O punte posibilă

de Irina Lucia MIHALCA

Un pas, încă un pas, sus, tot mai sus, departe, tot mai departe,
încă un pas, să ne ținem de mână, moartea va fi liberă,
într-un alt ritm temporal strângi bine pleoapele,
în tine ceva se mișcă, se răscolește,
se zbate, se înalță,
prin punți suspendate,
nepurtând nicio marcă,
cauți o ieșire din predestinare,
o barcă legată la mal vei găsi,
prin lume vei rătăci în rămășițele zilei
din copilăria aspră,
un fluture se deschide
dintr-un zâmbet,
o seceră sfărâmă ancora,
în urmă lași o închisoare întunecată.
Cu sufletul ușurat și un surâs pe buze
în zorii noii zile vei rosti
vorbele de taină,
descătușând șuvoiul lacrimilor.

COPILĂRIA, DULCE ÎMBRĂȚIȘARE

de Gabriela Genţiana GROZA

M-au purtat pașii pe serpentinele vieții cu iuțeala clipelor, întocmai precum se întâmplă oricărui seamăn de-al meu. Am profesat cu dăruire la catedra de Biologie, domeniu care mi s-a potrivit mai mult decât puteam spera în anii adolescenței. Aveam să mă bucur de o perioadă fertilă în activitatea mea ca dăscăliță la actualul Colegiul Național „George Coșbuc”, instituție care împlinește anul acesta 100 de ani de la înființare. A fost primul liceu de fete din Transilvania, înființat la 1 septembrie 1919 sub numele Liceul „Regina Maria”. Îmi amintesc de aniversarea a 75 de ani a liceului în anul 1994, când eram diriginta unei clase. Eram alături de colegii mei învățători și profesori la un eveniment cu totul deosebit. Începusem să public poezie și mă contopisem, fără să vreau, cu visele elevilor mei dragi, în poemul intitulat: 

Nori de cristal

de Mihai EPLI

Norii cristalini ating munții
Plouă cu lacrimi în natura vie
Apare iarna în inima-mi pustie
Cu fulgi de nea jucăuși ce adie.

Nașterea unui înger

de Mihai EPLI

Azi când strălucește soarele
S-a născut un înger
Aureola ei înconjoară stelele
Lăsând loc pentru inima-mi ce bate –
Sărută lumina din eter
Ochii ei măslinii îmbrățișează ielele
În universul timpului ce încet, încet trece.

Memoriile ferestrei

de Irina Lucia MIHALCA

De la fereastra ta privești larg orizontul,
lumina efemeră a fiecărui răsărit
și focul incandescent
al fiecărui apus,
plopii înalți legănați de vânt,
turla bisericii cu grădina ei
– cândva îți doreai să pictezi biserica,
ai tot amânat, știi bine,
niciun moment
nu e mai bun decât altul,
fiecare secvență
e un nou și alt cadru răvășitor.

TANKA / Zi de Făurar

originalul în română și traducerea
în engleză de Gențiana GROZA

Zi de Făurar –

omul de zăpadă topit
astâmpără setea
brăduțului înălțat
în inima parcului.

 

TANKA / Ultimul petic

originalul în română și traducerea
în engleză de Gențiana GROZA

Ultimul petic
de omăt în livadă –
muguri de caiși
de pe tinere ramuri
visează primăvara.