheiat un proces istoric îndelungat. La acea dată s-a consfințit oficial, că speranța și lupta a milioane de români s-au împlinit. Nu a fost ceva artificial, forțat, o hotărâre de cancelarie, străină de realitate. Nu a fost darul binevoitor al unor puteri străine. A fost efectul firesc a secole de jertfă adusă pe altarul istoriei. Atunci a fost ceasul astral al neamului românesc. El a încununat miile de eroi căzuți sau răniți pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. A fost consecința efortului supraomenesc al românilor de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Valea Jiului, Turtucaia.

Unirea a fost prezentă în viața românilor dintotdeauna. Condițiile istorice nu ne-au permis s-o realizăm faptic, deplin. Granițele politice care au despărțit vremelnic pe români au fost artificiale. Niciodată ei n-au socotit că acestea sunt veșnice. Proverbul „Apa trece, pietrele rămân!” a fost ca un crez al răbdării, al speranței, al încrederii în Dumnezeu și în dreptatea Lui.

Ne-au unit limba, credința creștină, cântecul doinei, 

Primele dovezi ale unei locuiri în peșteră acum 5000 de ani în Maramureș

Consiliul Județean Maramureș prin Muzeul Județean de Istorie și Arheologie a desfășurat, în perioada 24 – 30 noiembrie 2021, prima campanie de săpături arheologice într-o peșteră din județul Maramureș, la Sălnița, peștera „Șura Dracului” (comuna Vima Mică, Maramureș).

În perioada 2019 – 2020, au fost organizate primele săpături arheologice din apropierea peșterii, pe dealul „Custura Cetățelei”, în urma cărora au fost descoperite fragmente ceramice, oase de animale, câteva piese și unelte din fier, aparținând Eneoliticului (cultura Coțofeni, 3.500-2.500 a.Chr.), Epocii Târzii a Bronzului (a doua jumătate a mileniului II a.Chr.) și perioadei medievale (sec. XIII-XIV p.Chr.).

Cercetările efectuate anul acesta la „Șura Dracului” au constat într-o evaluare de teren prin efectuarea unui sondaj arheologic pentru confirmarea unor eșantioane în această zonă. Astfel, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice aparținând Culturii Coțofeni (3.500 – 2.500 a. Chr.) și oase de animale,

1 DECEMBRIE 1918, prin fotografiile lui Samoilă Mârza, „fotograful Marii Uniri” ‒ „Albumul Marii Uniri: 1918”

SAMOILĂ MÂRZA este un nume mai puțin cunoscut publicului larg, iar celor pasionați de istorie este cunoscut mai ales pentru fotografiile sale aflate în legătură directă cu Adunarea Națională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. Prin acest om aveau să fie imortalizate momentele marelui eveniment istoric.

Samoilă Mârza a făcut mai rar atenția istoricilor, dar nu și a istoricului Gheorghe Anghel și a inginerului Aurel Sântimbreanu, ambii cunoscându-l personal, ultimul fiindu-i nepot.

A fost, înainte de toate, un om obișnuit, care și-a achiziționat un aparat de fotografiat într-o vreme când aceste obiecte erau încă extrem de rare și care, urmându-și viața și lăsându-se dus de ea, avea să imortalizeze cu ajutorul lui momente și evenimente atât din „istoria mică” a oamenilor simpli, cât și din „istoria mare” pe care o rețin cărțile de istorie.

Totul a început când părinții îl trimit, între anii 1909 și 1911, să învețe meserie la atelierul fotografului Karl Jainek din Sibiu, episod biografic care nu este lipsit de însemnătate, pentru că acum se naște o meserie ce îl va însoți peste tot, atât pe câmpul de luptă la care avea să participe ca militar-fotograf, cât și în vremurile obișnuite ale vieții.

Să dăm curs fragmentelor importante din cartea „Albumul Marii Uniri: 1918” – obiectul de prezentare al acestei expoziții, care îl descriu pe Samoilă Mârza, aflat în împrejurările marelui eveniment istoric:

„În dimineața zilei de 1 decembrie 1918, Samoilă Mârza a plecat împreună cu un grup de consăteni la Alba Iulia, care se găsește la o distanță de 11 kilometri de Galtiu. Se pare că fotograful și-a urcat aparatul foto și celelalte echipamente necesare pe bicicletă, pentru că acestea erau foarte grele. Din păcate, nu știm dacă participarea lui Samoilă Mârza împreună cu aparatul său fotografic era rezultatul unei înțelegeri cu organizatorii evenimentului sau

„Acest lucru să nu-l uităm!”

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Romulus Cândea (n. 7/19 octombrie 1886, Avrig, Sibiu – d. 19 ianuarie 1973, Avrig, Sibiu) a fost profesor, istoric bisericesc (nehirotonit), Profesor Universitar Doctor, Decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cernăuţi între anii 1923 – 1924, Rector al Universităţii din Cernăuţi între anii 1925 – 1926, membru corespondent al Academiei Române din 1929, membru laic în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Cernăuţilor şi în Congresul Naţional Bisericesc, deputat şi senator din partea Universității din Cernăuţi.

„În aceste clipe de înduioşată bucurie cuvine-se să ne aducem unii altora smeriţi aminte, ca o mărturisire pentru viitor, că sutele de mii de soldaţi, cari s’au mistuit pentru înfăptuirea visului secular, au căzut cu faţa îndreptată spre Alba-Iulia.

Patria-mamă, când a pornit războiul de liberare nu a pus condiţii. Patria-mamă n’a pus condiţii când şi-a trimis ce a avut mai bun şi mai preţios, flăcăii săi viteji, în gura morţii, pentru a ne aduce nouă mântuire! Patria-mamă s-a jertfit, fără să se precupeţească, a mers înainte până la marginea de mormânt, pentru a face unirea tuturor.

Ostaşii lui Ferdinand n’au făcut metafizică, la năroade condiţii nefireşti, ci cu avânt şi iubire şi-au dat pradă vieţile lor tinere tunurilor duşmane,

Unirea din suflete

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

(…) E nevoie, de o ștachetă pentru denominare și de o matrice pentru interpretare. Nu tot ce va fi „festiv” va fi și fast și nu tot ce va defila pe scene va crea emoție adevărată. Cine va măsura toate acestea și cine va face trierea nu știu, dar sunt convins că veacul care va veni va fi mai lucid!

Cred, de asemenea, că sunt mult mai importante acele „întâlniri cu istoria”, în care auditoriul participă in actu. Trimit imaginația cititorilor acestei „tablete” spre acele momente din copilăria noastră școlară în care interpretam în fața părinților și colegilor scenete gen „Moș Ioan Roată și Unirea”. Conferințele publice, spre a nu aluneca, în „sterilitate” trebuie să fie mai eliberate de rigori științifice și mai încărcate de lumini revelatoare. Ar fi ceea ce a devenit în mediile elevate lectio magistralis, în format de discurs scurt, omogen, exact, dar îmbrăcat în haina smereniei academice. Este vorba de a lăsa în activitate