Lansare de carte la Baia Mare

Astăzi, 12 mai 2023, de la ora 13:00, în Sala de conferințe din cadrul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, a avut loc lansarea cărții „Ce s-a întâmplat de fapt – Un dialog despre perioada postdecembristă”, un volum de convorbiri între Lavinia Betea, autor „situat statornic printre cetățenii interesați de cauzele și efectele” zilelor Revoluției din ’89, și Virgil Măgureanu, care face aceste mărturisiri scrise „în memoria dragului și neuitatului fiu, Marian”, care a avut dorința și așteptarea din partea tatălui, de a așterne „în scris, istoria Revoluției din 1989, pe înțelesul tuturor românilor”.

Volumul descrie momentele cruciale ale zilelor Revoluției din 1989, precum și a perioadei următoare, ambii autori trăind schimbarea regimului politic, Virgil Măgureanu, în miezul lor, fiind cel care a întemeiat și condus, mai bine de șapte ani, începând cu 1990, Serviciul Român de Informații. Aceasta constituie

70 de ani de la moartea marelui istoric Gheorghe Brătianu

La data de 27 aprilie 1953 a murit, în detenţie, în lagărul de la Sighetu Marmaţiei, Gheorghe Brătianu, un mare istoric şi om politic român, preşedintele Partidului Naţional Liberal. Trebuie amintit că viitorul mare istoric, Gheorghe Brătianu, s-a născut la 28 ianuarie 1898 la Ruginoasa, în judeţul Iaşi, fiind nepotul, respectiv fiul, marilor oameni politici Ion C. Brătianu şi Ionel I.C. Brătianu.

După absolvirea Liceului Naţional din Iaşi se va înrola ca voluntar în Primul Război Mondial, iar din anul 1917 se va înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi, apoi la Facultatea de Istorie a Universității Sorbona din Paris. Vocaţia deosebită pentru istorie s-a ilustrat încă din prima sa lucrare, intitulată: „O oaste moldovenească acum trei veacuri”, lucrare ce a fost publicată de însuși Nicolae Iorga. În anul 1924 va deveni profesor universitar la catedra de Istorie Universală a Universităţii din Iaşi, apoi din anul 1940 profesor de istorie al Universităţii din Bucureşti. Din anul 1942 va fi primit în rândurile membrilor titulari ai Academiei Române, îndeplinind și funcţia de director al Institutului de Istorie Universală din Iaşi între anii 1935 – 1940 şi apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din Bucureşti între anii 1941-1947. 

„Carol al II-lea – un rege controversat”

Carol al II-lea
(16 octombrie 1893 – 4 aprilie 1953)

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Titlul acestui articol reproduce parțial emblema titulară a celor cinci volume apărute în 2020-2021 la Editura Magic Print din Onești, sub semnătura lui Narcis Dorin Ion: „Carol al II-lea al României – un rege controversat”. Autorul este cunoscut în mediul elevat al istoricilor pentru alte lucrări ale sale, fiind îndreptățit și chiar învrednicit cu această cercetare prin chiar faptul că îndeplinește funcția de Manager general al Muzeului Național Peleș din Sinaia.

Este o monografie vastă, exactă, bine argumentată și ilustrată care îl redă pe Carol al II-lea fără filtre suplimentare de cenzură și fără marote tușate într-o anumită manieră de cele mai multe ori obtuză! Student sârguincios al profesorului Marcel-Dumitru Ciucă, Narcis Dorin Ion a fost părtaș la întocmirea și editarea științifică a primei și singurei ediții complete (în șase volume) a „Însemnărilor zilnice ale regelui”. „… am intitulat-o între datorie și pasiune și în care am cuprins toate jurnalele cunoscute (din 1904 și până în 1951) ale fostului suveran român.

Întocmind mii de note explicative și transcriind acest vast material,

Impresionantă celebrare a sculptorului Gheza Vida, la 110 ani de la naștere

de Carmen FĂRCAȘIU

Gheza Vida și bufnița sa, Măriuca

O pilduitoare manifestare dedicată marelui artist român Gheza Vida (1913 -1980), la 110 ani de la naștere, s-a derulat, timp de trei zile (2-4 martie) la Baia Mare – orașul natal al maestrului. Cei aproape 150 de participanți la sesiunea extinsă de comunicări care a deschis suita evenimentelor dedicate sculptorului băimărean, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu, au urmărit, fascinați, timp de mai multe ore, evocările fluviu prezentate de acad. prof. univ. dr. Doru Pamfil – președintele Filialei Cluj a Academiei Române; episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Iustin; acad. prof. univ. dr. Marius Porumb – directorul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca al Academiei Române, preşedinte al Asociaţiei „Ars Transsilvaniae”; academicienii clujeni Mihai Bărbulescu și Liviu Pop; profesorii universitari dr. Negoiță Lăptoiu (Cluj) și Ramona Novicov (Oradea); acad. Dorel Banabic, președinte al Secției de Științe Tehnice a Academiei Române; Daniela Ciuta, președinta ASTRA Despărțământul Carei; Veronica Vancea, custodele Muzeului Memorial „Gheza Vida” din Baia Mare; prof. Mâț-Coman Dana-Maria din Moisei; dr. Tiberiu Alexa, director al Muzeului de Artă din Baia Mare; dr. Ioan Marchiş, Direcţia Judeţeană de Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional.

Macedoromânul Nicolae Dumba a murit pe 23 martie 1900

de Mária BERÉNYI

Nicolae Dumba
(1830-1900)

Nicolae Dumba, renumit comerciant, a fost consilier intim al împăratului Francisc Iosif şi membru în casa magnaţilor. Fiind un mare amator de muzică, în 1856 a fost ales vicepreşedinte al Societăţii de muzică. El a protejat Şcoala de pictură din Viena şi îndeosebi pe tânărul pictor Makart. Palatul său a fost, timp îndelungat, centrul vieţii artistice din Viena. În 1870 a intrat în viaţa politică şi a făcut o carieră strălucită. Pe lângă toate, a patronat „România Jună”, cercul de lectură al studenţilor români din Viena.

A devenit o importantă personalitate a vieţii financiare (vicepreşedinte al Băncii Comerciale din Viena), politice (membru al Parlamentului), dar şi culturale a Austriei, ajungând unul dintre cei mai activi sprijinitori, mecena al artei vremii sale. Lista funcţiilor şi contribuţiilor sale în acest domeniu este impresionantă: conducător al „Kunstverein” (asociaţia artiştilor), curator al unor muze, iniţiator al ridicării unor construcţii şi monumente (palatul său din Parkring, care a fost decorat de Gustav Klimt, ale cărui lucrări împodobesc şi Castelul Peleş), colaborator al „Akademie der bildenen Kunste” (Academia de Arte Plastice), promotor al unor investigaţii arheologice, consilier al Ministerului Culturii şi Învățământului, sprijinitor al unor asociaţii muzicale, între care „Musikverein” (calitate în care a colaborat cu „prietenul său”, bucovineanul Eusebiu Mandicevschi). Una dintre cele mai importante contribuţii ale lui Nicolae Dumba se leagă de donarea către Arhiva „Franz Schubert” a unei importante colecţii de autografe şi manuscrise.

Pentru milioane de oameni de pe întreg globul, Anul Nou începe cu concertul festiv al Filarmonicii din Viena, dar puţini ştiu că frumoasa clădire în care are loc concertul există datorită lui Nicolae Dumba.

Povestea impresionantă a primei femei jurnalist din România

de Nicoară MIHALI și Mircea CRIȘAN

Constanța Dunca de Schiau (Șieu)
n. 16 februarie 1843, Botoşani
d. p. 1924, Sibiu?

În „luna femeii” ne-am propus să vă prezentăm o poveste impresionantă despre o femeie care a făcut pionierat în istoria jurnalismului, a feminismului și a literaturii în România. Constanța Dunca de Șieu este o reprezentantă de seamă a unei familii nobile, originară din Maramureș.

Cum să nu rezonezi la cuvintele lui Garibaldi, care îl declară fratele său de arme pe Nicolae Dunca, eroul maramureșean care s-a stins în Războiul de Independență din Statele Unite ale Americii? Constanța Dunca de Șieu este fiica lui Ștefan Dunca, mare spătar și avocat al Moldovei, căsătorit cu Sofia, dintr-o familie de boieri moldoveni, unioniști și apropiați ai lui Alexandru Ioan Cuza. Constanța are doi frați celebri: Titus Dunca, căpitan și inginer militar care este cunoscut în istoria literară pentru prima piesă de teatru scrisă despre războaiele dacilor cu romanii, și Nicolae Dunca, căpitanul erou care s-a stins în bătălia de la Cross-Keys din 1862.

Constanța Dunca s-a născut în 16 februarie 1843, la Botoșani. Tatăl ei este originar din Șieu

Revista „Lumină lină” (Gracious Light) din New York

A apărut numărul 1, an XXVIII, ianuarie – martie 2023, al revistei de spiritualitate și cultură românească „Lumină lină” (Gracious Light) din New York, SUA.

Această publicație trimestrială, de faimă internațională, se evidențiază prin diversitatea materialelor literar-artistice de un deosebit interes pentru cititori. Revista este redactată trimestrial de către Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Capela Sf. Apostoli Petru şi Pavel şi publică articole de teologie şi spiritualitate, istorie, literatură şi cultură, poezie şi proză în limbile română şi engleză. Revista este distribuită în 23 de țări din lume.

În acest număr consemnăm prezența a doi maramureșeni: scriitoarea Delia MUNTEAN și poetul Vasile Dan MARCHIȘ.

ÎN CUPRINS

TEOLOGIE

PROF. DR. THEODOR DAMIAN

Femeia canaaneancă: înţelepciune, curaj, smerenie / 5

DUMITRU ICHIM

Mi-e frică…, Înțelepciunea iubirii / 10

MARCEL MIRON

Ilogica logicii / 11   

De la Războiul de Treizeci de Ani, la un posibil război de treizeci de minute

Eseu  

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Există similitudini structurale mentale între monarhia papală absolutistă și președinția constituțională „democratică” actuală. În urmă cu aproximativ o mie de ani au început să se dea lupte înverșunate pentru putere între papă și împărat, cei doi exponenți ai puterilor de atunci. Papa reprezenta puterea simbolică, spirituală, legitimată de drept divin, iar împăratul puterea seculară politică și militară, legitimată prin forța militară brută. În Bizanț s-a ajuns, cu timpul, la o relativă supremație a puterii împăratului în raport cu patriarhul, la situarea Bisericii sub stat, formulă numită ulterior cezaro-papism. Consacrarea heraldică a formulei duale a puterii în stat a devenit în Bizanț vulturul cu două capete, împăratul și patriarhul, reprezentare simbolică perpetuată prin împărații habsburgi, bisericile ortodoxe și țarii ruși, până în zilele noastre. În Occident în schimb pentru că, după căderea Romei, statele au fost devastate de barbari, s-a impus supremația papei de la Roma asupra statelor și asupra împăratului, Biserica a ajuns situată deasupra statului, formulă numită papo-cezarism, o construcție demantelată abia în urma Reformei și a Războiului de treizeci de ani (1618-1648). După aceea s-a ajuns ca în Germania protestantă de exemplu, spre deosebire de Viena catolică, vulturul heraldic să aibă un singur cap, simbolul puterii politico-militariste și atât.

Pentru Occident putem lua ca punct de plecare pontificatul Papei Grigore al VII-lea (1073-1085), cel care a purtat o luptă aprigă pentru supremație cu împăratul Germaniei Henric al IV-lea (1050-1106). Totul a plecat de la așa-numitul „conflict de investitură”, de la soluționarea chestiunii: cine are dreptul să numească episcopi, papa sau împăratul? În statele papale, rolul monarhului era deținut de papă și acolo, se subînțelege, numirile episcopilor erau făcute de către papă.

Regele Matia Corvin era îngrijorat că la Baia Mare se bea mult vin

de Otto HAVRAN

Regele Ungariei Mathias Rex (magh. Mátyás király; română Matia Corvin) s-a născut în orașul Cluj în noaptea de 23/24 februarie 1443, în urmă cu 580 de ani. Ulterior, casa în care s-a născut a devenit o clădire simbol a orașului datorită importanței sale istorice până azi. Prin căsătoria tatălui său de origine română Ioan Huniade cu nobila maghiară Szilágyi Erzsébet, Matia va face parte din marea nobilime ungară devenind unul dintre regii cei mai iubiți ai Ungariei.

Potrivit istoricului Ioan Aurel Pop numele l-a primit după sfântul Matia (sărbătorit în ziua nașterii viitorului rege) și nu după Matei, apostolul biblic. Rectorul colegiului iezuit din Liov, Varsevicius (1543-1603) spune că regele Matia Corvin înțelegea limba solilor lui Ștefan cel Mare: „[…] si hac lingua uterentur, etiam sine interprete intelligere eos posse responderit” („… răspunse că, dacă folosesc această limbă, îi putea înțelege pe ei chiar și fără interpret”).

A fost rege al Ungariei medievale, Croației, Boemiei, s-a războit cu împăratul Frederic de Habsburg cucerind Viena, l-a ținut prizonier pe Vlad Țepeș, a dus războaie cu turcii ori cu Ștefan cel Mare care a devenit vasalul lui Matia

Despre mânie, gloanțe și eliberare

de Otto HAVRAN

Biserica Reformată din Târgu Lăpuș (1856)

De la invaziile repetate ale tătarilor la bătăliile Revoluției pașoptiste din anii 1848-1849, Târgu Lăpuș nu a fost scutit de vrăjmășiile vremilor. De-a lungul anilor am tot auzit legende despre urmele lăsate de gloanțe pe elementele metalice de la vârful turnului Bisericii Reformate, ridicate la 1856.

Curiozitatea nu mi-a fost satisfăcută decât de povestioarele aproape anecdotice, dacă n-ar fi fost nefericite. Se spune că venind în fruntea Armatei Roșii de „eliberare”, o femeie urcată pe un vehicul militar a deschis focul înspre înălțimi cu arma sa automată. Din globul de „aur” plin cu vin s-a revărsat atunci toată licoarea bahică. Se mai spune că localnicii euforici au răbufnit după anii ocupației ungaro-germane și încurajați de ruși, au tras în turlă. Despre ultima zi a ocupației germane din oraș aflăm din cartea despre comunism a autorului Ștefan Bellu. Era în Octombrie 1944. Armatele româno-ruse intrau în Târgu Lăpuș. O unitate germană ascunsă în satul Cufoaia se retrăgea spre Pietriș, de unde spera să-i oprească. Rușii, care-i credeau pe nemți încă în sat, au tras cu tunurile asupra Cufoaiei. Câțiva localnici cu sânge rece au improvizat