Legea Universală a Compensației în cărțile Lilianei Moldovan

de Mihaela CD
LSR, WPA, TWUC

EROII IMPOSIBILULUI (2016), CONVORBIRI SUB AURA SPERANȚEI (2017), CLEPSIDRE ÎNARIPATE (2018), REPORTAJELE BUCURIEI (2019)
autor: Liliana Moldovan.

Cred cu tărie în Legea Universală a Compensației și mai cred că, dacă Dumnezeu a îngăduit cuiva o anumită suferință fie ea fizică sau psihică, vor exista cu siguranță, alte daruri pe care persoana le va primi întotdeauna, fie că își va da seama sau nu de acest lucru, și mai cred că, atunci când o ușă se închide, negreșit, alte uși tainice se vor deschide instantaneu!

Liliana Moldovan

Pornind de la această Lege Universală a Compensației, pe care am experimentat-o și am trăit-o pe propria-mi piele, mi-au atras atenția 4 dintre cărțile absolut senzaționale ale autoarei Liliana Moldovan, o scriitoare și o jurnalistă de excepție, căreia, înainte de toate se cuvine să îi fac o scurtă prezentare, menționând câteva date din CV-ul său literar:

Este secretar la Filiala Mureș a Ligii Scriitorilor din România și a devenit membră a acestei asociații profesionale în anul 2015. Numită director onorific al Bibliotecii Româneşti „Ion Minulescu” din Nürnberg a desfăşurat, începând cu anul 2009 o activitate de voluntariat ca redactor șef al Agenției de presă „Aṣii Români”, dar și ca redactor la ziarul tipărit „Vocea ta” – „Deine Stimme” (Germania). În ultimii 15 ani a colaborat cu cotidianul „Cuvântul liber” și revista „Cadran: Jurnal Mureșean” (Târgu-Mureș), Revista „Bibliotheca” din București, „Agora Literară” din Cluj-Napoca și alte reviste de orientare culturală. Este membră în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (2021), iar în acest an a luat Premiul Ligii Scriitorilor din România pentru „Orizonturi mureșene”, Vol. 3 – Serenade literare -2021.

Sub semnătura autoarei au văzut lumina tiparului următoarele cărți: „Indiscreții în bibliotecă, Antologie de studii și eseuri”, Târgu-Mureș, Editura Nico, 2009; „Punerea pe gânduri – interviuri”, Târgu-Mureş,

Diarium Academicum Septentrionis (XX)

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

31 ianuarie 1931. Episcopul Alexandru Rusu, însoțit de episcopul Iuliu Hossu au beneficiat de o frumoasă primire la Cluj, în Sala de recepție a gării, în prezența oficialităților: Dr. Alexandru Vaida – Voievod, primarul dr. Teodor Mihali, senatorul Romulus Boilă, părintele canonic Ion Agârbiceanu, Valer Pop, prefectul Adam Popa ș.a.

26 martie 2008. Sala de Conferințe a Bibliotecii Județene a devenit pentru două ore „spațiu de liturghie după liturghie”. Directorul Editurii „Galaxia Gutenberg” Tg. Lăpuș, Părintele greco-catolic Silviu Hodiș a organizat lansarea cărții lui George Weigel Martor al Speranței, monografie teologică dedicată Papei Ioan Paul al II-lea. Moderator: dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii. Intervenții: prof. univ. dr. Nicolae Felecan, prof. univ. dr. Gheorghe Pop, dr. Ioan Tâmbuș. Public receptiv și rugător!

27 martie 2008. Dr. Teodor Ardelean și Pr. Silviu Hodiș au fost invitați la AXA TV Baia Mare spre a evoca figura istorică a Papei Ioan Paul al II-lea, în lumina viziunii puse în operă de monograful său, George Weigel,

LA RAGAZZA DEL SOGNO / FATA DIN VIS

de Irina Lucia MIHALCA / Traduzione: Laura MERICO

„Noli foras ire, in te ipsum redi, in interiore homine habitat veritas.”

„Non uscire fuori, rientra in te stesso: nell’interiorità dell’uomo abita la verità.”  Sant’Agostino

„Ognuno di noi è uno specchio per l’altro, in cui vede sé stesso.”

 Shakespeare
„Il sogno che fai da solo rimane soltanto un sogno,

Invece il sogno che fai insieme agli altri diventa realtà”

Nelle calde sere di maggio, dalla finestra della sua stanza l’aria sapeva di dolciastro odore dei fiori di regina della notte, dei soavi aromi di lavanda, di profumo del gelsomino, delle rose, del caprifoglio e di menta.

Davanti alla casa il tiglio sparge in fretta i suoi fiori, il prugno piegava i rami carichi a ogni carezza del vento tra gli snelli rami del lillà. Odorava di pace e di farfalle di sogno.

Dalle periferie della citta avanzava la notte ed il tremolio dei grilli.

L’adolescente preferiva queste notti, per la loro mistica luce riflessa nel silenzio. Ogni tanto un grido si perdeva in lontananza. Leggeva, leggeva enormemente per la sua età. Era un giovane, differente dagli altri, che cavava da sé il proprio universo con parole che non dovevano essere pronunciate che per sé stesso.

Descoperind bulgărele de lumină

de Mihaela CD

De ziua Culturii Române atenția mi-a fost capturată de un eveniment literar deosebit ce a avut loc la biblioteca județeană a județului Mureș. Protagonista principală a evenimentului fiind scriitoarea Liliana Moldovan care a lansat cu această ocazie cea mai recentă carte a sa: O CARTE A CĂRȚILOR SCRIITORULUI AL. FLORIN ȚENE.

Scriitoarea Liliana Moldovan, membru al Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, secretar al filialei Mureș a Ligii Scriitorilor Români și redactor șef al Agenției de presă Așii Români este în opinia mea unul dintre cei mai buni cronicari români contemporani asumându-și prin scrierile sale un rol de moderator și intermediar între opera literară în sine și cititor, rol care nu este chiar ușor de asumat pentru că reprezintă o mare responsabilitate!

De fiecare dată când citesc o recenzie, cronică sau un semnal editorial ce poartă semnătura Lilianei Moldovan, știu că mă voi reîntâlni cu aceeași eleganță care îi caracterizează scriitura și cu aceeași măiestrie a cronicarului desăvârșit

Preschimbare în bine

de Mihaela CD,
membru T.W.U.C, membru L.S.R, Președinte W.P.A. Canada.

Plecați voi diavoli cu răutate
Fugind către veștedele câmpii
Ucis-ați totul cu greutate
Și cu însângerate terapii

De vă aude Dumnezeu cel sfânt 
Dreptatea din cer să o coboare
Și facă-vă frunze căzute-n vânt
Spre alte vremuri călătoare.

POEZII PENTRU SUFLETUL MEU, nr. 9/2022

POEZII PENTRU SUFLETUL MEU, nr. 9/2022
Publicaţie trimestrială de literatură, artă şi cultură, apărută prin colaborarea între editura Celestium şi Globart Universum, Montréal, Canada.

NOTE DE LECTURĂ

de Aurelia RÎNJEA

Johnny Ciatloș Deak

Frumos ne întâmpină, ca de obicei, distinsul JOHNNY CIATLOȘ-DEAK, senior editor, cu o invitație la cultură, având în vedere că pulsul unei națiuni se măsoară prin pulsul acesteia: „Iubind şi conştientizând cultura vom reuşi să dezmembrăm barierele culturale şi interetnice, să clădim punţi care ne vor ajuta să apreciem, să respectăm şi să iubim atât asemănările cât şi diferenţele semenilor noştri, pentru ca să putem trăi într-o frumoasă armonie în scurtul nostru sejur pe pământ”.

O reîntâlnire cu unii dintre scriitorii din această revistă, cu alții acum fac cunoștință, lucru care mă bucură, astfel Familia noastră literară crescând.

Și de această dată, găsim în paginile Revistei un cuprins generos, cu evenimente, creații literare și artistice, recenzii și cronici de carte, noutăți editoriale. Se simte pulsul culturii românești, care bate în noi, oriunde sunt români pe această planetă!

Manuela Carmen Buică-Șerban (Canada) ne aduce o toamnă cu zvon de singurătate, în care timpul „ară ogorul vieții”, fiind dirijorul unei simfonii, cu acorduri astrale, într-o căutare de sine, în care inima are melodia ei. 

Sunt fir de grâu…

de Maria TOMIȚA CORINI
Antonești, Cantemir, Basarabia

Sunt fir de grâu, sunt fir de iarbă,
Sunt ploaie, viscol și zăpadă,
Sunt rază lină dintr-un dor,
Sunt gândul cel răscolitor.

Sunt strop de liniște în noapte,
Izvorul viu din mii de șoapte.
Sunt om ce trec pe-acest pământ,
Sunt dor și freamăt în cuvânt.

GENȚIGRAMĂ

de Gabriela Gențiana GROZA

E FAINĂ LUNA MAI

Frumoasă-i luna lui Florar,
Mai peste tot vezi floricele
Și tot așa, nu tocmai rar,
… Vezi gropile de pe șosele!

Puțin timp umplut de eternitate

de Dana OPRICA

Oare sufletele morților stau sau nu în infern?

Este o veche credință, potrivit căreia sufletele plecate de aici merg în infern; apoi, ele se întorc aici, născându-se din morți încă o dată. Dacă este așa, dacă cei vii renasc din morți, atunci unde ar putea sta sufletele noastre aiurea decât acolo? De n-ar exista, nu s-ar putea naște din nou și aceasta ar fi o dovadă mulțumitoare cum că sufletul există. Dar dacă asta nu-i sigur, atunci e nevoie de o altă cercetare.

(Socrate, în Platon, Fedon)

„Unde crezi că se duc morții? Toți au să fie alte ființe, cu o altă gândire și o altă înfățișare” – se întreabă și răspunde simplu, ardelenește Nicoară Mihali prin vocea frumoasei Ancel care pornește într-o amețeală a căutării strămoșilor. Și, ca-ntr-o imagine cinematografică, îngrijește o pasăre neagră care cade în zăpada albă, căreia i-a legat picioarele cu o bucată ruptă din propria rochie, căreia i-a încălzit ciocul, în zadar, „într-un fel de sărut dintre pasăre și om”. Ni se prezintă, astfel, un circuit închis, descris de Socrate: viața se varsă în moarte, iar moartea revarsă viața. Pasărea e cea care o aduce aici pe pământ. Barza, din imaginarul românesc, aduce nou-născutul. Pasărea devine astfel purtătoarea spiritului nou, spirit care uneori trebuie să colinde ca să se întoarcă purificat, cu o nouă înfățișare, cu o nouă gândire, cu o altă experiență.

Așadar, viața fiecăruia dintre noi nu începe aici, pe pământ, și nici nu se sfârșește aici, pe pământ. Dar nu pentru toți; sunt unii, să le zicem vampiri, care sunt obligați la aceeași secvență de viață, și, implicit, la eternitate. Romanul Amurg (2008) semnat de Stephanie Meyer (e interesant și filmul american cu același nume) tratează tema

Amintiri despre Arhimandritul Iuliu Scriban

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Arhim. Iuliu Scriban
(31 mai 1878, Galați – 4 ian. 1949, București)

Arhimandritul Iuliu Scriban a fost unul din monahii de înaltă cultură din perioada interbelică românească. A funcționat mulți ani ca redactor la revista „Biserica Ortodoxă Română”.

Am avut prilejul ca să-l întâlnesc pe Părintele Arhim. Caliopie Georgescu, fostul stareț al Mânăstirii Lainici, la București, în seara zilei de 30 martie 1981. Aveam de lucru la Biblioteca Academiei și mă cazasem la căminul Patriarhiei. Îl cunoscusem pe Părintele Caliopie în perioada 1976-1977, când lucrasem împreună la Mitropolia Olteniei din Craiova. Mă apropiasem sufletește de dânsul, fiind un bătrânel foarte cumsecade, sfătos și plin de amintiri interesante din trecutul Bisericii și al țării.

În seara aceea mi-a vorbit despre Arhim. Iuliu Scriban și despre Gala Galaction. Cu Iuliu Scriban slujise ca preot. Inteligența lui Scriban era de-a dreptul uimitoare. Împreună cu episcopul Vartolomeu Stănescu al Olteniei, a mers la un congres într-o țară apuseană. A avut cel mai mare succes dintre toți participanții. Răspundea, de la tribuna congresului, fiecăruia în limba sa. Știa zece limbi să le vorbească fluent. I s-a acordat de trei ori mai mult timp decât celorlalți, fiindcă era o adevărată revelație pentru participanți. La acest congres l-ar fi întrebat mai mulți „- Ce ești tu în Biserica ta?” El a răspuns cu modestia care-l caracteriza: „- Ia, acolo, și eu un biet călugăr! M-a luat episcopul să-i car bagajele!”

În timpul primului război mondial fusese implicat într-o grupare de intelectuali, care promulgase o