Nocturnă – picături de ploaie

de Irina Lucia MIHALCA

Înstrăinarea încă mai mătură străzile
cu pantofii tăi
plini de pământ şi de frunze.
Picături de ploaie cad ritmic din cer.
Ultimul tău sărut e încă cald,
ca şi cum m-ar fi ars.

Nelu Danci și ale sale „Poezii populare”

(recenzie)

de Vasile BELE

La un prieten, fârtat, mă gândesc! Ce pot să-i spun? De fapt, multe! Multe vorbe… de susținere, de încurajare, de bucurie pentru această minunată reușită în plan literar. Dacă până acum, debutul literar, pentru poetul popular NELU DANCI, a însemnat colaborarea/cooperarea dintre/cu Augustin NEAGA și Vasile BELE (Poezii din FISCULAȘ, Editura Contraste Culturale, Giurgiu), iată, poetul, de această dată, debutând, în volum personal. Este vorba despre volumul de versuri populare, POEZII POPULARE, Editura Armonii Culturale, Adjud, ISBN 978-606-746-570-9, cu o prefață, (CUVANTUL AUTORULUI), foarte frumos elaborată, despre ce înseamnă poezia, versul, rima – tradiția și literatura, în general, pentru dumnealui, autorul. „Am scris, simplu și modest, despre sat, biserică, preot, vecini, neamuri. Am scris despre oamenii ce-au fost, despre oamenii ce sunt, despre locuri pe unde am trecut…”. Hotărârea este „definitivă”, fapt recunoscut chiar de către autor, „… m-am hotărât să public, sau să îmi public gândurile adunate, așa cum am știut, în versuri, preț de câțiva ani”.

Te felicit, drag prieten, pentru curajul și modestia dovedită. Cei care ne cunosc m-ar putea acuza de subiectivism, și spun asta, gândindu-mă că suntem de ceva vreme prieteni, după o lungă și virtuală prietenie. Trebuie să mai recunosc și faptul că printre cei care te-au îndemnat la a scrie ori a face acest demers,

TE-AȘ ȚINE…

de Nelu DANCI

Te-aș ține numai în brață,
Atâta de dragă îmi ești,
Te-aș ține chiar o viață,
Dacă și tu mă iubești.

Fără tine nu am somn
Și tot stau și mă gândesc,
M-ai făcut de nu mai dorm,
De când pe tine te iubesc.

Și la bine, și la rău,
Tu ai fost tot lângă mine
Și m-ai ajutat mereu,
Ca eu să o duc mai bine.

TE ÎNVÂRȚI…

de Nelu DANCI

Te învârți ca titirezuʹ,
Nu stai locului deloc
Și te faci ca huhurezuʹ,
Când iai mireasa la joc.

Adică te zburlești tare,
Când știi că e bani de dat,
N-ai nimic în buzunare
Dar de joc te-ai apucat.

Învăluită într-o tăcere de mătase

de Irina Lucia MIHALCA

Ce simplu şi ce greu crezi că este!
Nu ai răspuns,
nici nu vrei să cauţi,
cuprins de nostalgie priveşti timpul,
în jurul tău doar haos, habar nu ai cum să ieşi.
Ce puţin a rămas până la orizontul
care fuge bezmetic
în zilele fără noimă, fără inimă,
în nopţile când spiritul
îţi rătăceşte
ca polenul păpădiilor
prin labirintul de gânduri,
printre cuvinte, miresme şi doruri,
în ciuda distanţelor
şi-a barierelor care te sufocă!

MOTIVARE

de Vasile Dan MARCHIȘ

Cine nu a scris despre diferite lucruri
pe care dacă le foloseşti fără temei ,fără rând,
poţi fi acuzat sau dat de gol
Însă eu scriu despre un lucru, singurul care
poate fi folosit fie ziua sau noaptea
în diferite împrejurări,
la bine și la greu,
la bucurie sau tristețe,
pentru care
nu poți fi acuzat
sau dat de gol…
Acest lucru este lumânarea!
Ai motive ca s-o folosești oricând,
fie că te rogi cu voce tare
sau în surdină.

În golul oglinzii…

de Irina Lucia MIHALCA

În golul oglinzii,
azi ţi-ai văzut fiul mort,
un văl de oboseală a măturat peste tine
pacea dimineţii de primăvară.

În somnul inimilor topite într-una,
pentru o clipă nu ai mai existat,
copleşit nu-nţelegeai nimic,
totul se spulberase,
o viaţă fără a trăi în ea,
o altă identitate, o nouă formă,
un cadru dilatat
ţi-a explodat toate simţurile,
nu mai ştiai cine eşti,