de Leon-Iosif GRAPINI
De la fereastră văd clădirea de peste drum, un bloc cu patru etaje ca și al meu, dar observ și strada care desparte construcțiile, văd toate mișcările vecinilor mei și ale trecătorilor de pe trotuarul de dincolo de carosabil, trotuarul de dincoace, chiar dacă există, nu poate fi utilizat, mașinile parcate cu jumătatea din față pe el, în diagonală, una lângă alta, nu permit trecerea, fapt ce-i întărâtă, câteodată, pe pietoni și le stârnește comentarii nervoase, nevoiți fiind să traverseze strada, să-și continue drumul pe partea cealaltă și să revină abia după ce se încheie șirul autovehiculelor, unele sunt abandonate, căci proprietarii lor nu le-au mai mișcat din loc de luni bune, or fi murit, puțin probabil, ce rămâne după mort este rapid însușit, or fi renunțat la ele, greu de crezut, toate sunt în stare foarte bună, alte explicații să caute cine-i curios, uneori comentariile sunt însoțite de gesturi nesăbuite, am văzut într-o seară o bătrână care, după ce și-a vărsat blestemele asupra nesimțiților de șoferi, a scos din geantă Citește restul acestei intrări »