Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 349 (1-15 mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos a înviat!

„Nu am om!”
Bolnavul de la scăldătoarea Siloamului aștepta de 38 de ani pe cineva să-l ajute să intre cel dintâi în apă. Nu mai avea părinți, frații – dacă-i avusese, erau căsătoriți, la casele lor, cu grijile și cu problemele lor, prietenii dispăruseră. Cu mai multe duminici în urmă întâlnisem un alt om paralizat, care a fost adus pe targă de patru oameni, fie că erau rude, fie că prieteni. Aceia se zbat pentru cel bolnav, trec peste toate considerentele, urcă pe acoperișul casei cu bolnavul pe targă, desfac acoperișul și coboară targa în fața Mântuitorului, care se afla la masă. Osteneala și curajul lor au fost răsplătite prin împlinirea cererii, respectiv vindecarea slăbănogului. În cazul de față, avem o altă situație. Bolnavul e singur, nu are pe nimeni apropiat. Zăcea culcat pe păturica lui, era călcat de picioarele celor ce se înghesuiau în jurul scăldătorii.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 347 (1-15 aprilie)

(fragmente)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Cu prilejul sărbătorilor pascale vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor.
Aflându-ne în aceste momente de sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă de duhul sfințeniei, bunătății, credincioșiei și al dragostei față de semenii noștri.
Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 344 (16-28 februarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Dumnezeu e viu!
La sfârșitul veacului al XIX-lea, un filosof german, Nietzsche, declara că „Dumnezeu a murit!” Pur și simplu. Considera credința oamenilor drept viața lui Dumnezeu. Vedea necredința din jurul lui și trăgea concluzia că Dumnezeu a dispărut odată cu credința oamenilor. Oricum, zicea el, omul este din fire o ființă religioasă, sentimentul religios este înnăscut în om. Ca atare, în locul lui Dumnezeu trebuie pus altceva în sufletul omului. Cel mai potrivit ar fi tot omul, adică omul să fie dumnezeul omului. Ciudată teorie!

In memoriam. Academicianul SILVIU DRAGOMIR (1888-1962) – un mare istoric, cercetător, luptător şi apărător al românilor transilvăneni, pionier al emancipării politice şi sociale a acestora

de dr. Stelian GOMBOŞ

În acest an – 2017, în luna februarie, ziua a 23-a, se împlinesc 55 de ani de la naşterea în viaţa cea veşnică a marelui istoric, cercetător, academician şi patriot Silviu Dragomir.

Pot spune că „am făcut cunoştinţă” cu Silviu Dragomir în anii studenţiei, când am intrat pentru prima dată în contact cu lucrările sale istorice. Îmi amintesc foarte bine că aveam nevoie de bibliografie pentru mai multe seminarii la disciplina istoria Bisericii Ortodoxe Române, precum şi la un seminar de istorie modernă a României, respectiv pentru Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania.

Frontul de Răsărit, nemţii şi ciocolata

de Gelu DRAGOŞ

stejar pedunculat din pădurea Bavna

Mi-a povestit, la 88 de ani, tata o întâmplare pe care a trăit-o live în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După ce ruşii au primit un sprijin material important de la Statele Unite şi de la Regatul Unit, iar românii au întors armele împotriva nemţilor, germanii din România au fost nevoiţi să-şi schimbe strategia. Sodaţii. În zonele Codru și Chioar, după spusele lui Ioan Meteş Morar-Chelinţanu, autor al unei extraordinare monografii despre Chelinţa, trupele germane care înaintau spre inima Ardealului au primit un mesaj prin care erau îndemnate să se retragă în pădurea Bavna, acoperită de stejari seculari de o parte şi de alta a liniei ferate.

Vestea că sunt nemţi în pădurea Lucăceştiului a fost primită cu mare îngrijorare de localnici, bătrânii ştiind ce înseamnă războiul şi cum face victime, absolut imposibil de descris.

IDENTITATE, SUVERANITATE și UNITATE NAȚIONALĂ. Apelul unor academicieni români către Poporul Român, către instituțiile Statului Român

de acad. Gheorghe PĂUN

Stimați prieteni ai revistei „Curtea de la Argeș”,

Abia revenit din București, printre „coduri colorate”, mă grăbesc să vă trimit „Apelul unor academicieni români”, lansat ieri.

Cei care aderați la ideile din el sunteti rugați să ajutați la diseminarea lui, printre prieteni, în media (scrisă sau audio-video), pe rețele de socializare etc.

Serbările de la Putna (istoric)

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu Băi

Cum s-au născut serbările de la Putna:

La 1871, cu şase ani înainte de cucerirea independenţei României faţă de Imperiul Otoman, Mihai Eminescu, pe atunci având 21 de ani şi fiind student la Viena, organizează împreună cu Ioan Slavici prima serbare a românilor de pretutindeni. Ea a fost organizată în luna august.

S-a ţinut la Putna, pentru că aici se afla mormântul lui Ştefan, „Altarul conştiinţei naţionale”, în această mănăstire, aflată atunci sub stăpânire austriacă, dar numită de ei „Ierusalimul neamului românesc”.