Perspectivă

de Leon-Iosif GRAPINI

De la fereastră văd clădirea de peste drum, un bloc cu patru etaje ca și al meu, dar observ și strada care desparte construcțiile, văd toate mișcările vecinilor mei și ale trecătorilor de pe trotuarul de dincolo de carosabil, trotuarul de dincoace, chiar dacă există, nu poate fi utilizat, mașinile parcate cu jumătatea din față pe el, în diagonală, una lângă alta, nu permit trecerea, fapt ce-i întărâtă, câteodată, pe pietoni și le stârnește comentarii nervoase, nevoiți fiind să traverseze strada, să-și continue drumul pe partea cealaltă și să revină abia după ce se încheie șirul autovehiculelor, unele sunt abandonate, căci proprietarii lor nu le-au mai mișcat din loc de luni bune, or fi murit, puțin probabil, ce rămâne după mort este rapid însușit, or fi renunțat la ele, greu de crezut, toate sunt în stare foarte bună, alte explicații să caute cine-i curios, uneori comentariile sunt însoțite de gesturi nesăbuite, am văzut într-o seară o bătrână care, după ce și-a vărsat blestemele asupra nesimțiților de șoferi, a scos din geantă

Cea mai bună cale pentru a fi un bun american este să rămâi un bun român

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Americanii despre români, în 1926: „Cea mai bună cale pentru a fi un bun american este să rămâi un bun român”.

Problema păstrării etniei române, a limbii române, a credinţelor şi datinilor româneşti a românilor plecaţi şi stabiliţi temporar sau definitiv în alte ţări este astăzi deosebit de dramatică. Am aflat, de exemplu, că sunt acum în unele ţări români care nu-şi mai învaţă copiii româneşte, ceea ce pentru mine este o tragedie a neamului nostru. Să vedem, însă, cum erau identificaţi şi văzuţi românii din Statele Unite ale Americii în perioada interbelică.

La solicitarea directorului ziarului „America” din SUA, George Stănculescu, mai multe personalităţi ale vieţii politice, administrative, cultural-ştiinţifice şi artistice americane, în 1926, au răspuns la întrebarea: „În ce formă pot fi americanii de origine română de cel mai mare folos ţării lor adoptive”, adică Statelor Unite.

„GELOZIE” ÎN PANDEMIE

de Gabriela Genţiana GROZA

Soacra, deși criticată,
Era des băgată-n seamă,
Furioasă-i că-i schimbată
Cu „covid,” în epigramă!…

„Eminescu este un fapt intim al sufletului nostru…”

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

EL

Eminescu este un fapt intim al sufletului nostru în tot ce are el mai curat şi mai nins. Nu trece zi şi nu trece noapte în care, firesc cum respirăm să nu-i zicem şi numele lui, ca pe ceva sigur al tuturora şi sigur fiecăruia dintre noi.

Pentru noi, Eminescu este o fiinţă asemănătoare mării care spală cu valuri arhipelagul homeric al lui Ulysse. Eminescu se miră înminunat că ar fi putut să creadă că ar putea să moară vreodată. Atâta vreme cât noi suntem, el este. Atâta vreme cât el este, noi nu putem să credem că am putea să murim vreodată. Ce iarnă frumoasă la 15 ianuarie! O, tu suflet al apei care ningi cu fulgi de zăpadă. O, tu fulg de zăpadă, râu şi coroană a purităţii sufletului nostru de copil!

Eminescu este numele acestei ţări.

România este numele lui Eminescu.

ARY MURNU – ilustrator al poeziilor lui MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu
desen de Ary Murnu

Ary Murnu, fratele poetului George Murnu, de origine aromână, s-a născut în anul 1881 în localitatea grecească Xanthi. A fost un renumit pictor, grafician şi machetator de mărci poştale, bancnote şi monede româneşti.

Ary Murnu fost tatăl sculptorului Ion Lucian Murnu şi fratele mai mic al scriitorului, traducătorului şi istoricului, membru al Academiei Române, George Murnu.

Pictorul Murnu a făcut studiile gimnaziale şi liceale la Budapesta, după care a studiat la Kunstakademie din München, în Germania. În anii 1902–1904, Ary Murnu a studiat artele frumoase la Iaşi şi la Bucureşti.

S-a stabilit la Bucureşti,

EMINESCU

de Ligya DIACONESCU

Printre luceferi te-am văzut
În noaptea prea frumoasă
Cobori încet, la mine-n gând
Și calea-mi luminează
Pe lângă plopii fără soț,
Adesea trec și eu
Îți simt vecinii pe la porți
Răsai în gândul meu
Și-n dorul tău neîmplinit
De-a sta în glasul mării
Aud poeme-ncet șoptit
În noaptea Învierii
Când sună buciumul pe deal
În vremurile-ți pure
Cântă aleanul de cleștar
În lacul din pădure
Mai urcă turme ascultând
Cum vântul îți mângâie
Urmele pașilor pierduți
În amintirea vie
Răsai ușor, Emin iubit,
Poet fără pereche
În gândul meu, șoptindu-mi lin
Poeme la ureche!

Nemuritorul Eminescu

de Mihai EPLI

Eminescu în inima mea trăiește
Poezia lui naște din mine lacrimi de bucurie
Sunt fericit că m-a învățat să iubesc
La femeia din vis să mă gândesc

„O noapte cu ninsoare”

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Covorul povestitor „O noapte cu ninsoare”, prezentat  de Laura Zah, bibliotecar la Secţia pentru copii, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, este o adaptare după povestea cu același titlu scrisă de M. Christina Butler.

Aceasta, spusă de pe „covor”, este minunată și  îi va încânta pe copii cu peripeţiile Micului Arici și  ale prietenilor săi.

O producţie a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare:

IARNA

de Nelu DANCI – Plopiș-Maramureș

Iarna nu-i ca altădată,
Ea se lasă așteptată,
De copii și de bunici,
Și de mândrele, mămici.

Să se dea cu sănioara,
Că iarna nu e ca vara,
Să luăm bine aminte,
Așa spunea un președinte.

Dar, zăpadă acum nu este,
Nu e iarnă de poveste,
Cum demult noi ne jucam,
Cu zăpadă ne băteam.

HAIKU HIBERNAL

de Gabriela Genţiana GROZA

**În zi de Gerar –
arborii înveșmântați
în haine de nea