Epigramă

de Gabriela Genţiana GROZA

GÂZA CE NU VREA SĂ VADĂ
UN FRAGMENT DE-AUTOSTRADĂ

Croitorul cel Viteaz
– Un gândac de nota zece –
Porunci: „cât sunt eu treaz,
Pe aici voi nu veți trece!…

Învelișul cuvintelor

de Irina Lucia MIHALCA

 Pe timpi calzi se aștern timpii reci, înghețați,
ușor ne desprindem de năluci, de amintiri vii sau palide.
În noaptea asta vei visa lumea ultimului ei poem
ce-ți umple sufletul cu isihie,
în abisul adevărului știi că
în lumea creației ei
simți eternitatea acestei lumi.

Rugă întru închinare / Prayer to worship

de Radu BOTIȘ

Sfios mă închin Atotputerniciei Tale
În dorul de iertare rugător,
Așa cum sunt, vreau să îmi ieși în cale,
Redându-mi speranța Preabune Iertător.

Sporească-n mine bucuria sfântă,
Prinos de roade, gest înălțător,
Și grija Ta plăcută, luminândă
Să mă înveșmânte în chip biruitor.

VORBEŞTE – CLIPELE SE SCURG

 

de Radu BOTIȘ 

Vorbeşte Doamne, clipele se scurg
Şi cerul parcă-i mai sărac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Când totul se înveşmântă în amurg.

Vorbeşte Doamne, vremea e puţină
Cărarea se îngustează tot mai mult –
Aş vrea cât mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie în surdină. 

Iarnă

de Cosmin LAURAN

Șiră a spinării ești tu
pe piatra craiului.
Mai mult albă
mai mult infinită.
Abia la vară
voi învăța
dacă tu îmi zâmbeai de acolo
regăsindu-te ploaie
la umbra brazilor. 

Nu ai vrut…

de Vera TEREBEȘI

Nu ai vrut să devii toamna mea… te-ai lăsat purtată de vânturi reci și ninsori viscolite în nopți târzii ale gândurilor sumbre care te-au istovit cu ale lor neliniști… Nu ai știut că ale tale frunze scuturate, din prea multă iubire, trebuie să fie distruse în mii de bucăți, ca apoi să fie adunate și din cenușa lor să se nască un alt timp al sentimentelor, un anotimp mai frumos al gândurilor, o nouă etapă în evoluția simțirilor?… Nu ai înțeles că frunzele tale trebuie să se piardă pentru a înțelege că a sosit timpul să se regăsească?… Nu ai observat că e nevoie să ne transformăm în ceva mai bun și mai frumos pentru a putea iubi acest timp cu toate culorile ei sure și ruginii? Toamnă, te-ai răcit uimitor de repede, te-ai îndepărtat în ce a contat pentru tine… nu ai vrut să riști,

„Basarabia s-a dus de unde nu se va mai întoarce, în sânul negrei străinătăți.”

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoşani, Moldova – d. 15 iunie 1889, Bucureşti, Regatul României) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

„Deci Basarabia s-a dus de unde nu se va mai întoarce, în sânul negrei străinătăţi. În zadar moldovanul va mai privi în zile senine din vârful Ceahlăului în zarea depărtată Ismailul, Cahulul, Bolgradul şi ţărmul Mării Negre, în zadar va vedea departe, ca margine a orizontului său, Cetatea Albă şi Chilia; ceea ce va vedea din punctul din care Alexandru Voevod cel Bun va fi rotit ochii pentru a-şi măsura ţara cu agerimea lor, ceea ce va vedea va fi pământ înstrăinat. În zadar îşi va aduce aminte omul cunoscător de cele trecute, cumcă, tari ori slabi, în trecut nu s-a găsit unul dintre noi care să consfinţească pierderea pământului sfânt al patriei, astăzi va găsi sute de oameni, aleşi în Sfatul Ţării, cari au căutat zile întregi formula ca să scape de acel pământ, căutând a masca cu fraze patriotice lipsa lor de statornicie şi bărbăţie, lipsa lor de adevărat şi energic patriotism.

Iar poporul? Poporul tace, petrece cu jucării, cu parăzi, cu intrări triumfale;